DECIZIE Nr.
1180 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 820 din 8 decembrie 2010
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala „Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr.
13.250/325/2008 al Tribunalului Timis - Sectia comerciala si de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 13.250/325/2010, Tribunalul Timis - Sectia comerciala si de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Exceptia a fost ridicata de
Societatea Comerciala „Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timisoara cu
prilejul solutionarii recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 2.962
din 2 martie 2009, pronuntata de Judecatoria Timisoara în Dosarul nr.
13.250/325/2008, având ca obiect o plângere contraventionala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca textul de lege criticat este
contrar dispozitiilor art. 21 alin. (3) si art. 45 din Constitutie. In acest
sens, arata ca, potrivit celor statuate de Curtea Europeana a Drepturilor
Omului, fapta contraventionala întruneste elementele unei acuzatii în materie
penala în sensul art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. In acest context este invocata Hotarârea
Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata în Cauza Anghel contra
României- 2007. Astfel, sanctiunea instituita de art. 14 alin. (2)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 este o veritabila sanctiune
penala, care este aplicata însa de organele administrative de control,
sustragându-se garantiilor constitutionale ale unui proces echitabil. Apare ca
fiind total neechitabil ca un simplu organ administrativ, agent al puterii
executive, sa poata aplica o sanctiune cu un continut mai drastic decât
sanctiunea penala omonima, în contextul în care o astfel de sanctiune trebuie
aplicata doar de catre un magistrat care se bucura de independenta si
inamovibilitate, si nu de catre o persoana care face parte dintr-un sistem
guvernat de principiul subordonarii ierarhice. De asemenea, textul de lege
criticat aduce o restrângere si libertatii economice, prin faptul ca permite
aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii activitatii de catre un organ
constatator administrativ, fara a impune respectarea unor proceduri legale care
sa asigure garantiile pe care aplicarea unei sanctiuni de asemenea gravitate
le-ar impune.
Tribunalul Timis - Sectia comerciala si de contencios
administrativ considera ca dispozitiile de lege
criticate sunt constitutionale.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului,
pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, republicata în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, dispozitii potrivit carora: „Nerespectarea
de catre agentii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la
neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor
fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de
bonuri cu o valoare inferioara celei reale si nereintroducerea datelor înscrise
pe rola-jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnica
pâna în momentul stergerii memoriei operative, atrage si suspendarea
activitatii unitatii pe o perioada de 3 luni."
Autorul exceptiei considera ca aceste texte de lege sunt
contrare urmatoarelor prevederi din Constitutie: art. 21 alin. (3) referitor la
dreptul la un proces echitabil si art. 45 privind libertatea economica.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca art. 14 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 28/1999 a mai
constituit obiect al controlului de constitutionalitate prin prisma acelorasi
critici si în raport cu aceleasi texte din Constitutie invocate si în prezenta
cauza. Astfel, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea a retinut
ca „Agentul economic în activitatea caruia s-a constatat savârsirea unei
contraventii nu poate invoca principiul libertatii economice, în conditiile în
care acesta nu a respectat prevederile legale." De asemenea, s-a aratat ca
„Masura dispusa de textul de lege criticat este justificata de imperativul
protejarii interesului social si al ordinii de drept prin adoptarea unor masuri
specifice de preîntâmpinare si sanctionare a faptelor care genereaza sau ar
putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscala."
In ceea ce priveste critica raportata la dispozitiile
art. 21 din Constitutie, Curtea considera ca sunt relevante cele retinute prin
Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, potrivit carora
„procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de
prezumtia de legalitate, însa, atunci când este formulata o plângere împotriva
acesteia, este contestata chiar prezumtia de care se bucura. In acest caz,
instanta de judecata competenta va administra probele prevazute de lege,
necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal.
Cel care a formulat plângerea nu trebuie sa îsi demonstreze propria
nevinovatie, revenind instantei de judecata obligatia de a administra tot
probatoriul necesar stabilirii si aflarii adevarului. [...] Instantele de
judecata nu pot face aplicarea stricta a regulii onus probandi incumbit
actori, ci, din contra, chiar ele trebuie sa manifeste un rol activ pentru
aflarea adevarului din moment ce contraventia intra sub incidenta art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa
justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale,
solutia si considerentele deciziei amintite îsi pastreaza valabilitatea si în
prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Egreta
Exchange Office" - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 13.250/325/2008 al
Tribunalului Timis - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 30 septembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea