DECIZIE   Nr. 1132 din 16 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 1 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 776 din 19 noiembrie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Mihaela Senia Costinescu    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Genică Boerică în Dosarul nr. 3.100/197/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Mihaela Lupu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei susţine admiterea criticilor formulate şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor procedurale, întrucât exceptarea de la exerciţiul căii de atac a apelului a anumitor hotărâri pronunţate de instanţă contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 şi art. 21.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că în această materie există o bogată jurisprudenţa a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 25 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.100/197/2006, Tribunalului Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Genică Boerică.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, în temeiul dispoziţiei legale criticate, dacă obiectul pricinii are o valoare patrimonială mai mică decât cea prevăzută de norma legală, justiţiabilii sunt privaţi de calea de atac ordinară şi devolutivă a apelului, împrejurare care constituie o piedică pentru accesul liber la un proces echitabil şi care este de natură a crea o discriminare între persoane, bazată pe criterii economice.

Tribunalul Braşov - Secţia civilă apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii, care impune soluţii legislative diferite.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată, arătând că, din dispoziţiile şi principiile Legii fundamentale, nu reiese obligativitatea existenţei triplului grad de jurisdicţie, iar reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la toate gradele de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale. Astfel, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum si în alte cazuri prevăzute de lege."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra prevederilor legale criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 440 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 octombrie 2005.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că „diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii şi, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie, de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.

Referitor la critica autorilor excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (cauza aGolder împotriva Regatului Unit», 1975). Pentru aceste motive nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale."

Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îsi menţin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Genică Boerică în Dosarul nr. 3.100/197/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu