DECIZIE Nr.
1156 din 28 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind
angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea în legatura cu
gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor
publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 764 din 16 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind
angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu
gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor
publice, excepţie ridicată de Otilia Popa în Dosarul nr. 6.510/121/2008 al
Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 6.510/121/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de
muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind
angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu
gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor
publice, excepţie ridicată de Otilia Popa într-o cauză având ca obiect
acordarea unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 22/1969.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate încalcă prezumţia de
nevinovăţie, întrucât instituie o prezumţie relativă de culpă în sarcina
gestionarului, ceea ce este inadmisibil.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea
gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu
gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor
publice, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 132 din 18 noiembrie
1969, modificată şi completată prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994, care au
următorul cuprins:
-Art. 24: „Angajaţii răspund
material, potrivit Codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru
pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni.";
- Art. 25: „Gestionarul
răspunde integral faţă de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile
publice pentru pagubele pe care Ie-a cauzat în gestiunea sa.
Primirea bunurilor în cantităţi inferioare celor înscrise în actele însoţitoare sau cu vicii aparente,
fără a se fi întocmit acte legale de constatare, precum şi nesolicitarea
asistenţei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesară,
atrag răspunderea gestionarului în condiţiile alineatului 1.";
- Art. 26: „Gestionarul răspunde
integral şi în cazul în care atribuţiile sale fiind exercitate, potrivit
dispoziţiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constată o pagubă fără
a se putea stabili că aceasta s-a produs în absenţa gestionarului."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind
prezumţia de nevinovăţie, ale art. 44 alin. (8) privind dreptul de proprietate
privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi ale art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei. Totodată, în
susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 270 şi 271 din Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate în raport cu critici identice. Curtea, prin
Decizia nr. 548 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.061 din 28 noiembrie 2005, a statuat că art. 23 alin.
(11) din Constituţie consacră într-adevăr prezumţia de nevinovăţie, dar
exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai
din termenii reglementării constituţionale, făcându-se referire explicită la
„hotărârea judecătorească de condamnare", dar şi din economia
reglementărilor, prevederile art. 23 alin. (11) fiind înscrise în cuprinsul
dispoziţiilor cu privire la „libertatea individuală". Aşa fiind,
prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu pot fi considerate un
obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumţii de vinovăţie în alte
ipoteze de răspundere juridică decât cea penală.
De asemenea, Curtea a stabilit
că „drepturile şi îndatoririle, ca şi sarcinile de serviciu, sunt concretizate
pentru toate categoriile de salariaţi, inclusiv pentru gestionari, în
contractele individuale de muncă. In cazul producerii unor prejudicii
materiale, faptul dacă acestea s-au produs în legătură cu munca anumitor
salariaţi şi din vina acestora se examinează în raport cu sarcinile concrete,
prevăzute în contractul individual de muncă, şi cu modul de îndeplinire a
acestora".
Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că, „în situaţia
reglementată de dispoziţiile criticate, gestionarul răspunde patrimonial pentru
o pagubă cauzată în gestiune prin fapte ce nu constituie infracţiune, nefiind
vorba, în acest caz, despre o răspundere penală, ci despre o răspundere
patrimonială".
De asemenea, în ceea ce
priveşte invocarea de către autorul excepţiei a principiului referitor la prezumţia
de nevinovăţie, Curtea a constatat că acesta nu poate fi desprins din contextul
său constituţional. Prezumţia de nevinovăţie este reglementată în legătură cu
libertatea individuală a persoanei, privind reţinerea, arestarea şi
soluţionarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.
In ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a
încălcării prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, Curtea a reţinut că
textele de lege criticate nu cuprind dispoziţii prin care se prezumă caracterul
ilicit al dobândirii averii, nu răstoarnă sarcina probei în această privinţă şi
nici nu dispun confiscarea averii. In baza acestor texte legale, care stabilesc
răspunderea patrimonială a gestionarului în anumite cazuri, se poate recupera
prejudiciul cauzat de către acesta ca urmare a faptei sale culpabile şi
nicidecum nu se poate susţine că în acest mod averea dobândită în mod licit ar
fi confiscată.
In fine, Curtea a arătat că prevederile art. 53 şi ale
art. 124 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză, ţinând seama de
conţinutul dispoziţiilor respective.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii în această materie, soluţia pronunţată prin
această decizie, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 270 şi
271 din Codul muncii, potrivit cărora „salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor
răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse
angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor", se observă că aceasta
nu este o problemă de constituţionalitate, în sensul prevederilor art. 2 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, revenind instanţei de judecată să se pronunţe asupra
interpretării şi aplicării legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr.
22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi
răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici,
autorităţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicată de Otilia Popa în
Dosarul nr. 6.510/121/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă
şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly