DECIZIE Nr.
1165 din 11 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 14 din 8 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Adrian Almăşan în Dosarul nr.
962/35/P/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 14 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 962/35/P/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Adrian Almăşan în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că normele criticate sunt
neconstituţionale câtă vreme nu i se permite, în situaţia admiterii recursului
declarat de Direcţia Regională Vamală Timişoara împotriva Incheierii din 10 mai
2007 a Tribunalului Satu Mare, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia
de neconstituţionalitate pe care acesta a invocat-o, să aibă acces liber la
justiţie. Intrucât împotriva soluţiei pronunţate în cadrul recursului declarat
împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale nu mai există cale de atac, se aduce atingere
normelor privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum a fost acesta
interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Airey împotriva Irlandei, 1979, şi
Cauza Artico împotriva Italiei, 1980.)
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori opinează că excepţia este
neîntemeiată, deoarece „dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de
procedură penală sunt conforme cu prevederile constituţionale referitoare la
accesul liber la justiţie, garantându-se dreptul părţilor la recurs". Se
mai arată că „dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art.
1 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil,
deoarece acest concept nu presupune, în mod necesar, existenţa mai multor căi
de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege
criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici accesul liber la
justiţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Reglementarea
criticată „are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al
soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că
excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul
unui litigiu".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art.2, 3, 10 şi.29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 303 alin.6 teza a doua din Codul de procedură
penală, potrivit cărora: „[...]Incheierea este supusă recursului în termen
de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru
cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Se susţine că acest text de lege încalcă prevederile
art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi cele ale
art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind obligaţia de a respecta drepturile omului şi, respectiv,
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a
statuat în mod constant că principiul liberului acces la justiţie nu
echivalează cu accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele
de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul art. 126 alin. (2) din
Constituţie, să instituie reguli de procedură deosebite, în considerarea unor
situaţii speciale. Aşa fiind, nu pot fi primite criticile autorului excepţiei
în sensul că lipsa unei căi de atac împotriva soluţiei pronunţate în
soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a cauzei
întemeiate pe prevederile art. 306 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură
penală ar avea semnificaţia încălcării art. 21 din Constituţie.
De altfel, instituirea, prin dispoziţiile legale
criticate, a unor reguli speciale de procedură referitoare la exercitarea
recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei, în cazul în care a fost
ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, cât şi la judecarea recursului în
termen de 3 zile, dă expresie principiului celerităţii şi al soluţionării
cauzelor într-un termen rezonabil, în deplin acord, aşadar, cu exigenţele
dreptului la un proces echitabil.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 962/35/P/2007 al Curţii de
Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta