DECIZIE Nr.
1178 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 970, art. 977, art. 978,
art. 979, art. 982 si art. 984 din Codul civil si ale art. 4 alin.(1) din Legea
nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 23 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Măria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 970, art. 977, art. 978,
art. 979, art. 982 şi art. 984 din Codul civil şi ale art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei
contractuale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Baza de Aprovizionare
Desfacere Metal" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.080/2/2005 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de
judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca
inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.
969, 970, 977, 978, 979, 982
şi 984 din Codul civil. In ce priveşte excepţia referitoare la prevederile art.
4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002, pune concluzii de respingere ca
neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin
principiului constituţional al libertăţii economice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 25.080/2/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, 970, 977, 978, 979, 982 şi 984 din Codul
civil şi ale art. 4 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru
întărirea disciplinei contractuale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Baza
de Aprovizionare Desfacere Metal" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autoarea
acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate aduc atingere
libertăţii contractuale şi principiului consensualismului la încheierea
convenţiilor, întrucât constrâng agenţii economici să-şi asume obligaţii la
care nu au consimţit în mod liber.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială arată că neconstituţionalitatea art.
969 şi 970 din Codul civil nu poate fi pusă în discuţie având în vedere
deciziile Curţii Constituţionale nr. 379/2006 şi nr. 220/2000, prin care au
fost respinse excepţiile privind aceste texte de lege. In ce priveşte celelalte
prevederi de lege criticate, apreciază că acestea nu aduc atingere libertăţii
contractuale şi principiului consensualismului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile criticate din Codul civil, care consacră principiul forţei
obligatorii a actelor juridice, necesitatea asigurării stabilităţii şi
siguranţei raporturilor juridice, precum şi principalele reguli de interpretare
a clauzelor unui act juridic civil nu îngrădesc accesul liber al persoanei la o
activitate economică. In ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002, arată că scopul acestei
legi este tocmai întărirea disciplinei contractuale în materie comercială, în
acord cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie. In concluzie, consideră excepţia
neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate, instituind reguli privind efectele convenţiilor
şi interpretarea acestora, nu contravin accesului liberal persoanei la o
activitate economică, liberei iniţiative şi exercitării acestora în condiţiile
legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
rezultă din motivarea excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 969, 970, 977,
978, 979, 982 şi'984 din Codul civil şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr.
469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 946 din 23 noiembrie 2006.
Textele criticate au următoarea redactare:
- Art. 969: „Convenţiile
legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din
cauze autorizate de lege.";
- Art. 970: „Convenţiile
trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate
urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura
sa.";
- Art. 977: „Interpretarea
contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după
sensul literal al termenilor.";
- Art. 978: „Când o clauză
este primitoare de două înţelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea
un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul.";
- Art. 979: „Termenii
susceptibili de două înţelesuri se interpretează în înţelesul ce se potriveşte
mai mult cu natura contractului.";
- Art. 982: „Convenţia nu
cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părţile şi-au propus a
contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat."
- Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002: „(1) In contractele încheiate, părţile pot prevedea ca, în cazul
neîndeplinirii până la scadenţă sau până la un alt termen convenit a obligaţiilor
prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii să plătească, în afara sumei datorate,
penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare
după data scadenţei."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră
că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse
în art. 45 care consacră libertatea economică.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Art. 969, 970, 977, 978, 979, 982 şi 984 din Codul
civil consacră, pe de o parte, două principii importante care guvernează
efectele actului juridic civil, şi anume, principiul forţei obligatorii a
convenţiilor civile „pacta sunt servanda" (art. 969) şi principiul executării cu bună-credinţă a convenţiilor
(art. 970), şi, pe de altă parte, principalele reguli de interpretare a
clauzelor unui act juridic civil (art. 977, 978, 979, 982 şi 984).
Textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002
reglementează posibilitatea părţilor de a prevedea în contract clauze prin care
debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalităţi pentru fiecare zi
de întârziere, în cazul neîndeplinirii până la scadenţă sau până la un termen
convenit a obligaţiilor asumate.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea
constată că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate din Codul
civil şi a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002 este dedusă exclusiv din
modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Or, exercitarea controlului
asupra activităţii de aplicare a normelor legale reprezintă atributul exclusiv
al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată şi nu asupra
modului de aplicare a legilor.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 970, art. 977, art. 978,
art. 979, art. 982 şi art. 984 din Codul civil şi ale art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei
contractuale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Baza de Aprovizionare
Desfacere Metal" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.080/2/2005 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie
2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu