DECIZIE   Nr. 12 din 16 ianuarie 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2, precum si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 194 din 18 aprilie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Cristina Radu          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2, precum si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert si Societatea Comerciala "Eurocontact" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.105/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 19 decembrie 2000 in prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 16 ianuarie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.105/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2, precum si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert si Societatea Comerciala "Eurocontact" - S.R.L.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile Codului de procedura penala criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 50 alin. (2), art. 123 alin. (1) si (2), art. 125 alin. (1), art. 130 alin. (1) si ale art. 131 alin. (1) din Constitutie.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, exprimandu-si opinia in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, apreciaza ca exceptia ridicata este admisibila, intrucat textele de lege criticate "sunt norme procedurale de care depinde solutionarea cauzei, acestea nefacand pana in prezent obiectul vreunui control de constitutionalitate". In continuare instanta arata ca singurele norme constitutionale pertinente in cauza sunt cele prevazute la art. 21 si 24, iar nici unul dintre textele de lege criticate nu contravin acestor norme, exceptia ridicata nefiind intemeiata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat textele procedurale penale criticate nu contravin nici unei dispozitii si nici unui principiu prevazut in Constitutie. Astfel acestea: a) nu afecteaza atributele statului roman ca stat de drept; b) nu incalca nici o conventie sau tratat international; c) nu impiedica cetatenii sa beneficieze de drepturile si libertatile conferite de Constitutie si de alte legi; d) nu incalca principiul egalitatii in drepturi si al nediscriminarii, fiind deopotriva aplicabile tuturor cetatenilor aflati in aceeasi situatie; e) nu ingradesc exercitiul drepturilor cetatenilor straini; f) nu ingradesc accesul liber la justitie; g) nu aduc atingere dreptului la viata si la integritatea fizica si psihica ale persoanei; h) nu ingradesc exercitiul dreptului la aparare; i) nu ating respectarea si ocrotirea de catre autoritatile publice a vietii intime, familiale si private; j) nu au nici o legatura cu raspunderea statului pentru erorile judiciare; k) nu vizeaza fidelitatea fata de tara; l) nu au nici o legatura cu infaptuirea justitiei in numele legii si nici cu independenta judecatorilor; m) nu determina infaptuirea justitiei prin alte organisme; n) nu vizeaza rolul si atributiile Ministerului Public. In concluzie, se retine ca toate dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele dispozitii din Codul de procedura penala:
    Art. 291 alin. 2, 3 si 6
    "Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecata.
    Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. [...]
    Cand judecata ramane in continuare, partile si celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza.";
    Art. 183 alin. 1 si 2
    "O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, pe baza unui mandat de aducere, intocmit potrivit dispozitiilor art. 176, daca fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesara.
    Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.";
    Art. 284^1
    "In cazul infractiunilor aratate in art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.";
    Art. 48 lit. d)
    "Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza respectiva: [...]
    d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata.";
    Art. 52 alin. 2
    "Examinarea declaratiei de obtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.";
    Art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c)
    "In caz de achitare sau de incetare a procesului penal in fata instantei de judecata, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza: [...]
    In caz de incetare a procesului penal, de catre: [...]
    c) partea vatamata, in caz de retragere a plangerii.";
    Art. 192 alin. 2
    "In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea."
    Normele constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
    Art. 1 alin. (3)
    "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    Art. 11
    "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    Art. 15 alin. (1)
    "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    Art. 16
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 18 alin. (1)
    "Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi.";
    Art. 20
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 22
    "(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat.";
    Art. 26 alin. (1)
    "Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.";
    Art. 48 alin. (3)
    "Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
    Art. 50 alin. (2)
    "Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege.";
    Art. 123
    "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    Art. 125 alin. (1)
    "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.";
    Art. 130 alin. (1)
    "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.";
    Art. 131 alin. (1)
    "Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei."
    Analizand cererea prin care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, sub aspectul compararii continutului textelor, reproduse in extenso, cu numerotarea acestora, Curtea constata ca autorii exceptiei au inteles sa invoce neconstitutionalitatea art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c), iar nu pe cea a "art. 192 alin. 2 lit. c)", intrucat in realitate alin. 2 al art. 192 nu contine "lit. c)". De asemenea, acestia au inteles sa invoce neconstitutionalitatea alin. 2 al art. 192, iar nu pe cea a alin. 3 al aceluiasi articol, care in realitate are un continut diferit fata de textul citat de autorii exceptiei.
    De asemenea, Curtea constata ca solutionarea cauzei nu depinde de intregul ansamblu al normelor procesual penale criticate, astfel incat, avand in vedere dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora Curtea decide numai asupra constitutionalitatii unor dispozitii legale in vigoare, de care depinde solutionarea pricinii, urmeaza ca, in temeiul alin. (6) al aceluiasi articol, sa se respinga exceptia de neconstitutionalitate cu referire la dispozitiile art. 291 alin. 2 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, precum si ale art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, ca fiind inadmisibila.
    Curtea retine ca fiind determinante in solutionarea cauzei doar dispozitiile art. 284^1 (lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene de judecata), ale art. 291 alin. 3 (citarea partilor la judecata), ale art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 2 (modul de examinare a problemei incompatibilitatii judecatorilor si de rezolvare a cererii de recuzare), precum si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) (obligarea partii vatamate la plata cheltuielilor judiciare) din Codul de procedura penala. In consecinta, controlul de constitutionalitate se va limita la aceste dispozitii legale.
    Examinand dispozitiile constitutionale invocate, Curtea constata ca acestea vizeaza principii, drepturi si obligatii reglementate de Constitutie prin art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2) si prin art. 24 alin. (1), referitoare, respectiv, la egalitatea in drepturi a cetatenilor, fara privilegii si fara discriminari, la dreptul de acces liber la justitie si la garantarea dreptului la aparare. Asadar examinarea constitutionalitatii textelor de lege criticate urmeaza sa se faca prin raportare numai la aceste norme constitutionale, celelalte norme invocate de autorii exceptiei nefiind incidente in cauza.
    Analizand critica de neconstitutionalitate cu referire la dispozitiile art. 284^1 din Codul de procedura penala, Curtea observa ca acestea sunt aplicabile doar in cazul infractiunilor prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a) din acelasi cod, respectiv la acele 8 infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta plangere se adreseaza direct instantei de judecata. Aceasta reglementare constituie o exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal. In cazul acestor infractiuni de o gravitate mai redusa legea confera persoanei vatamate dreptul de dispozitie cu privire la pornirea procesului penal ori la continuarea acestuia. Potrivit dispozitiilor art. 131 alin. 1 si 2 din Codul penal lipsa plangerii prealabile, precum si retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, avand drept consecinta incetarea procesului penal. Conform art. 284^1 din Codul de procedura penala lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive, dar numai in fata primei instante, echivaleaza ca manifestare de vointa cu retragerea plangerii prealabile. Aceasta pentru ca absenta nejustificata si consecutiva demonstreaza lipsa de vointa si de staruinta a partii vatamate pentru continuarea procesului penal, deci retragerea tacita a plangerii.
    Curtea nu poate retine incalcarea principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice pentru ca dispozitiile legale criticate sunt aplicabile pentru toate persoanele aflate in aceeasi situatie. Nu este afectat nici dreptul de acces la justitie, deoarece persoana vatamata s-a adresat fara nici o ingradire justitiei si depinde de ea daca insista sau nu pentru continuarea procesului. Nici dreptul la aparare nu este ingradit, acest drept putandu-se exercita pe tot parcursul procesului.
    Imprejurarea daca lipsa la doua termene consecutive a partii vatamate este sau nu justificata constituie o problema de fapt a carei stabilire intra in atributiile exclusive ale instantelor de judecata. In acest scop partea are posibilitatea sa incunostinteze prima instanta despre cauzele care justifica absenta sa ori sa le invoce in fata instantei de recurs.
    Curtea mai constata ca in procesul penal necitarea partilor pentru termenele urmatoare nu poate fi interpretata ca o atingere adusa dreptului la aparare, intrucat se considera ca exista obligatia partii de a se informa singura cu privire la eventualele termene ulterioare, acest minim de diligenta dandu-i posibilitatea sa ia cunostinta de continutul dezbaterilor, sa participe la desfasurarea acestora, in scopul pregatirii si sustinerii propriei aparari. In acest sens este de altfel si jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 146 din 14 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 566 din 15 noiembrie 2000).
    Curtea constata ca stabilirea incompatibilitatii judecatorului, precum si rezolvarea declaratiei de abtinere ori a cererii de recuzare reprezinta probleme de fapt si de aplicare corecta a legii, de competenta exclusiva a instantelor de judecata. Prin urmare textele art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin nici unei dispozitii sau nici unui principiu constitutional.
    Examinand dispozitiile art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca nici o norma constitutionala nu impune gratuitatea actului de justitie. Prin urmare cheltuielile judiciare ocazionate in procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovata pentru provocarea acelor cheltuieli. In cazul in care partea vatamata s-a adresat justitiei, dar ulterior isi retrage plangerea (expres sau tacit), este firesc ca ea sa fie obligata la plata cheltuielilor ocazionate, intrucat nu mai este posibila stabilirea vinovatiei altei persoane.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert si Societatea Comerciala "Eurocontact" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.105/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 3, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar al aceleiasi instante.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 ianuarie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu