DECIZIE   Nr. 12 din  8 martie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 126 din 23 mai 1994

    Vasile Gionea          - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Alexandru Grigorie     - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent.

    Pe rol solutionarea asupra recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 53 din 13 octombrie 1993. Dezbaterile au avut loc in sedinta din 22 februarie 1994, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru 8 martie 1994.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin rechizitoriul nr. 454/P/1992 al Procuraturii Timis, Cristi Ioan Valeriu a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de furt in paguba avutului obstesc - art. 224 din Codul penal, cauza formand obiectul dosarului nr. 8545/1992 al Judecatoriei Timisoara.
    In fata judecatoriei, la termenul din 26 octombrie 1992, inculpatul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a titlului IV din Codul penal, sustinind ca, prin sanctionarea mai aspra a infractiunilor impotriva avutului obstesc, se incalca egalitatea de tratament si protectie a celor doua forme de proprietate si ca nu se poate asimila avutul societatilor comerciale cu capital de stat (integral sau mixt) cu avutul public.
    Prin Decizia nr. 53 din 13 octombrie 1993, Curtea a admis exceptia ridicata de inculpatul Cristi Ioan Valeriu si a constatat ca dispozitiile din Codul penal care intereseaza avutul obstesc sunt abrogate partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acestea urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat recurs pentru urmatoarele trei motive:
    1. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra exceptiilor de neconstitutionalitate care privesc legi anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991;
    2. Decizia nr. 53 din 13 octombrie 1993 nu este motivata, inlocuirea motivarii cu Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 fiind nelegala;
    3. Violarea art. 135 din Constitutie in legatura cu proprietatea, prin limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice numai la cele prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public - sustinute in sedinta publica din 22 februarie 1994, precum si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Motivul de recurs privind necompetenta Curtii de a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate este nefondat si urmeaza a fi inlaturat. Intr-adevar, prevederile atacate ca neconstitutionale sunt anterioare Constitutiei si in legatura cu ele se pune problema abrogarii - in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie - care insa nu opereaza de la sine, ci trebuie constatata de organele care aplica legea, inclusiv de instantele judecatoresti. Daca instanta de judecata nu constata abrogarea si sesizeaza Curtea Constitutionala, inseamna ca dispozitia legala anterioara Constitutiei este considerata in vigoare si exista interesul declansarii controlului de constitutionalitate pe care Curtea este obligata sa-l efectueze, in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text pe care instanta intelege sa il aplice. Acesta este si sensul in care Curtea a statuat in mod constant in deciziile sale.
    Competenta Curtii de a se pronunta asupra legilor anterioare Constitutiei rezulta si din dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care se aplica exclusiv legilor anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei.
    Cel de-al doilea motiv de recurs privitor la nemotivarea deciziei si, respectiv, critica adusa Deciziei Curtii Constitutionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 ca se intemeiaza pe Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, urmeaza, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, aceasta statueaza numai asupra problemelor de drept. Spre a evita solutii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului de judecata ce doreste sa se abata de la practica Curtii sa sesizeze plenul spre a se pronunta asupra interpretarii ce urmeaza a fi data in viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel incat prin aceasta decizie nu se solutioneaza o exceptie de neconstitutionalitate concreta. De aceea ea nu are drept consecinta inutilitatea judecarii exceptiilor, in cadrul carora s-ar putea ridica noi probleme si noi interpretari in masura sa determine reluarea procedurii in vederea asigurarii consecventei practicii constitutionale.
    Nici cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la incalcarea art. 135 din Constitutie in legatura cu proprietatea, in sensul ca prin decizia recurata s-ar fi limitat bunurile obiect exclusiv al proprietatii publice numai la cele enumerate de aceasta prevedere nu poate fi retinut. Decizia atacata nu se rezuma numai la bunurile enumerate la art. 135 alin. (4) din Constitutie, ci se refera si la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4), adica "alte bunuri stabilite prin lege".
    Desi motivele invocate de Ministerul Public sunt nefondate, recursul urmeaza totusi a fi admis in parte si Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 modificata, deoarece, in fond, Curtea nu s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 224 din Codul penal pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, ci s-a referit la "dispozitiile din Codul penal care intereseaza avutul obstesc".
    Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde judecarea cauzei, astfel incat deciziile pronuntate in solutionarea exceptiilor trebuie sa se refere numai la dispozitiile legale de care depinde solutionarea cauzei in care s-a invocat aceasta.
    Rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate putea viza numai art. 224 din Codul penal pentru care inculpatul Cristi Ioan Valeriu a fost trimis in judecata. Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 nu s-a pronuntat cu privire la aceste dispozitii si nici recursul declarat de Ministerul Public nu a avut in vedere acest aspect.
    In legatura cu prevederile art. 224 din Codul penal, intrucat prin ramanerea definitiva a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursurilor declarate in cauza, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 63 din 4 noiembrie 1993 s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost definitiv si obligatoriu abrogat partial de art. 150 alin. (1) din Constitutie, astfel incat, in prezent, exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art. 224 ridicata de Cristi Ioan Valeriu in fata Judecatoriei Timisoara este lipsita de obiect.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Admite, in parte, recursul declarat de Ministerul Public si modifica Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 dupa cum urmeaza:
    Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, ramasa definitiva prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 63/1993, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat partial conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, acesta urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Respinge ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Cristi Ioan Valeriu in dosarul nr. 8545/1992 al Judecatoriei Timisoara.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 8 martie 1994.
    Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si se comunica Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. dr. VASILE GIONEA

                          Magistrat-asistent,
                          Gabriela Dragomirescu