DECIZIE Nr.
1138 din 15 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 216 din Codul penal si ale art. 278
1 alin. 2 si 8 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 701 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
luliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal şi ale art. 2781
alin. 2 şi 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Scându
în Dosarul nr. 27.006/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 27.006/212/2008, Judecătoria Constanţa- Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 216 din Codul penal şi ale art. 2781 alin. 2 şi 8 din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Sorin Scându cu ocazia
soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală
pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 216 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 216 din Codul penal încalcă
egalitatea în drepturi, întrucât, spre deosebire de numeroase texte
incriminatorii din acelaşi cod, şi anume art. 180, 181, 184, 192, 193, 195,
196, 210, 220, 305 şi 307, nu prevede posibilitatea înlăturării răspunderii
penale ca efect al împăcării părţilor, deşi faptele penale prevăzute de
dispoziţiile legale amintite prezintă acelaşi grad redus de pericol social sau
chiar un grad de pericol social mai ridicat, cum este cazul art. 181 din Codul
penal. Astfel, se creează o situaţie de discriminare a făptuitorilor vizaţi de
art. 216 din Codul penal fată de cei vizaţi de art. 180, 181, 184, 192, 193,
195, 196, 210, 220, 305 şi 307 din acelaşi cod, fără să existe o justificare
raţională şi obiectivă.
De asemenea, consideră că prevederile art. 2781
alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul în care
procurorul ierarhic superior nu soluţionează plângerea în termen de 20 de zile,
persoana vătămată este ţinută, sub sancţiunea decăderii, să se adreseze
instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare
a plângerii de către procurorul ierarhic superior, aduc atingere dreptului la
un proces echitabil, accesului liber la justiţie şi dreptului la un recurs
efectiv, întrucât aceste drepturi nu înseamnă numai posibilitatea de a te
adresa instanţei de judecată, ci şi de a beneficia de mijloace adecvate
ocrotirii dreptului încălcat.
Totodată, arată că art. 2781 alin. 8 din
Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, accesul liber
la justiţie şi dreptul la un recurs efectiv, întrucât nu prevede posibilitatea
ca, în cazul în care prin actul de netrimitere în judecată a fost aplicată o
amendă administrativă sau s-a dispus luarea unei măsuri de siguranţă,
judecătorul, admiţând plângerea, să se pronunţe numai asupra acestor aspecte.
Judecătoria Constanţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Astfel, arată că art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală nu
aduce atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul
excepţiei. Menţionează că legiuitorul a stabilit termenele de formulare a
plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror,
urmărind atât rezolvarea acestor plângeri într-un termen rezonabil, cât şi
împiedicarea exercitării abuzive a dreptului la petiţie, după trecerea unui
interval mare de timp de la adoptarea soluţiei de către procuror. Face
trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 598/2005, nr.
232/2007 şi nr. 904/2007.
Cu privire la dispoziţiile art. 2781 alin. 8
din Codul de procedură penală, instanţa consideră că şi acestea sunt conforme
cu prevederile constituţionale invocate, din interpretarea textului de lege
criticat nerezultând interdicţia ca instanţa, odată ce a admis plângerea şi a
reţinut cauza spre judecare, să diminueze cuantumul amenzii administrative
aplicate, dacă apreciază că acesta este excesiv.
In fine, referitor la critica de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal, arată că aceasta urmăreşte
completarea textului de lege criticat, în sensul introducerii unei cauze care
să înlăture răspunderea penală, aspect care excedează competenţei Curţii
Constituţionale, ţinând de domeniul exclusiv al legiuitorului. Instanţa
apreciază însă că, de lege ferenda, se impune ca, şi în cazul altor infracţiuni
decât cele pentru care, în prezent, este consacrată legal posibilitatea
înlăturării răspunderii penale ca urmare a împăcării părţilor, să intervină
consacrarea legislativă a acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 216 din Codul penal şi ale art. 2781 alin. 2 şi
8 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă
prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. In acest
sens, face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 598/2005 şi nr.
228/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 216 din Codul penal şi ale art. 2781
alin. 2 şi 8 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate
prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au
următorul cuprins:
- Art. 216 din Codul penal: „Fapta de a nu preda în
termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de
a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la
3 luni sau cu amendă.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe
nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.";
- Art. 2781 alin. 2 şi 8 din Codul de
procedură penală: „In cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după
caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul
şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut
în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului
iniţial de 20 de zile. [...]
Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă
sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând
totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume
mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 216 din Codul
penal şi ale art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală,
autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textelor de lege
criticate, în sensul ca art. 216 din Codul penal să prevadă înlăturarea
răspunderii penale ca urmare a împăcării părţilor, iar art. 2781
alin. 8 din Codul de procedură penală să reglementeze posibilitatea ca, în
cazul în care prin actul de netrimitere în judecată a fost aplicată o amendă
administrativă sau s-a dispus luarea unei măsuri de siguranţă, judecătorul,
admiţând plângerea, să se pronunţe numai asupra acestor aspecte. Asemenea
solicitări nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 216 din Codul penal şi ale art. 2781 alin. 8 din Codul de
procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Referitor la prevederile art. 2781 alin.
2 din Codul de procedură penală, acestea au fost supuse, în numeroase rânduri,
controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă
de critici similare. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 497 din 7
aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din
12 mai 2009, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal şi ale art. 2781
alin. 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Scându
în Dosarul nr. 27.006/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia penală.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică