DECIZIE Nr. 118 din 21 mai 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 234 din 8 septembrie 1997
Ioan Muraru - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Stoicescu Serban Dinu
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996*).
------------
*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 a fost
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 31 martie
1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 aprilie 1997, in prezenta
recurentului si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate
in incheierea de la acea data. Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera,
a amanat pronuntarea pentru data de 7 mai 1997, cand, datorita imposibilitatii
intrunirii completului, a amanat pronuntarea pentru data de 21 mai 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 23
octombrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civila, ridicata de
Stoicescu Serban Dinu.
Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996 Curtea Constitutionala a respins
ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate invocata. Aceasta solutie
s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin
care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila sunt
neconstitutionale in masura in care se aplica hotararilor pronuntate inainte de
26 iulie 1993, data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993.
Impotriva Deciziei nr. 145 din 25 noiembrie 1996 a declarat recurs, in
termen legal, Stoicescu Serban Dinu, pentru urmatoarele motive:
- la judecata in fond, dosarul a fost conexat cu inca 18 dosare, iar in
fapt exceptiile nu au fost rezolvate, ci solutia se intemeiaza pe decizii
anterioare ale Curtii - nr. 73/1996 si nr. 96/1996 - prin care aceasta s-a
pronuntat asupra dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila;
- Decizia nr. 145/1996 a fost pronuntata fara citarea partilor,
incalcandu-se astfel dreptul fundamental la aparare;
- in speta, imobilul obiect al litigiului a fost preluat de catre stat, in
mod abuziv, fara titlu, motiv pentru care instanta de judecata a dispus
restituirea acestuia.
Totodata, la sedinta de dezbateri din data de 30 aprilie 1997, recurentul,
asistat de avocat, prin sustinerile orale si notele scrise depuse la dosar, in
dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat si urmatoarele aspecte:
- gresita interpretare de catre Curte a dispozitiilor art. 145 alin. (2)
din Constitutie si ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sustinand ca
deciziile Curtii sunt obligatorii numai daca se refera la cauza respectiva si
nu au efecte erga omnes;
- necorelarea dintre considerentele deciziei, in cuprinsul carora se
apreciaza ca exceptia este inadmisibila sau lipsita de obiect, si dispozitivul
deciziei, in care exceptia este respinsa ca vadit nefondata, ceea ce presupune,
in sens etimologic, o apreciere asupra fondului cauzei;
- Curtea nu a analizat exceptia de neconstitutionalitate invocata si, prin
raportare la art. 1 alin. (3), art. 15, art. 41 alin. (1) si art. 49 din
Constitutie, incalcandu-se astfel prevederile art. 304 pct. 6 din Codul de
procedura civila.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost
respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
Senatul, prin Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si
validari, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 si art.
330^1 din Codul de procedura civila este nefondata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia este
neintemeiata, intrucat asupra prevederilor art. 330 si art. 330^1 din Codul de
procedura civila Curtea s-a pronuntat prin decizii definitive. Cu referire la
posibilitatea modificarii dispozitiilor art. 330^1 din acelasi cod, in sensul
stabilirii unui termen pentru declararea recursului in anulare, apreciaza ca aceasta
constituie eventual o propunere de lege ferenda, care excede competentei
Curtii.
Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de
vedere ale Guvernului si al Senatului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila,
raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata
urmatoarele:
Motivul de recurs referitor la conexarea Dosarului nr. 331 C/1996 la
Dosarul nr. 315 C/1996 este neintemeiat. Art. 164 din Codul de procedura civila
reglementeaza posibilitatea conexarii atat la cererea partilor, cat si din
oficiu, de catre instanta, atunci cand exista o stransa legatura de obiect si
cauza, care sa justifice judecarea impreuna a unor pricini. In speta, obiectul
dosarelor conexate fiind exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi
dispozitii din Codul de procedura civila, privind recursul in anulare, evident
ca intre aceste dosare exista o stransa legatura, iar conexarea lor este
justificata.
Motivul de recurs prin care se sustine incalcarea dreptului partii la
aparare, prin aceea ca partea nu a fost citata la judecata in fond a exceptiei,
este, de asemenea, neintemeiat. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, atunci cand exceptia de neconstitutionalitate este vadit nefondata,
solutia se adopta de completul de judecata, cu unanimitate de voturi, fara
citarea partilor. Garantia prevazuta de legiuitor pentru parti este aceea ca o
atare solutie poate fi pronuntata numai cu unanimitate de voturi, iar impotriva
deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, in toate cazurile,
se solutioneaza cu citarea partilor si a Ministerului Public asigurandu-se
astfel dreptul la aparare. In acest sens este si practica jurisdictionala a
Curtii, asa cum rezulta din deciziile nr. 39 din 7 iulie 1993 si nr. 114 din 8
octombrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 179
din 27 iulie 1993, respectiv, nr. 294 din 19 noiembrie 1996.
Si motivul de recurs referitor la situatia de fapt a imobilului in litigiu
urmeaza a fi respins, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare
si functionare a Curtii Constitutionale, aceasta nu statueaza decat asupra problemelor
de drept, fiind de competenta exclusiva a instantei judecatoresti sa se
pronunte cu privire la situatia de fapt si la interpretarea legii in functie de
aceasta situatie.
Decizia Curtii nr. 145 din 25 noiembrie 1996 este criticata atat prin recurs,
cat si prin notele scrise depuse la dosar, si cu privire la faptul ca se
intemeiaza pe decizii anterioare, definitive, sustinandu-se ca acestea sunt
obligatorii numai in litigiul in care s-a invocat exceptia.
Critica formulata nu este intemeiata. Obligativitatea deciziilor Curtii,
potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie este erga omnes. O dispozitie
declarata neconstitutionala nu mai poate fi aplicata, fiind contrara
principiului suprematiei Constitutiei si indatoririi constitutionale a cetatenilor,
prevazute de art. 51, potrivit careia respectarea suprematiei Constitutiei este
obligatorie.
In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii. Astfel, s-a
statuat ca un text declarat neconstitutional nu mai poate fi aplicat, ca o
exceptie admisa nu mai poate face obiectul unei noi exceptii, iar o decizie de
respingere a unei exceptii este obligatorie cat timp motivele care au
justificat-o subzista in continuare, asa cum rezulta si din Decizia nr. 59 din
14 mai 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din
5 decembrie 1996, si Decizia nr. 58 din 14 mai 1996, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996.
Regula obligativitatii erga omnes a deciziilor nu se confunda cu obligativitatea
limitata la autoritatea lucrului judecat a unei hotarari judecatoresti. Ea are
o valoare de principiu, intrucat priveste nemijlocit suprematia Constitutiei in
cadrul sistemului juridic si, deci, obligativitatea sa nu poate fi limitata
numai la litigiul din care a rezultat exceptia de neconstitutionalitate. In
fond, controlul constitutionalitatii legii are ca scop verificarea
legitimitatii constitutionale a acesteia, dar nu in functie de cauza ce face
obiectul litigiului in fata instantelor judecatoresti, ci in functie de
conformitatea legii cu prevederile constitutionale. Interpretarea si aplicarea
dispozitiilor legale, inclusiv a celor de natura constitutionala, la cauza ce
face obiectul litigiului, este o problema exclusiv de competenta instantelor judecatoresti.
In contenciosul constitutional Curtea se pronunta numai asupra problemelor de
drept, in scopul verificarii legitimitatii constitutionale a dispozitiei legale
care face obiectul exceptiei, adica a masurii in care aceasta dispozitie este
conforma sau contrara unei norme instituite la nivel de Constitutie. Tocmai de
aceea art. 145 alin. (2) din Constitutie a prevazut ca deciziile Curtii sunt
obligatorii, fiind de neconceput ca o prevedere legala sa fie sau nu
constitutionala in functie de diversitatea cauzelor deduse judecatii. Aceasta
trasatura este una dintre deosebirile fundamentale dintre controlul
constitutionalitatii legii prin intermediul Curtii Constitutionale, potrivit
Constitutiei din anul 1991, si controlul exercitat potrivit Constitutiei din
anul 1923 care, la art. 103, prevedea in mod expres ca "judecata asupra
inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat".
Afirmatia ca ar exista o necorelare intre considerentele si dispozitivul
deciziei atacate, deoarece in justificarea solutiei Curtea a apreciat exceptia
ca fiind inadmisibila si lipsita de obiect, iar in solutia data a considerat
exceptia ca vadit nefondata, nu poate fi retinuta. Termenul vadit nefondata
are, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, un caracter specific, de
tehnica juridica, ce nu se confunda cu intelesul sau uzual, semantic sau
etimologic. Potrivit dispozitiilor legale mentionate, vadit nefondata este
solutia, indiferent de motivare, pentru respingerea unei exceptii fara citarea partilor,
atunci cand completul de judecata, in unanimitate, o considera ca atare. Deci,
in sensul Legii nr. 47/1992, respingerea unei exceptii ca vadit nefondate este
si in cazul in care aceasta exceptie este inadmisibila sau lipsita de obiect,
ca in cazul de fata.
In legatura cu noile texte constitutionale invocate in sustinerea motivelor
de recurs si in justificarea exceptiei este de mentionat ca existenta
recursului in anulare, procedura legala instituita prin Codul de procedura
civila, nu poate fi considerata, in nici un fel, contrara prevederilor art. 1
alin. (3) din Constitutie, potrivit carora Romania este stat de drept,
democratic si social. Posibilitatea anularii unei hotarari judecatoresti, prin
acest recurs, pentru depasirea limitelor puterii judecatoresti sau cand s-au
savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata,
este, dimpotriva, o garantie a legalitatii si principiului constitutional
prevazut de art. 123 alin. (1), conform caruia justitia se infaptuieste in numele
legii, deci nu contrar ei. De asemenea, recursul in anulare nu este contrar
universalitatii drepturilor instituite de art. 15 din Constitutie, nici
garantarii dreptului de proprietate prevazut de art. 41 si nu are semnificatia
unei restrangeri a acestui drept, potrivit art. 49 din Constitutie, intrucat,
de principiu, un drept nu poate fi ocrotit decat cu conditia de a se intemeia
pe lege, adica de a fi dobandit in mod legal.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. C) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Stoicescu Serban Dinu impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta din 21 mai 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu