DECIZIE Nr.
1151 din 11 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 217
alin. 4 din Codul de procedura penala si art. 10 alin. (4) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 63 din 28 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, art. 217
alin. 4 din Codul de procedură penală şi art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie,
excepţie ridicată de Florentina-Rodica Puşcău în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006
al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că asupra prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de
procedură penală şi art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie Curtea s-a mai pronunţat, în
sensul respingerii excepţiei. Cu privire la prevederile art. 11 alin. (2) din
Legea nr. 78/2000, apreciază că acestea instituie o obligaţie deontologică
pentru persoanele prevăzute de ipoteza normei juridice, fără a aduce atingere
prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.900/P/111/2006, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză penală în care
autorul acesteia a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii
prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea
nr. 78/2000 contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece „interzice în mod
imperativ şi unilateral unei persoane să desfăşoare o anumită activitate sau să
ocupe un anumit loc de muncă". Totodată, dispoziţiile art. 217 alin. 4 din
Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 aduc atingere art. 131 şi 132 din Constituţie, „în
măsura în care permit, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de
către procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmărire penală
către ofiţerii de poliţie judiciară".
Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, art. 11 alin. (2)
din Legea nr. 78/2000 nu aduce atingere art. 41 alin. (1) din Constituţie,
deoarece nu stabileşte nicio interdicţie în ceea ce priveşte alegerea
profesiei, meseriei, ocupaţiei sau locului de muncă.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest
sens, arată că finalitatea acestora o constituie îndeplinirea de către
persoanele în cauză a îndatoririlor ce le revin din exercitarea funcţiilor,
atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor
şi a normelor de conduită profesională, fără ca prin acestea să dobândească
foloase necuvenite.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
rezultă din motivarea acesteia, îl constituie prevederile art. 11 alin. (2) din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, ale art. 217
alin. (4) din Codul de procedură penală, cu modificările aduse prin art. I pct. 119 din Legea nr. 356/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 244 din 11 aprilie 2002.
Textele de lege criticate au
următorul cuprins:
Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000: „(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită într-un
interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atribuţiei ori însărcinării,
aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5
ani."
Art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală: „In
cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate
dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de
către organele poliţiei judiciare."
Art. 10 alin. (4) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: „Dispoziţiile procurorilor din Direcţia
Naţională Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciară
prevăzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din
dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."
Prevederile art. 11 alin. (1), la care face referire
alin. (2) al aceluiaşi articol, au următorul conţinut: „(1) Fapta persoanei
care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are
sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic
privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a
înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către agentul
economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic,
dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi libertatea alegerii
profesiei, a meseriei, a ocupaţiei şi a locului de muncă, ale art. 131 privind
rolul Ministerului Public şi art. 132 referitoare la statutul procurorilor.
Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:
I. Cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,
Curtea observă că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat a
fost adoptat cu scopul de a sancţiona primirea directă sau indirectă de foloase
necuvenite de către cei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a
însărcinării primite, au avut sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a
lichida un agent economic privat, într-un interval de 5 ani de la încetarea
funcţiei, atribuţiei ori însărcinării.
Aşa fiind, nu poate fi primită critica privind
încălcarea, prin prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a
dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la muncă şi
libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupaţiei şi a locului de muncă.
Aceasta, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, libertatea
alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu este incompatibilă cu
stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca
aceasta să corespundă naturii şi finalităţii sale.
II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10
alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Curtea observă că
autorul excepţiei solicită declararea neconstituţionalităţii acestora „în
măsura în care permit, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de
către procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmărire penală
către ofiţerii de poliţie judiciară".
Or, cenzurarea unei eventuale interpretări şi aplicări
a textelor de lege criticate, în sensul în care s-ar delega ofiţerilor de
poliţie judiciară efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, nu poate face
obiectul controlului de constituţionalitate.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10
alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Florentina-Rodica Puşcău în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al
Tribunalului Bihor - Secţia penală.
II.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură
penală şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de acelaşi
autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina
Turcu