DECIZIE Nr.
1136 din 15 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr.
18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de Gheorghe Vâlcu în Dosarul nr. 4.086/94/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se prezintă personal partea Floarea
Vâlcu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aspectele criticate
vizează aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.086/94/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Gheorghe Vâlcu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt neconstituţionale, întrucât moştenitorii care au renunţat la moştenire
înainte de adoptarea Legii nr. 18/1991 nu mai pot fi repuşi în drepturi după
adoptarea acestei legi.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate
la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 13
din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările
ulterioare, care prevăd următoarele:
„(1) Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza
certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în
lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.
(2) Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această
calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi
repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din
terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat
moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la
suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei
să procedeze potrivit dreptului comun."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în
stat, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea
şi ocrotirea proprietăţii private. Este invocată şi încălcarea art. 6 şi 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum
şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
aspectelor criticate în cauza de faţă s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.221 din
20 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
125 din 18 februarie 2008.
In această decizie, Curtea a reţinut că prevederile
Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau
constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor
acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu
aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor ce constituie fondul funciar
al României. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul
funciar al României - şi scopul declarat al acesteia - reconstituirea dreptului
de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de
producţie sau de către stat, către foştii proprietari sau moştenitorii
acestora, reglementarea condiţiilor în care operează aceasta, inclusiv sub aspectul
persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, în acord cu
politica economică a statului şi cu finalitatea reparatorie a legii.
De aceea, dreptul moştenitorilor la reconstituirea
dreptului de proprietate este în concordanţă cu caracterul reparator al legii,
respectându-se astfel dreptul de proprietate din patrimoniul succesoral ce
urmează a fi dobândit de moştenitori. In acest sens, cererea depusă la comisia
locală de fond funciar reprezintă, potrivit legii, o repunere de drept în termenul
de acceptare a moştenirii, termen ce a fost prelungit prin art. III din titlul
VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Curtea a mai reţinut, făcând referire la jurisprudenţa
sa, că problema garantării şi ocrotirii proprietăţii nu poate fi invocată decât
după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în persoana
fostului titular.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată
de Gheorghe Vâlcu în Dosarul nr. 4.086/94/2008 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu