DECIZIE Nr.
1177 din 17 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor sectiunii a 3-a a cap. III din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) şi a celorlalte prevederi
cuprinse în secţiunea a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gavril
Burlui în Dosarul nr. 15.692/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei
şi pentru părţile Ionel Grădinaru şi Valeriu Gavrilovici, apărătorul ales
Laurenţiu Trifan, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul apărătorului ales, care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, pentru motivele susţinute în faţa Curţii de Apel Iaşi -
Secţia penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 15.692/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 lit. a) şi a celorlalte prevederi cuprinse în secţiunea a 3-a a cap.
III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicată de Gavril Burlui cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva unei decizii penale pronunţate de
Tribunalul Iaşi, având ca obiect infracţiuni de corupţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate încalcă dispoziţiile constituţionale privind raportul dintre dreptul
internaţional şi dreptul intern, cu trimitere la prevederile Convenţiei civile
asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 şi ratificată de
Parlamentul României prin Legea nr. 147/2002. Astfel, consideră că, potrivit
dispoziţiilor art. 2 referitoare la definirea corupţiei din convenţia
menţionată, „faptele de corupţie nu pot fi decât acelea în care «comisionul
ilicit» ori «avantajul necuvenit» sunt adresate exclusiv patrimoniului
funcţionarului care comite sau este vizat de actul de corupţie, şi anume doar
în modalităţile enumerate limitativ de Convenţie". Or, în cazul art. 10
lit. a) din Legea nr. 78/2000, aria destinaţiei banilor, bunurilor sau a altor
foloase necuvenite este mai largă, incluzând şi patrimoniul altuia, prin
expresia „dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru
altul de bani [...]". Totodată, arată că, prin prevederile din
cuprinsul secţiunii a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000, referitoare la
infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, legiuitorul a extins aria
noţiunii de corupţie, incluzând o serie de varietăţi ale infracţiunilor de
gestiune frauduloasă, abuz ori neglijenţă în serviciu sau chiar furt (de
informaţii), pentru a le putea incrimina, astfel, cu pedepse majorate.
Existenţa unor incriminări paralele în Codul penal şi în Legea nr. 78/2000,
pentru fapte care sunt, în esenţă, aceleaşi, nu face decât să lase loc atât la
confuzii, cât, mai ales, la abuzuri din partea procurorilor, fiind la
latitudinea acestora căror texte de lege să le facă aplicarea într-un caz sau
în altul.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile secţiunii a 3-a („Infracţiuni asimilate
infracţiunilor de corupţie") a cap. III („Infracţiuni") din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18
mai 2000.
Dispoziţiile art. 10 lit. a) din cadrul secţiunii a 3-a
a cap. III din Legea nr. 78/2000, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005,
sunt criticate distinct de autorul excepţiei şi au următorul cuprins: „Sunt
pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi
următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau
pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate,
faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor
economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este
acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de
reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale,
ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în
cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de
cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de
executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 11 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul
intern cu trimitere la prevederile Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptată
la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 şi ratificată de Parlamentul României prin
Legea nr. 147/2002.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile Convenţiei civile asupra corupţiei, care vizează
contribuţia dreptului civil la lupta împotriva corupţiei, mai ales prin
facilitarea unei despăgubiri echitabile a persoanelor care au suferit o pagubă,
nu sunt aplicabile în cauza de faţă.
Autorul excepţiei critică, în realitate, modul de
aplicare a dispoziţiilor de lege atacate. Eventualele abuzuri ale organelor de
urmărire penală, la care face referire în motivarea excepţiei şi care
constituie cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui, însă,
motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin
urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa
instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor
ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor secţiunii a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gavril
Burlui în Dosarul nr. 15.692/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică