DECIZIE Nr.
1194 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si ale art. 2
alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 39 din 17 ianuarie 2008
Acsinte
Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2
alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Costin Ţugui în Dosarul nr. 23.486/2/2005 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspund
părţile Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin expert
parlamentar cu delegaţie depusă la dosar, şi Emilian Vasile Cutean, lipsind
atât autorul excepţiei, cât şi celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul părţilor prezente, pentru a-şi exprima susţinerile în legătură
cu excepţia de neconstituţionalitate.
Ambele părţi prezente, solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate, deoarece apreciază că textele legale criticate nu
contravin normelor constituţionale invocate.
Având cuvântul asupra excepţiei de
neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a acesteia ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 23.486/2/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin.
(2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004. Excepţia a fost ridicată de Costin Ţugui
într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe
şi constatarea, în consecinţă, a nelegalităţii Decretelor prezidenţiale nr.
1.168/2004 şi nr. 1.169/2004, suspendarea executării acestor acte, precum şi
acordarea de daune morale şi materiale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel
cum rezultă din cererea de recurs în cadrul căreia a invocat prezenta excepţie,
autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece conţin termenii „interes legitim" şi „din oficiu", care „nu
sunt explicaţi juridic corect în lege în conformitate cu prevederile art. 16
alin. (1)şi (2), art. 20 alin. (1), art. 29 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi
(2), art. 51 alin. (1) şi (4), art. 52, art. 64 alin. (4), art. 70 alin. (1) şi
(2), art. 94 lit. a) şi ale art.100 alin. (2) din Constituţie".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal opinează în
sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece
«reglementarea „interesului legitim" ca o condiţie de admisibilitate a
acţiunii în contencios administrativ nu contravine Legii fundamentale, care,
chiar în art. 21 alin. (1), prevede că „orice persoană se poate adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale
legitime".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul susţine că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este, potrivit art. 29 alin.
(1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu
se înscrie în niciuna dintre ipotezele prevăzute de aceste texte, el apreciind
că un act administrativ poate fi atacat oricând, în mod preventiv, chiar dacă
nu i-a produs vătămări. Mai mult, acesta nici nu formulează motive de neconstituţionalitate
cu privire la dispoziţiile contestate, ci doar invocă în acest sens numeroase
texte din Constituţie. Totodată, este indicată jurisprudenţa prin care Curtea
Constituţională a constatat constituţionalitatea prevederilor legale criticate,
de exemplu, deciziile nr. 507/2004, nr. 39/2005, nr. 371/2006 şi nr. 63/2007.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004,
Guvernul apreciază că este neîntemeiată, întrucât aceste texte, care definesc
semnificaţia unor termeni şi expresii, nu au implicaţii sub aspect
constituţional.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi
alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt
constituţionale. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu operează
discriminări contrare principiului egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) şi
(2) din Constituţie, normele juridice cuprinse fiind aplicabile deopotrivă tuturor
cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, şi nici nu încalcă prevederile art. 52
din Legea fundamentală, întrucât reprezintă tocmai o modalitate de valorificare
a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi
repararea pagubei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului
şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,
dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin.
(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi
completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele legale criticate au, în prezent,
următoarea redactare:
- Art. 1 - Subiectele de
sesizare a instanţei: „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un
drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente,
pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost
cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei
de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau
într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept. "
Art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2): „(1) In
înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii: (...) b) autoritate publică-orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale
care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes
legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi,
persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de
utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim
de putere publică.
(2) Se asimilează
actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o
cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul
de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 alin. (1) referitoare
la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile
şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este
parte, ale art. 29 alin. (1) cu privire la neîngrădirea libertăţii gândirii şi
a opiniilor, precum şi a libertăţii credinţelor religioase, ale art. 31 alin.
(1) şi (2) referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 alin. (1) şi (4)
privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 consacrate dreptului persoanei
vătămate de o autoritate publică, ale art. 64 alin. (4) referitoare la
organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, ale art. 70 privind
mandatul deputaţilor şi al senatorilor, ale art. 94 lit. a) referitor la
atribuţia Preşedintelui României de a conferi decoraţii şi titluri de onoare şi
ale art. 100 alin. (2) privind actele Preşedintelui.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată următoarele:
Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, în opinia
autorului, deoarece cuprind termenul „interes legitim", fără ca acesta să
fie „corect explicat juridic" în cuprinsul legii şi în conformitate cu
normele fundamentale invocate.
Curtea constată că astfel de susţineri nu au natura
unor reale critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă, eventual, aprecieri
vagi, generale ale autorului excepţiei, care nu pot fi, însă, primite de Curtea
Constituţională. Chiar dacă autorul excepţiei indică numeroase prevederi
constituţionale pretins a fi încălcate, acesta nu evidenţiază în ce constă, în
concret, pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate. Or, potrivit art.
10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările trimise Curţii Constituţionale,
pe lângă faptul că trebuie să fie făcute în formă scrisă, ele trebuie să fie şi
motivate. Mai mult, autorul excepţiei vizează, în susţinerile sale, aspecte ce
ţin de o anumită interpretare a textului dedus controlului şi critică o
pretinsă lipsă de reglementare, o lacună legislativă, abordată din perspectiva
acestei interpretări personale. Sub acest aspect, însă, jurisprudenţa Curţii
Constituţionale este constantă, statornicind lipsa sa de competenţă de a se
substitui legiuitorului cu prilejul rezolvării unor excepţii de
neconstituţionalitate al căror obiect priveşte lacune legislative ori în cazul
unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori
nesatisfăcător redactate. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 159 din
10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999.
Faţă de toate aceste împrejurări, Curtea constată că,
în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.1 alin.(1)şi (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit.
b) şi alin. (2) din legea criticată, Curtea constată că acestea definesc
termeni precum „autoritate publică" sau „act administrativ
unilateral" sub aspectul asimilării acestuia cu refuzul nejustificat de a
soluţiona o cerere sau cu lipsa răspunsului autorităţii publice în termenul
legal. Textele de lege atacate nu conţin norme ce ar putea afecta drepturile
constituţionale pretins a fi încălcate, astfel că, sub acest aspect, critica de
neconstituţionalitate este nefondată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costin
Ţugui în Dosarul nr. 23.486/2/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi
alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie
2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi