DECIZIE Nr.
1135 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 827 din 9 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Connect Shipping Inc Trust
Company Complex" în Dosarul nr. 2.046/36/2007 al Curţii de Apel Constanţa
- Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
avocatul Iancu C. Toader, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Avocatul prezent solicită admiterea criticii şi
constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, întrucât acestea contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi
art. 126 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, textul de lege
criticat îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil, întrucât calea de
atac a contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri judecătoreşti se
soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea, iar nu de către instanţa
superioară. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, contestaţia doar se introduce la instanţa a cărei hotărâre se
atacă, iar nu se şi soluţionează de către aceasta. Or, în practică, instanţa
sesizată cu calea de atac de retractare adaugă la lege şi păstrează cauza
pentru a o soluţiona, încălcând principiul imparţialităţii judecăţii
procesului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.046/36/2007, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.
319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Connect Shipping Inc Trust Company
Complex".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că textul de lege criticat, care prevede
competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aceleiaşi instanţe a cărei
hotărâre se contestă, este neconstituţional, aducând atingere principiilor
constituţionale privind dreptul la un proces echitabil şi liberul acces la
justiţie. Având în vedere că prin soluţionarea contestaţiei în anulare se
efectuează un control judiciar, această competenţă nu poate fi atribuită decât instanţei imediat superioare
în grad celei a cărei soluţie este criticată.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este neîntemeiată, art. 126 din Constituţie
atribuind exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii procedurii de judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.(1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de
lege care are următorul conţinut: „Contestaţia se introduce la instanţa a
cărei hotărâre se atacă."
In susţinerea neconstitutionalitătii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale
art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 cu privire
la instanţele judecătoreşti, precum şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, în principiu, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în
anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare,
ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a
introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate
anterior, ceea ce şi explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură
civilă, ca situaţie de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul
participă la soluţionarea aceleiaşi pricini în contestaţia în anulare.
Chiar dacă aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o
cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă nu relevă niciun
fine de neconstituţionalitate. Astfel, soluţionarea aparţine unor complete cu o
compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile
procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, soluţia legislativă nu instituie nicio
discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de
tratament între subiectele de drept.
Totodată, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei
nu aduc nicio atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti,
în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea
fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Textul de lege criticat nu instituie o prezumţie a
lipsei de imparţialitate a judecătorilor.
In sfârşit, în ceea ce priveşte critica adusă formulei
redacţionale a textului supus controlului şi, implicit, interpretării acestuia
în sensul soluţionării contestaţiei în anulare de către instanţa la care este
introdusă cererea, Curtea constată că opţiunea legiuitorului pentru utilizarea
anumitor termeni în alcătuirea normelor legale nu poate fi cenzurată pe calea
controlului de constituţionalitate. Analizând dispoziţiile Codului de procedură
civilă, Curtea observă că, de fiecare dată când legiuitorul a înţeles să dea în
competenţă judecarea unei căi de atac unei alte instanţe decât celei la care se
depune sau se introduce calea de atac, a prevăzut expres acest lucru. Astfel,
în materia apelului şi a recursului, dispoziţiile art. 288 alin. 2, respectiv
ale art. 302 din Codul de procedură civilă prevăd că apelul sau recursul se
depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii. In ceea ce priveşte soluţionarea
acestor căi de atac, art. 282 alin. 1 statuează că „hotărârile date în primă
instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date
în primă instanţă de către tribunal sunt supuse apelului la curtea de
apel", iar, potrivit art. 299 alin. 2, „recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care
a pronunţat hotărârea în apel". Prin urmare, soluţionând contestaţia în anulare, instanţa la care a fost
introdusă cererea nu „adaugă la lege", aşa cum susţine autorul excepţiei,
ci face o interpretare sistematică a dispoziţiilor procesual civile,
exercitându-şi competenţa atribuită de legiuitor.
De altfel, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în
jurisprudenţa sa, asupra constituţionalităţii art. 319 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de
critici similare celor formulate în prezenta cauză. In acest sens sunt, de
exemplu, Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 6
din 4 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 857 din 28 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007. Prin deciziile menţionate Curtea a
respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, soluţia şi considerentele
menţinându-şi valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Connect Shipping Inc Trust
Company Complex" în Dosarul nr. 2.046/36/2007 al Curţii de Apel Constanţa
- Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu