DECIZIE Nr.
1147 din 4 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3, ale art. 163 alin.
3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale
art. 242 alin. 2 si ale art. 244 din Codul de procedura civila si ale art. 148
lit. f) si ale art. 160 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 58 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art.
165, ale art.235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244
din Codul de procedură civilă şi ale art. 148 lit. f) şi ale art. 1603 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr.
4.968/99/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra unei noi cereri de
amânare depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate,
prin care solicită un termen mai îndelungat.
Reprezentantul Ministerul Public solicită respingerea
acestei cereri.
Intrucât cauza este la al doilea termen de judecată,
Curtea respinge cererea de amânare, potrivit dispoziţiilor art. 156 din Codul
de procedură civilă.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată, iar a
dispoziţiilor din Codul de procedură penală ca fiind inadmisibilă, acestea din
urmă neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.968/99/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163
alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin.
2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedură civilă şi ale
art. 148 lit. f) şi ale art. 1603 din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de Emil Balaure într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
acţiuni în pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul la un proces echitabil, prin
împiedicarea recuzării întregii instanţe, prin reglementarea procedurii
conexării, prin formularea unor dispoziţii facultative, iar nu imperative
pentru instanţele de judecată şi prin faptul că încheierile date în timpul
judecăţii nu pot fi atacate decât odată cu fondul.
Tribunalul Iaşi -
Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor Constituţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate sunt norme de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să
le adopte pentru o bună administrare a justiţiei, şi nu contravin prevederilor
constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art.
164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242
alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedură civilă şi ale art. 148 lit. f)
şi ale art.1603 din
Codul de procedură penală.
Dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă au
următorul cuprins:
- Art. 28 alin. 2 şi 3: „Nu se pot recuza toţi
judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi
motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi
judecător";
- Art. 163 alin. 3: „Dacă
excepţia este primită, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi
învestită, iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanţe de
grade deosebite, la instanţa cu grad mai înalt.";
- Art. 164 alin. 3: „Dosarul
va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanţe.";
- Art. 165: „In orice stare a judecăţii se pot despărţi pricinile întrunite, dacă instanţa
socoteşte că numai una din ele este în stare de judecată.";
- Art. 235: „Oricine are
interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert,
starea unor lucruri, mişcătoare sau nemişcătoare, sau să dobândească
recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere
administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie
greu de administrat în viitor.
Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie
în întârziere, în cazul când pârâtul îşi dă învoirea.";
- Art. 238 alin. 2: „Incheierea
dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât odată cu fondul.";
- Art. 242 alin. 2: „Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în
scris judecarea în lipsă.";
- Art. 244: „Instanţa poate
suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în
parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte
judecăţi;
2. când s-a început urmărirea penală pentru o
infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să
se dea.
Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată
în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă."
Art. 148 lit. h) şi art. 1603 din Codul de procedură penală
reglementează condiţiile luării măsurii arestării preventive şi, respectiv,
modificarea sau ridicarea controlului judiciar instituit de instanţă.
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Cu privire la dispoziţiile
art. 148 lit. h) şi art. 1603 din Codul de procedură penală, Curtea
constată că obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate îl constituie judecarea unei acţiuni în pretenţii. Ţinând
cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora
Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a
unor legi sau ordonanţe sau a unei dispoziţii din legi sau ordonanţe „care
are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi
obiectul acestuia", Curtea constată că dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală, care se referă la
condiţiile luării măsurii arestării preventive şi la controlul judiciar
instituit de instanţa de judecată, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în
care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, Curtea va
respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 148 lit. h) şi art. 1603 din Codul de procedură penală.
II. Referitor la dispoziţiile
art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin
numeroase decizii, constatând că acestea sunt constituţionale. De exemplu, prin
Decizia nr. 53/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 23 februarie 2007, Curtea a
statuat că, prin reglementările cuprinse în Codul de procedură civilă
referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe
sau ai unei secţii a acesteia, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul liber
la justiţie, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în
condiţii optime a acestui drept constituţional. Exercitarea unui drept de către
titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de
legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele
abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
Cu privire la dispoziţiile art. 244 din Codul de
procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 29/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, statuând că, având posibilitatea de a aprecia
oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să
cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea
judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea
judecătorului, atunci când dezlegarea
pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces
aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite rolul activ,
sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor
procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar
avea caracter imperativ.
De asemenea, Curtea s-a pronunţat, prin Decizia nr.
721/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007, asupra
dispoziţiilor art. 165 din Codul de procedură civilă, constatând că acestea nu
înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile
procesuale instituite prin lege, posibilitatea instanţei de judecată de a
dispune disjungerea cauzelor conexe neaducând atingere intereselor părţilor,
ci, dimpotrivă, contribuind la evitarea tergiversării în soluţionarea cauzei.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele
acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate din
Codul de procedură civilă, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei
sunt neîntemeiate, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 126 alin. (2) din
Legea fundamentală, procedura de judecată este stabilită numai prin lege, iar,
pe de altă parte, dispoziţiile procedurale care stabilesc instanţa căreia i se
va trimite dosarul, în cazurile de conexitate sau de litispendenta, cele care
reglementează procedura de asigurare a dovezilor şi cele referitoare la
judecarea cauzei în lipsă nu contravin în niciun fel dreptului la un proces
echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 lit. f) şi ale art.
1603 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr.
4.968/99/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale
art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art.
238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de aceIaşi autor în aceIaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean