DECIZIE Nr.
1182 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) si ale alin. (3)
lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în România
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 738 din 4 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella
Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi ale alin. (3)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Li Jiankun în Dosarul nr.
4.270/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan
Budura, traducător autorizat de limba chineză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 21 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.270/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi ale alin.
(3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Li Jiankun într-o cauză de
contencios administrativ având ca obiect „litigiu privind regimul
străinilor".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate, care
prevăd condiţia desfăşurării activităţii comerciale în conformitate cu planul
de afaceri drept cerinţă pentru prelungirea dreptului de şedere pentru
desfăşurarea de activităţi comerciale, afectează dreptul de proprietate,
deoarece sunt neclare cu privire la documentele ce trebuie depuse în concret
pentru a demonstra conformitatea cu planul de afaceri. Lipsa de precizie a
textelor de lege, în dezacord cu exigenţele impuse de Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, creează condiţiile ca Oficiul Român pentru
Imigrări să aprecieze în mod arbitrar, aleatoriu, asupra prelungirii dreptului
de şedere a solicitantului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea nu conţin
restrângeri în privinţa exerciţiului dreptului de proprietate pentru străini.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5
iunie 2008, având următorul conţinut:
Art. 55. - Prelungirea dreptului de şedere pentru
desfăşurarea de activităţi comerciale: „[..] (2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot
acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii: a) activitatea
societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri;
[...]
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în
prezentul articol se face cu următoarele documente: [...] b) documentele care
atestă că activitatea se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri;".
Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat
încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la
dreptul de proprietate privată coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1
din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat, în numeroase cauze, asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, prin
raportare la prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la
protecţia proprietăţii private, invocate şi în prezenta cauză şi faţă de
critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 584 din 20 mai 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din
18 iunie 2008, Curtea a constatat că instituirea prin
textele criticate a unor norme potrivit cărora străinului intrat în România în
scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de
şedere temporară sub condiţia prezentării unor documente care să ateste
realizarea unor investiţii nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ale
cărui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. Condiţiile cerute străinului
pentru prelungirea dreptului de şedere în vederea desfăşurării de activităţi
comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini precizată de lege solicită
prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin
însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe
care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind
elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi ale alin. (3)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Li Jiankun în Dosarul nr.
4.270/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean