DECIZIE Nr.
1135 din 15 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 703 din 20 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
luliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din
oficiu, în Dosarul nr. 10/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 10/64/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală.' Excepţia
a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării
plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că sintagma „[...] precum şi de
avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti [...]" din cuprinsul
art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penală încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil,
precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
d'repturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare tot la dreptul
la un proces echitabil. In acest sens, arată că, „dacă în situaţia procurorilor
şi a judecătorilor, în mod obiectiv, se impune ca judecarea lor să se facă de
către o instanţă ierarhic superioară celei în care sau pe lângă care a
funcţionat judecătorul, respectiv procurorul, garantându-se astfel
imparţialitatea instanţei şi un proces echitabil, includerea avocaţilor, a notarilor
publici şi a executorilor judecătoreşti între calităţile care atrag competenţa
curţilor de apel, ca primă instanţă, nu are nicio motivare obiectivă', niciun
suport justificativ, pentru că aceştia nu funcţionează pe lângă anumite
instanţe, de un anumit grad, şi nu sunt incluşi în sistemul ierarhiei organelor
judiciare din cadrul autorităţii judecătoreşti. [...] Chiar dacă legiuitorul
are posibilitatea de a institui prevederi legale derogatorii de la cele de
drept comun, atunci când lipseşte orice situaţie cu caracter obiectiv, care să
impună această prevedere derogatorie de competenţă ratione personae, este
evident că ea se transformă într-o favorizare a unor categorii profesionale.
Competenţa după calitatea persoanei reprezintă o excepţie şi de aceea sfera de
aplicare trebuie să exprime acest caracter excepţional, aşa cum a gândit şi
legiuitorul constituant, atunci când a prevăzut o astfel de' derogare, chiar
prin norme constituţionale, doar pentru un număr extrem de redus de înalte
demnităţi publice".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură
penală sunt constituţionale, invocând, în acest sens, Decizia Curţii
Constituţionale nr. 138/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedură penală, modificate prin Legea nr. 79/2007 pentru modificarea art. 281
pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 2 aprilie 2007, având următorul
cuprins:
„Curtea de Apel:
1. judecă în primă instanţă: [...] b) infracţiunile
săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la
parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi,
notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii
de Conturi."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin.
(3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi a dispoziţiilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare tot la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin
raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta
cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 138 din 21
februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211
din 19 martie 2008, şi prin Decizia nr. 637 din 29 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate în
prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr.
10/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică