DECIZIE   Nr. 117 din 21 noiembrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 27 din  6 februarie 1996

    Florin Bucur Vasilescu   - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Antonie Iorgovan         - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Victor Dan Zlatescu      - judecator
    Raul Petrescu            - procuror
    Constantin Burada        - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 60 din 7 iunie 1995.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 noiembrie 1995, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea din aceeasi data. Curtea, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de 21 noiembrie 1995, cand a adoptat prezenta decizie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata ca:
    Prin Decizia nr. 60 din 7 iunie 1995 s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) si ale art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, invocata de Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau in Dosarul nr. 1.741/1994 al Curtii de Apel Bacau, Sectia contencios administrativ. Totodata, s-a facut un apel catre cele doua Camere ale Parlamentului Romaniei pentru elaborarea unui nou cadru legislativ privind vanatoarea si regimul juridic al armelor de vanatoare, in vederea realizarii unei depline concordante cu prevederile constitutionale referitoare la dreptul de asociere, dreptul de proprietate, precum si la obligatia statului de a asigura exploatarea resurselor naturale in conformitate cu interesul national, ocrotirea mediului inconjurator si mentinerea echilibrului ecologic.
    Prin exceptia invocata de Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau in fata Curtii de Apel Bacau, Sectia contencios administrativ, se sustine ca art. 9 si art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat se face o discriminare de tratament intre Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi (A.G.V.P.S.) si celelalte societati de vanatoare, eliberarea permiselor de portarma facandu-se numai membrilor celei dintai, si, totodata, se incalca dreptul la libera asociere, deoarece membrii asociatiilor vanatoresti nu pot practica vanatoarea, daca nu sunt membri ai A.G.V.P.S.
    Prin decizia atacata cu recurs, exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa, retinandu-se, in esenta, ca, regimul armelor de foc fiind prin excelenta de drept public, apare justificata prevederea ce conditioneaza calitatea de vanator de cea de membru al A.G.V.P.S., care se dobandeste ca urmare a unei pregatiri specifice, verificata prin anumite teste; finalitatea acestei prevederi depaseste insa problema detinerii armelor de vanatoare - prevenindu-se ca astfel de arme sa intre in posesia unor persoane neabilitate legal -, ea antrenand considerente de deontologie cinegetica si de asigurare a echilibrului ecologic; aceste aspecte conduc la inlaturarea sustinerii ca ar exista o discriminare intre diferitele asociatii vanatoresti. De asemenea, a fost inlaturata si critica facuta in sensul ca dispozitiile atacate incalca dreptul la asociere, deoarece acesta, potrivit practicii Curtii Constitutionale, se poate exercita numai cu respectarea legii si nu impotriva ei; reunirea vanatorilor in alte asociatii nu este cu nimic impiedicata de lege, conditia ca acestia sa faca parte din A.G.V.P.S. fiind de natura sa asigure respectarea tuturor cerintelor legale.
    Impotriva acestei decizii, Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau  a declarat recurs invocand, in principal, aceleasi obiectii ca si in fata completului de fond, respectiv ca prevederile art. 9 si ale art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 sunt discriminatorii, deoarece numai membrii A.G.V.P.S. pot fi autorizati sa aiba arme de vanatoare, si, totodata, sunt contrare dreptului la asociere prevazut in art. 37 alin. (1) din Constitutie.
    Se mai sustine ca intre considerente si dispozitivul deciziei exista neconcordanta, deoarece, desi se respinge exceptia, se solicita celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei sa instituie un nou cadru legislativ privind vanatoarea si regimul juridic al armelor de vanatoare.
    De asemenea, se considera ca solutia este contrara si Deciziei nr. 2/1993, prin care Curtea Constitutionala a constatat ca art. 9 si art. 17 din Decretul nr. 367/1971 sunt neconstitutionale.

    CURTEA,
examinand decizia atacata, motivele de recurs invocate si raportul judecatorului - raportor, retine urmatoarele:
    Prima critica, in sensul ca prevederile art. 9 si ale art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 sunt discriminatorii si incalca dreptul la libera asociere, nu poate fi primita.
    Constitutia Romaniei, in art. 37 alin. (1), consfinteste dreptul de libera asociere in partide politice, sindicate si alte forme de asociere, in sensul tratatelor internationale la care tara noastra este parte.
    Dispozitiile atacate nu pot fi considerate neconstitutionale, asa cum se sustine si in recurs, deoarece ele nu se refera catusi de putin la libertatea de asociere. Insusi faptul ca astfel de organizatii de vanatoare, cum este Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau, au primit autorizatia legala de a se constitui si de a functiona, confirma aceasta libertate.
    Incredintarea sarcinii de constatare a calitatii de vanator Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi nu infirma acest drept, ci face parte din regimul pe care legea il reglementeaza pentru portul armelor de vanatoare. Instituirea unui regim specific pentru anumite categorii de raporturi juridice nu reprezinta instaurarea unei discriminari pe criteriile la care se refera art. 4 alin. (2) din Constitutie.
    Imprejurarea ca, in stadiul actual al legislatiei, se incredinteaza eliberarea autorizatiilor de vanatoare unei persoane juridice fara caracter statal, la nivel national, nu contravine nici principiilor generale legate de functionarea persoanelor juridice, nici modului in care statul organizeaza exercitiul unor activitati de interes privat. Este cunoscut atat practicii, cat si doctrinei din Romania interbelica faptul ca statul poate autoriza persoane juridice de interes privat sa desfasoare anumite activitati pentru a satisface un interes general, singurul avut in vedere in acest scop. Acest interes, in cazul de fata, il constituie detinerea si utilizarea corespunzatoare a armelor de vanatoare, problemele deontologiei vanatorii, ocrotirii mediului, realizarii unei politici cinegetice adecvate, precum si prevenirea eventualelor infractiuni sau a unor accidente ce pot surveni in cazul desfasurarii actiunilor de vanatoare de catre persoane insuficient pregatite. Acesta este de altfel si obiectul principal al eliberarii autorizatiei de vanatoare in anumite conditii de catre A.G.V.P.S.
    Asemenea imputerniciri acordate unor persoane juridice de interes privat sunt reglementate si in alte tari cu traditie democratica, recunoscandu-li-se calitatea de a actiona in interes public, cu conditia ca acest lucru sa se intemeieze pe un interes general cert, care sa rezulte dintr-o recunoastere oficiala - si in primul rand, pe cale legislativa -, apoi sa li se atribuie prerogative de putere publica pentru indeplinirea acestui interes - ceea ce chiar presupune instituirea anumitor obligatii pentru cei interesati - si, in sfarsit, sa existe un control al administratiei asupra modului in care persoanele respective indeplinesc prerogativele ce li s-au incredintat.
    Acestor deziderate le corespund, cel putin in etapa actuala a legislatiei, reglementarile legale in vigoare cuprinse in Decretul nr. 367/1971, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/1995 privind regimul materialelor explozibile, si in Legea nr. 26/1976 privind economia vanatului si vanatoarea.
    Este de mentionat ca, in speta, se pun doua probleme deosebite: pe de o parte, aceea a dreptului de asociere, iar, pe de alta parte, aceea a regimului de eliberare a permiselor de portarma. Dreptul de asociere asigura realizarea unor interese private in concordanta cu cele generale referitoare la conditiile de exercitare a acestui drept, pe cand regimul armelor, inclusiv al celor de vanatoare, are, indeosebi, un caracter de protectie impus de necesitatea de a se evita utilizarea armelor in scopuri antisociale.
    De aceea, asa cum in mod intemeiat s-a retinut in decizia criticata, "dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii si nu impotriva ei". In consecinta, conditia prevazuta in art. 9 lit. a) si in art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 nu este antinomica cu dreptul de asociere. Un membru al A.G.V.P.S. se poate asocia, potrivit art. 37 alin. (1) din Constitutie, intr-o societate de vanatoare paralela, fiind deopotriva legat de regulile specifice statutului sau de vanator, cat si de cele privind calitatea sa de asociat.
    Pentru aceleasi considerente nu este intemeiata nici critica potrivit careia dispozitivul deciziei ar contraveni argumentelor retinute in motivare. Intr- adevar, in momentul in care alte asociatii de vanatoare vor dovedi ca au capacitatea sa actioneze cu aceeasi eficacitate ca si A.G.V.P.S., li se vor asigura, probabil, aceleasi conditii legale. Acesta este sensul apelului pe care decizia il face celor doua Camere ale Parlamentului pentru adoptarea unei noi reglementari privind vanatoarea si regimul juridic al armelor de vanatoare si el nu este de natura sa contrazica cele retinute in decizie, prin care s-a constatat justificat ca textele atacate sunt constitutionale.
    In fine, este nefondata si critica potrivit careia decizia atacata cu recurs ar contrazice Decizia Curtii Constitutionale nr. 2/1993, prin care s-ar fi constatat ca dispozitiile art. 9 si ale art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 sunt neconstitutionale. Din examinarea acestei decizii se constata, dimpotriva, ca exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, astfel incat Curtea nu s-a pronuntat asupra constitutionalitatii celor doua articole.
    Examinand si din oficiu decizia atacata, in temeiul art. 304^1 din Codul de procedura civila, se constata ca nu exista motive care sa conduca la desfiintarea ei.

    Fata de cele aratate, vazand si prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Societatea de Vanatoare "Mistretul", cu sediul in Bacau, Pasajul Revolutiei nr. 8, judetul Bacau, impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 60 din 7 iunie 1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 21 noiembrie 1995.

            PRESEDINTE,
            conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                        Magistrat - asistent,
                        Constantin Burada

         OPINIE SEPARATA
    La prima vedere, teza sustinuta in opinia majoritara pare adevarata, dar numai la o interpretare de suprafata a sistemului legislativ. La o analiza adancita se constata ca fundamentele de la care se pleaca, anume "practica si doctrina din Romania interbelica", respectiv reglementarile din "tari cu traditie democratica", logic, trebuiau sa conduca la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Traditia romaneasca din perioada interbelica, cat si reglementarile din "tari cu traditie democratica" presupun o legislatie asezata intr-o rigoare democratica. Este de la sine inteles ca realitati juridice, care au fost elaborate intr-un regim politic autoritar, nu pot fi mentinute, ca principiu, tale quale, in conditiile in care a intrat in vigoare o Constitutie democratica. Decretul nr. 367/1971, cat si Legea nr. 26/1976 privind economia vanatului si vanatoarea, prin raportare la Constitutie, nu pot fi interpretate numai in sensul apararii "dreptului de monopol" al unei organizatii neguvernamentale, in speta A.G.V.P.S., cum se procedeaza in opinia majoritara, ci si in sensul apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
    Intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991 schimba fundamental relatia dintre autoritatea de stat si cetatean, aspect care rezulta expres din scara valorilor supreme consacrate de art. 1 alin. (3) din Constitutie: "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate".
    Actele normative adoptate in vechiul regim, excesive in ceea ce priveste garantarea autoritatii statului, in detrimentul drepturilor si libertatilor cetateanului, cum este si cazul Decretului nr. 367 din 18 octombrie 1971, nu pot fi considerate in vigoare, fata de litera si spiritul Constitutiei, inclusiv ale art. 150, decat daca le consideram implicit modificate, astfel incat ele sa ingaduie si realizarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Intrarea deci in vigoare a Constitutiei a reclamat, pe de o parte, inlaturarea elementelor din legislatie, specifice unui stat autoritar, iar, pe de alta parte, revitalizarea elementelor liberale, cazute in desuetudine, evident, cele din actele normative care nu au fost abrogate in mod expres, cum este si cazul Legii nr. 21 din 1924, cu privire la asociatii si fundatii.
    De altfel, revitalizarea Legii nr. 21/1924 s-a facut imediat dupa Revolutia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989. Acest act normativ, dupa cum rezulta si din titlul sau, se refera la partide politice si organizatii obstesti, reglementand insa numai regimul inregistrarii partidelor politice, lasand sa se inteleaga ca restul "organizatiilor obstesti" se inregistreaza in conditiile dreptului comun (art. 3), respectiv ale Legii nr. 21/1924.
    Se poate spune ca toate organizatiile obstesti existente la data intrarii in vigoare a Decretului-lege nr. 8/1989, pentru a dobandi un statut legal, urmau sa parcurga procedura stabilita de Legea nr. 21/1924, fiind vorba exclusiv de persoane juridice civile. Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau s-a infiintat, asadar, potrivit Legii nr. 21/1924, fiind constituita in baza Sentintei civile nr. 73/P.J. din 11 noiembrie 1991 a Judecatoriei Bacau.
    Decretul nr. 367/1971, in art. 9 lit. a) si in art. 17 lit. c), conditioneaza autorizarea detinerii de arme de vanatoare de calitatea de membru al Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi, pentru ca la data respectiva numai aceasta asociatie era admisa, Legea nr. 21/1924 fiind considerata, cum s-a mentionat mai sus, desueta. De altfel, in conditiile legislatiei vechiului regim, nici nu mai exista diferenta dintre persoane morale de drept civil si persoane morale de drept public, nici cea dintre stabilimente publice si stabilimente de utilitate publica, ci se vorbea generic despre persoane juridice in sfera carora intrau si "organizatiile de masa si obstesti", iar A.G.V.P.S. era una dintre aceste organizatii, legea stabilindu-i insa anumite sarcini.
    O data ce a intrat in vigoare Decretul-lege nr. 8/1989 si apoi noua Constitutie, care au ingaduit reactualizarea Legii nr. 21/1924, constituindu-se si alte asociatii ale vanatorilor, este de la sine inteles ca "statutul legal" al unei asociatii a vanatorilor din vechiul regim s-a extins si asupra noilor asociatii. Asociatiile constituite pe baza acestei legi, intre care si Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau, nu puteau lua fiinta, daca scopul lor nu era de interes public si daca nu obtineau avizul autoritatii administratiei de stat competente, cerut de Legea nr. 21/1924.
    De vreme ce acest aviz a fost obtinut, Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau, ca persoana juridica civila, a dobandit, de la data constituirii legale, dreptul de a-si desfasura activitatea potrivit legii, pentru realizarea scopului sau, prevazut de statut.
    Rezulta ca unei asociatii de vanatoare legal constituita ii sunt aplicabile drepturile si obligatiile corespunzatoare stabilite prin lege pentru A.G.V.P.S., inclusiv eliberarea permiselor de vanatoare, o alta solutie facand imposibila realizarea scopului pentru care asociatia a fost infiintata.
    Prin urmare, art. 9 lit. a) si art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, cat si art. 15 alin. 5 din Legea nr. 26/1976 trebuie sa le consideram implicit modificate, prin intrarea in vigoare a Decretului-lege nr. 8/1989, in sensul ca dispozitiile respective sunt, deopotriva, aplicabile oricarei asociatii de vanatoare care s-a constituit legal. Numai astfel aceste prevederi nu intra sub incidenta art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Aceasta concluzie, de altfel, este subinteleasa si din Decizia nr. 60 din 7 iunie 1995 a Curtii Constitutionale, atacata cu recurs, de vreme ce, chiar in dispozitiv se mentioneaza ca instanta "face un apel catre cele doua Camere ale Parlamentului pentru elaborarea unui nou cadru legislativ privind vanatoarea si regimul juridic al armelor de vanatoare, in vederea realizarii unei depline concordante cu prevederi le constitutionale referitoare la dreptul de asociere, dreptul de proprietate, precum si la obligatia statului de a asigura exploatarea resurselor naturale, in conformitate cu interesul national, ocrotirea mediului inconjurator si mentinerea echilibrului ecologic".
    Se recunoaste, asadar, ca nu exista o "deplina concordanta cu prevederile constitutionale", legislatia nu a fost deci expres modificata spre a se realiza, inclusiv tehnic-juridic, aceasta concordanta, dar acest lucru abia ne obliga sa interpretam normele anterioare Constitutiei in sensul mentionat mai sus, adica al modificarii lor implicite, si nu in sensul aplicarii in redactarea initiala, ca si cum nu ar exista Decretul-lege nr. 8/1989.
    Ca atare, instanta de fond ar fi trebuit sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa dea punctului 1 din dispozitivul deciziei o redactare in genul:
    "Constata ca prevederile art. 9 lit. a) si ale art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate invocate de Societatea de Vanatoare "Mistretul" Bacau in Dosarul nr. 1.741/1994 al Curtii de Apel Bacau, Sectia contencios administrativ, sunt constitutionale numai daca ele se aplica si altor asociatii de vanatoare constituite legal".
    Numai in felul acesta intre cele doua puncte ale dispozitivului exista o consonanta logica.

                          JUDECATOR,
                prof. univ. dr. Antonie Iorgovan