DECIZIE Nr.
1172 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 si 87 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 731 din 3 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Marian Olteanu în Dosarul nr. 1.693/335/2009 al Judecătoriei
Videle.
La apelul nominal lipseşte
autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.693/335/2009, Judecătoria Videle a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi
87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice.
Excepţia a fost ridicată de Marian Olteanu cu ocazia
soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de
art. 86 alin. (2) şi art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale
referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi
a regimului executării acestora, întrucât reglementează infracţiuni pe calea
ordonanţei de urgenţă, în condiţiile în care infracţiunile şi pedepsele se
stabilesc de Parlament prin lege organică. Invocă, în acest sens, şi contradicţia
cu dispoziţiile art. 141 din Codul penal, potrivit cărora „Prin «lege
penală» se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete»". Totodată, consideră că
prevederile art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
încalcă şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor,
libertatea individuală, dreptul la liberă circulaţie, condiţiile şi limitele
restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi
dispoziţiile constituţionale referitoare la domeniile în care nu pot fi
adoptate ordonanţe de urgenţă, deoarece afectează drepturi şi libertăţi
cetăţeneşti prevăzute de Constituţie, şi anume libertatea individuală şi
dreptul la liberă circulaţie.
Judecătoria Videle apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, având următorul
cuprins:
- Art. 86: „(1) Conducerea
pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană
care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este
necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul
respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea
dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce
autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se
sancţionează şi persoana care încredinţează cu ştiinţă un autovehicul sau
tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află în
una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) sau unei persoane care
suferă de o boală psihică ori se află sub influenţa alcoolului sau a unor
produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.";
- Art. 87: „(1) Conducerea
pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care
are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte
cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se
sancţionează şi persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai şi care se
află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.
(3) Substanţele sau produsele stupefiante, precum şi
medicamentele cu efecte similare acestora se stabilesc de către Ministerul
Sănătăţii Publice, iar lista acestora se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(4) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile
prevăzute la alin. (1) sau (2) efectuează transport public de persoane,
transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de
instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau
în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului
de conducere, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
(5) Refuzul, împotrivirea ori sustragerea
conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto,
aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente,
aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea
permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau
testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de
produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare
acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale
şi a legilor, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 25
privind dreptul la liberă circulaţie, ale art. 53 referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 73 alin. (3) lit. h)
privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a
regimului executării acestora, precum şi ale art. 115 alin. (6) referitoare la
domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios
constituţional prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. In
acest sens este Decizia nr. 605 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010, prin care Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa
constantă în materie, a reţinut că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul
legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi
speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă. Pentru aceste motive, este
neîntemeiată critica dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, în sensul că normele imperative ale art. 73 alin. (3)
lit. h) din Constituţie ar exclude reglementarea, pe calea ordonanţei de
urgenţă, a infracţiunilor.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Totodată, autorul excepţiei
invocă contradicţia dintre dispoziţiile art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 şi prevederile art. 141 din Codul penal. O asemenea
critică nu poate fi însă reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii
unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din
Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu
compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau
posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat,
prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că interdicţia adoptării de
ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că
„nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale" şi că „nu
pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". In
celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate
dacă „afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot
fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive
în domeniile în care intervin. Or, stabilirea de infracţiuni în ceea ce
priveşte circulaţia pe drumurile publice are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării
fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea
vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la
trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor respective" şi nu este de natură să încalce
drepturile fundamentale reglementate de art. 23 şi 25 din Constituţie, şi anume
libertatea individuală şi dreptul la liberă circulaţie. De altfel, şi „libera
circulaţie", potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 25 alin.
(1), se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca
finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor.
Pentru aceleaşi motive, prevederile art. 86 şi 87 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea
fundamentală.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din
Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a
arătat anterior, nu poate fi reţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Marian Olteanu în Dosarul nr. 1.693/335/2009 al Judecătoriei
Videle.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică