DECIZIE Nr. 12
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 117 din 14 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 185 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială Fotbal Club „Oţelul" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.358/44/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 3.358/44/2006, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială Fotbal Club „Oţelul" - S.A. din Galaţi într-un
litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului
introdus împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de
suspendare a executării unei decizii emise de Direcţia Generală a Finanţelor
Publice Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat limitează accesul
liber la justiţie, adăugând o condiţie suplimentară de admisibilitate a cererii
de suspendare a executării unui act administrativ fiscal, şi anume depunerea unei
garanţii la nivelul sumei contestate, „condiţie care are semnificaţia drastică
a unui veritabil fine de neprimire". Precizează că „îngrădirea este cu
atât mai evidentă cu cât efectele nedepunerii garanţiei la nivelul sumei
contestate nu sunt subsecvente unui act de judecată exercitat de
instanţă".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
depunerea unei garanţii la nivelul sumei contestate nu încalcă dreptul de acces
liber la justiţie şi la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că instituirea obligaţiei cuprinse în dispoziţiile art. 185 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 are ca scop evitarea exercitării cu
rea-credinţă a dreptului de a solicita suspendarea executării actului
administrativ fiscal, astfel că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare şi a motivării scrise formulate de
autorul excepţiei, prevederile art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 444 din 23 mai 2006, prevederi având următoarea redactare:
- Art. 185 alin. (2): „(2)
Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de
a cere suspendarea actului administrativ fiscal, în temeiul Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, cu
condiţia depunerii unei garanţii la nivelul sumei contestate."
La data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate (7
iunie 2007), prevederile art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală aveau însă un alt conţinut decât cel
avut în vedere de autorul excepţiei, fiind modificate prin art. I pct. 38 din Ordonanţa Guvernului nr.
35/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.
După republicarea Codului de procedură fiscală în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textele au căpătat o nouă numerotare,
iar în prezent prevederile criticate de autorul excepţiei se găsesc, într-o
formă modificată, în cuprinsul art. 215.
Aşadar, Curtea va examina constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, care au
următoarea redactare:
- Art. 215 alin. (2): „(2)
Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de
a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa
competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20%
din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este
evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii constituţionale:
art. 21 care garantează accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 alin. (6) referitor
la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice.
De asemenea, autorul excepţiei îşi raportează critica
şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil, şi la prevederile art. 2 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire
la drepturile civile şi politice, care instituie în sarcina statelor-părţi
obligaţia de a garanta dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în noua redactare a textului de lege, nu poate reţine critica
formulată de autorul excepţiei, referitoare la restricţionarea accesului liber
la justiţie ca urmare a valorii exagerate a cauţiunii ce trebuia depusă pentru
suspendarea executării actului administrativ fiscal. Prin modificarea
legislativă, pe care autorul excepţiei nu a avut-o în vedere la data ridicării
excepţiei, legiuitorul a înlăturat din textul de lege, în varianta criticată,
acea condiţie privitoare la depunerea unei cauţiuni egale cu suma contestată,
stabilind că instanţa poate dispune suspendarea executării actului
administrativ fiscal dacă petentul depune o cauţiune a cărei valoare a fost
diminuată în mod substanţial, instanţa urmând să o fixeze astfel încât să nu
depăşească 20% din cuantumul sumei contestate. Prin urmare, în prezent,
prevederile art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială Fotbal
Club „Oţelul" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.358/44/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu