DECIZIE   Nr. 113 din 20 iulie 1999

referitoare la constitutionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comuna din 1 iulie 1999

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 362 din 29 iulie 1999

    Curtea Constitutionala a fost sesizata la data de 2 iulie 1999 de catre 26 de senatori - Trita Fanita, Constantin Dan Vasiliu, Ioan Cretu, Ioan Mircea Prahase, Ioan Sabin Pop, Cristian Sorin Dumitrescu, Viorel Marian Pana, Sorin Adrian Vornicu, Emil Tocaci, Costel Gheorghiu, Aristotel Adrian Cancescu, Alexandru Radu Feldman, Corneliu Dorin Gavaliugov, Nicolae Alexandru, Gheorghe Dumitrascu, Costica Ciurtin, Ion Bold, Marin Predila, Virgil Popa, Sersea Nicolae, Ionel Aichimoaie, Dan Mircea Popescu, Vasile Vacaru, Doru Ioan Taracila, Ion Predescu si Doru Gaita - asupra neconstitutionalitatii unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comuna din 1 iulie 1999.*)
------------
    *) Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999.

    Obiectia de neconstitutionalitate a fost trimisa Curtii Constitutionale prin Adresa nr. L.1999 din 2 iulie 1999 a secretarului general al Senatului.
    Sesizarea constituie obiectul Dosarului nr. 136A/1999.
    Prin sesizare se solicita sa se constate ca dispozitiile art. 1 lit. F pct. 2 si 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante sunt neconstitutionale, fiind incalcate prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice".
    Se sustine ca prevederile art. 1 lit. F pct. 2, prin care se abiliteaza Guvernul sa emita ordonante in scopul organizarii si functionarii cooperatiei rurale, sunt neconstitutionale, deoarece Guvernul nu poate primi abilitare intr-un asemenea domeniu, "intrucat antameaza regimul general al proprietatii, domeniu care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, face parte din categoria legilor organice". Or, acest domeniu de reglementare a fost exclus atat prin raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina si imunitati a Senatului, cat si de plenul Senatului, in sedinta din 30 iunie 1999.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 1 lit. F pct. 8 din Legea de abilitare a Guvernului de a reglementa prin ordonanta infiintarea Agentiei Domeniilor Statului si a Fondului de dezvoltare a agriculturii, se apreciaza ca sunt incalcate dispozitiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, "intrucat o asemenea agentie nu poate fi infiintata fara a se reglementa regimul domeniului vizat prin instituirea sa", domeniu care, si in acest caz, se considera ca este rezervat legilor organice. Prin sesizare se mai mentioneaza ca aceasta institutie este reglementata intr-un proiect de lege initiat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, proiect care "vizeaza problemele legate de intreprinderile agricole de stat si care se afla in faza de dezbatere parlamentara"; o propunere legislativa cu obiect de reglementare asemanator a fost adoptata de Senat. Aceste initiative legislative fac parte din categoria legilor organice, potrivit dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie. Deosebit de cele aratate, se apreciaza ca dispozitiile art. 1 lit. F pct. 8 sunt in contradictie si cu prevederile art. 3 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, potrivit carora "In domeniile de abilitare prevazute in prezenta lege, daca au fost adoptate proiecte de lege sau propuneri legislative de catre una dintre Camerele Parlamentului ori au fost elaborate si depuse rapoarte ale comisiilor permanente sesizate in fond, acestea vor fi avute in vedere de Guvern la emiterea ordonantelor".
    In final se apreciaza ca, potrivit legii de abilitare, "Guvernul este obligat sa aiba in vedere la emiterea ordonantei privind infiintarea Agentiei Domeniilor Statului si a Fondului de dezvoltare a agriculturii cele doua proiecte de lege mentionate", ceea ce, considera autorii obiectiei, nu se inscrie in dispozitiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, iar emiterea unor astfel de ordonante "inseamna, practic, infrangerea de catre Guvern a prevederilor constitutionale privind delegarea legislativa".
    Printr-o alta sesizare, inregistrata la 6 iulie 1999, formulata de un grup de 61 de deputati - Adrian Nastase, Miron Tudor Mitrea, Viorica Afrasinei, Traian Dobre, Mihai Ioan Popa, Nicolae Gradinaru, Dumitru Paslaru, Marina Ionescu, Petru Bejinariu, Mihail Sireteanu, Eugenia Moldoveanu, Marin Cristea, Petre Naidin, Martian Dan, Adrian Gheorghiu, Leonard Cazan, Romulus Ion Moucha, Gheorghe Oana, George Dragu, Mihai Hlinschi, Victor Traian Mihu, Dan Nica, Ion-Florentin Sandu, Dumitru Buzatu, Radu Liviu Bara, Vasile Stan, Ovidiu Cameliu Petrescu, Marian Ianculescu, Gheorghe Ana, Ecaterina Andronescu, Petru Godja, Ionel Marineci, Marian Sarbu, Ion Munteanu, Mihai Nicolescu, Dumitru Popescu, Victor Neagu, Gheorghe Ionescu, Constantin Teculescu, Gheorghe Ana, Neculai Grigoras, Gheorghe Valceanu, Ion Pargaru, Alexandru Lapusan, Daniela Bartos, Acsinte Gaspar, Florin Georgescu, Dorel Constantin Onaca, Viorel Hrebenciuc, Mihai Vitcu, Ion Giurescu, Vasile Candea, Ioan Mircea Pascu, Petru Serban Mihailescu, Traian Sabau, Dan Ioan Popescu, Alexandru Stanescu, Vasile Panteliuc, Simion Darie, Florian Serac si Alexandru Albu -, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 1 lit. C pct. 16 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, dispozitii referitoare la ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare.
    Aceasta obiectie de neconstitutionalitate a fost trimisa Curtii Constitutionale prin Adresa nr. XIV/551 din 6 iulie 1999 a secretarului general al Camerei Deputatilor.
    Sesizarea formeaza obiectul Dosarului nr. 141A/1999.
    In sustinerea sesizarii, se arata urmatoarele:
    Potrivit dispozitiilor art. 11 din Constitutie, tratatele internationale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statului roman ii incumba "obligatia sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce ii revin ca urmare a ratificarii lor". Mai mult decat atat, in temeiul art. 20 alin. (2) din Constitutie, atunci cand "exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale". Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare are ca scop sa dea posibilitatea minoritatilor nationale ca limbile regionale sau limbile proprii lor sa fie utilizate fara opreliste in administratie, in justitie si in invatamantul creat pe criterii etnice, ceea ce "depaseste cadrul stabilit pentru dreptul la identitate recunoscut in art. 6 alin. (1) din Constitutie", pentru "pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase". In opinia deputatilor semnatari ai sesizarii, Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare ignora conceptul de "stat unitar si national" propriu unor state europene, ca si faptul ca in aceste state este o singura "limba oficiala". Carta mentionata vizeaza valorile supreme inscrise in Constitutie, si anume: in art. 1, care cuprinde conceptul de "stat national, unitar si indivizibil"; in art. 6 alin. (2), potrivit caruia "masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani"; in art. 13, care prevede ca "In Romania, limba oficiala este limba romana", precum si in art. 148 alin. (1), potrivit caruia dispozitiile constitutionale referitoare la caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, independenta justitiei, limba oficiala si altele nu pot constitui obiect al revizuirii Constitutiei. Autorii sesizarii apreciaza ca ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare "nu poate fi inclusa in nici un chip in categoria legilor ordinare, pentru care a fost prevazuta institutia delegarii legislative, mentionata la art. 114 alin. (1) din Constitutie. Mai mult, reglementarile Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare depasesc cu mult insusi domeniul legilor organice, inscriindu-se in categoria legilor constitutionale, potrivit art. 72 din Constitutie".
    In sprijinul acestor sustineri este evocata si o recenta decizie a Consiliului Constitutional al Frantei, plecandu-se de la considerentul ca reglementarile cuprinse in art. 1, 6, 13, 114 si 148 din Constitutia Romaniei sunt de inspiratie europeana, in special franceza. Se arata ca Presedintele Republicii Franceze a sesizat Consiliul Constitutional al Frantei pentru a decide daca ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, semnata la Budapesta la 7 mai 1999, trebuie precedata de o revizuire a Constitutiei, tinand seama de declaratia interpretativa facuta de Franta si de angajamentele la care urma sa consimta in partea a III-a a acestei conventii. Prin Decizia nr. 99-412DC din 15 iunie 1999 a Consiliului Constitutional s-a constatat ca actul international examinat cuprinde clauze contrare Constitutiei Frantei.
    In concluzie, autorii sesizarii solicita sa se constate urmatoarele:
    a) ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare este de competenta exclusiva a Parlamentului;
    b) Carta ignora valorile constitutionale, "respectiv caracterul de stat unitar, national, independent al statului roman, independenta justitiei, autonomia administrativa a autoritatilor publice din unitatile administratiei teritoriale si principiile de nediscriminare a majoritatii cetatenilor in raport cu cetatenii minoritari", deoarece instituie pentru minoritari un regim peste cadrul constitutional, pe care l-a limitat doar la "pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase";
    c) unele dintre dispozitiile Cartei, prin continutul lor, impun revizuirea Constitutiei, intrucat se refera la limba oficiala a statului roman si la limbile regionale sau minoritare, folosirea in administratia publica si in justitie a limbilor materne, fara obligativitatea utilizarii si a limbii oficiale; de asemenea, se mai refera la recunoasterea de elemente proprii statelor federative, precum si la organizarea, in cadrul statului roman, a populatiei pe criterii etnice, fara a se tine seama de raportul dintre minoritate si majoritate;
    d) actul international mentionat "intra in conflict cu dispozitiile Tratatului romano-ungar de intelegere, cooperare si buna vecinatate, in care cele doua parti precizeaza in mod expres acordul lor asupra faptului ca Recomandarea 1201 a Consiliului Europei nu obliga partile sa acorde persoanelor care fac parte din minoritati dreptul la un statut special de autonomie teritoriala pe criterii etnice".
    In sustinerea argumentelor enumerate autorii sesizarii au anexat Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare si Decizia nr. 99-412DC din 15 iunie 1999 a Consiliului Constitutional al Frantei.
    In temeiul art. 19 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, cu privire la sesizarea formulata de grupul de senatori, se arata urmatoarele:
    a) Organizarea si functionarea cooperatiei rurale, prevazuta la art. 1 lit. F pct. 2 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, nu presupune reglementari menite sa stabileasca regimul juridic general al proprietatii. In acest sens se sustine ca atat "cooperatia rurala", cat si cooperatia mestesugareasca sunt sectoare "de activitate in care dreptul de proprietate se discuta in masura in care titularul dispune de el, asa cum acesta a fost reglementat in cadrul regimului juridic general al proprietatii". Daca obiectul dreptului de proprietate il constituie bunuri proprietate publica, potrivit prevederilor art. 135 alin. (3) si (5) din Constitutie, atunci "in sectorul cooperatiei rurale se poate discuta de concesionare, dare in administrare sau inchiriere". In sustinerea acestui punct de vedere se evoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 2/1995, potrivit careia "caracterul de lege organica rezulta din continutul reglementarilor ... Timpul, spatiul si persoanele la care se refera sunt o problema de aplicare a legii".
    b) Critica referitoare la prevederile art. 1 lit. F pct. 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante nu este intemeiata, deoarece infiintarea Agentiei Domeniilor Statului si a Fondului de dezvoltare a agriculturii nu se inscrie in prevederile art. 116 alin. (3) din Constitutie, pentru care este necesara adoptarea unor legi organice. Se sustine ca "nici una dintre aceste structuri nu este prevazuta a functiona ca <<autoritate administrativa autonoma>>, ci ca organ de specialitate, dupa cum reclama insasi denumirea lor. In consecinta, acestora le este aplicabila dispozitia cuprinsa in art. 116 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia <<Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate>> ..."
    Cu privire la sesizarea grupului de deputati, in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca, intrucat "Autorii sesizarii considera ca sunt neconstitutionale unele prevederi ale Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare si nu ale legii prin care se abiliteaza Guvernul sa ratifice aceasta Carta [...], nu se pune problema neconstitutionalitatii legii de abilitare, ci a ordonantei prin care se ratifica acest tratat international". De aceea, verificarea constitutionalitatii Cartei urmeaza sa se realizeze atunci cand ordonanta de ratificare va fi aprobata prin lege. Cu ocazia dezbaterii acestei legi se va putea verifica daca ordonanta de ratificare sau legea de aprobare "nu vor cuprinde rezerve care sa elimine eventualele obiectii de neconstitutionalitate a unor prevederi ale Cartei, rezerve care sunt permise de catre tratatul ce urmeaza a fi ratificat". De altfel, potrivit punctului de vedere formulat, "in materia legilor de abilitare, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, in mod constant, ca dispozitiile unei asemenea legi nu pot fi declarate neconstitutionale in temeiul unei presupuneri ca viitoarele ordonante vor cuprinde dispozitii potrivnice Constitutiei Romaniei".
    In punctul de vedere al presedintelui Senatului, referitor la sesizarea formulata de grupul de senatori, se sustin, in esenta, urmatoarele:
    a) Unele dintre domeniile pentru care Guvernul este abilitat sa emita ordonante sunt determinate intr-o maniera foarte generala, insa acest fapt "nu poate fi interpretat automat ca facand posibila intrarea intr-un domeniu rezervat legii organice". Guvernul a avut in vedere "luarea unor masuri specific legislative in domeniile respective, insa cu respectarea stricta a dispozitiilor constitutionale". Prin abilitarea Guvernului de a reglementa prin ordonante organizarea si functionarea cooperatiei rurale, precum si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului si a Fondului de dezvoltare a agriculturii nu se incalca dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie. Se arata ca in acelasi sens sunt si considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 5 ianuarie 1995, potrivit carora "aspectele partiale, particulare, eventual mai marunte, pot fi reglementate si prin legi ordinare sau chiar prin acte normative inferioare acestora, in conformitate insa cu acest regim general".
    b) De asemenea, se sustine ca este neintemeiata si critica referitoare la prevederile art. 1 lit. F pct. 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, care ar fi in contradictie cu dispozitiile art. 3 din aceeasi lege, potrivit carora: "In domeniile de abilitare prevazute in prezenta lege, daca au fost adoptate proiecte de lege sau propuneri legislative de catre una dintre Camerele Parlamentului ori au fost elaborate si depuse rapoarte ale comisiilor permanente sesizate in fond, acestea vor fi avute in vedere de Guvern la emiterea ordonantelor". Se considera ca "acesta a fost spiritul legii de abilitare si ratiunea pentru care a fost introdus art. 3 ca articol final al legii" si ca proiectul de lege initiat de Guvern a avut in vedere celeritatea reglementarii domeniilor vizate.
    Cu privire la sesizarea grupului de deputati, in punctul de vedere al presedintelui Senatului se arata urmatoarele:
    a) Sustinerea ca reglementarile Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare exced chiar si categoriei legilor organice, inscriindu-se in categoria legilor constitutionale, este neintemeiata. In acest sens sunt invocate prevederile art. 72 din Constitutie, potrivit carora legile adoptate de Parlament pot fi legi constitutionale, legi organice si legi ordinare. Legile constitutionale sunt numai cele de revizuire a Constitutiei. Prevederile constitutionale nu precizeaza din ce categorie fac parte legile de ratificare, "iar pe baza de interpretare, practica parlamentara a fost uniforma considerand ca e vorba de legi cu caracter ordinar, de vreme ce tratatele internationale nu sunt mentionate la art. 72 alin. (2) si nici intr-o alta prevedere a Constitutiei". In mod constant, Parlamentul a abilitat Guvernul, in temeiul dispozitiilor art. 114 alin. (1), sa emita ordonante in domeniul ratificarii unor acorduri internationale. De altfel, ordonanta ce urmeaza sa fie admisa in baza delegarii legislative va fi supusa spre aprobare Parlamentului.
    b) De asemenea, se apreciaza ca fiind neintemeiata si critica potrivit careia prevederile Cartei aduc atingere dispozitiilor art. 13 din Constitutie care statornicesc ca "In Romania, limba oficiala este limba romana", deoarece, conform art. 8 din Carta, "Partile se angajeaza, in ceea ce priveste zonele in care sunt folosite astfel de limbi, in functie de situatia fiecareia dintre aceste limbi si fara a aduce atingere limbii oficiale a statului".
    Obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata si pentru considerentul ca, o data cu ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, potrivit prevederilor Conventiei de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor, precum si prevederilor art. 21 paragraful 1 din Carta, pot fi facute rezerve la paragrafele 2 - 5 ale art. 7 din Carta.
    In final se arata ca prevederile Cartei nu intra in conflict cu dispozitiile art. 1 din Constitutie, deoarece, potrivit art. 5 din Carta, nici o prevedere a sa "nu va putea fi interpretata ca implicand dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o actiune ce contravine scopurilor Cartei Natiunilor Unite sau altor obligatii de drept international, inclusiv principiului suveranitatii si integritatii teritoriale a statelor".
    In punctul de vedere al Guvernului, cu privire la sesizarea formulata de grupul de senatori, se arata urmatoarele:
    Critica referitoare la neconstitutionalitatea art. 1 lit. F pct. 2 si 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante este nefondata, intrucat organizarea si functionarea cooperatiei rurale si "a unor organisme din domeniul agriculturii" nu sunt de domeniul legii organice. Potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, apartin domeniului legii organice numai acele norme care reglementeaza "regimul general al proprietatii". Se sustine ca nici o dispozitie a textelor criticate "nu priveste o lege organica si nu afecteaza regimul general al dreptului de proprietate". In cazul in care o ordonanta ar cuprinde norme ce reglementeaza aspecte ce tin de domeniul legii organice, cum ar fi regimul general al proprietatii, ca si, in general, in ceea ce priveste eventualitatea elaborarii unor ordonante cu incalcarea limitelor delegarii legislative prin legea de abilitare si a limitelor impuse de Constitutie, exista posibilitatea "eliminarii acestora in Parlament, cu ocazia dezbaterii legilor de aprobare, precum si declansarea procedurii jurisdictionale in fata Curtii Constitutionale pentru asemenea ordonante". Aceasta sustinere se intemeiaza si prin trimiterea la practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, care a statuat in mod constant ca, inclusiv in situatiile in care domeniile de abilitare nu sunt riguros precizate, Guvernul este obligat, cand emite ordonante in baza delegarii legislative, "sa respecte cu strictete domeniile rezervate legii organice, desi o asemenea circumstantiere nu rezulta in mod expres din legea de abilitare".
    In ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 3 din lege, care prevad obligatia Guvernului de a avea in vedere la elaborarea ordonantelor initiativele legislative adoptate de una dintre Camerele Parlamentului sau asupra carora s-au elaborat rapoarte ale comisiilor permanente, se sustine ca "textul contine o norma de recomandare ce nu poate fi invocata ca motiv de neconstitutionalitate a altor dispozitii din lege".
    In punctul de vedere al Guvernului, cu privire la sesizarea grupului de deputati, se arata urmatoarele:
    "Potrivit dispozitiilor art. 114 din Constitutia Romaniei, Guvernul nu este abilitat sa emita ordonante in domenii care fac obiectul de reglementare al legilor organice.
    Pentru a fi considerata drept un act normativ cu caracter organic, ordonanta ar fi trebuit sa cuprinda norme prin care este reglementat unul dintre domeniile care, conform dispozitiilor art. 72 alin. (3) din Constitutie, intra sub incidenta legii calificate drept organica. Or, Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare nu prevede dispozitii de natura a duce la modificarea, in mod direct, a sistemului institutional existent. Ea consacra o serie de principii de natura a garanta si ocroti limbile regionale sau minoritare, nici macar in totalitate obligatorii fata de statul semnatar." Totodata se semnaleaza faptul ca "din totalitatea reglementarilor cu caracter de principiu din Carta, fiecare parte se angajeaza sa aplice un minimum de 35 de paragrafe sau alineate selectionate dintre prevederile Partii III, dintre care cel putin trei selectionate din fiecare din art. 8 si 12 si unul din fiecare din art. 9, 10, 11 si 13". Se arata in continuare ca unele prevederi ale Cartei se regasesc in sistemul de drept romanesc si ca, de aceea, acest act juridic international "nu poate aduce modificari legislatiei actuale si aceasta cu atat mai mult cu cat nu se cunosc prevederile ce vor fi selectate de Guvern in momentul ratificarii".
    In opinia Guvernului, statul roman, o data cu ratificarea Cartei, isi asuma doar obligatia sa respecte principiile la care a aderat, in activitatea ulterioara de reglementare. Nu poate avea caracter de norma organica actul de ratificare a unor acorduri internationale care au ca obiect de reglementare, la nivel de principiu, anumite drepturi ale omului. Se conchide ca "doar o eventuala ordonanta prin care s-ar pune efectiv in practica principiile consacrate in Carta poate avea caracterul unei dispozitii organice".
    Avand in vedere ca ambele obiectii de neconstitutionalitate se refera la aceeasi lege, Curtea a dispus, prin Incheierea din data de 8 iulie 1999, conexarea celor doua dosare, pentru ca textele criticate pentru neconstitutionalitate sa fie examinate impreuna si pentru a se pronunta o singura decizie.
    Ca urmare, Dosarul nr. 141A/1999 privind obiectia de neconstitutionalitate formulata de grupul de deputati a fost conexat la dosarul anterior, care poarta numarul 136A/1999 si care priveste obiectia de neconstitutionalitate formulata de grupul de senatori.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere obiectiile de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, punctele de vedere comunicate de presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si de Guvern, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze atat (I) obiectia de neconstitutionalitate formulata de grupul celor 26 de senatori, cat si (II) obiectia de neconstitutionalitate formulata de grupul celor 61 de deputati, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, republicata.
    I. Critica formulata in obiectia de neconstitutionalitate adresata Curtii Constitutionale de grupul celor 26 de senatori se refera la dispozitiile art. 1 lit. F pct. 2 si 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comuna din 1 iulie 1999, texte in virtutea carora Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante cu privire la "organizarea si functionarea cooperatiei rurale" si, respectiv, la "infiintarea Agentiei Domeniilor Statului si a Fondului de dezvoltare a agriculturii".
    Critica de ordin general adusa celor doua texte de catre autorii obiectiei de neconstitutionalitate consta in incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca "Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice". In mod special, in legatura cu abilitarea Guvernului de a emite ordonante cu privire la "organizarea si functionarea cooperatiei rurale", in sesizare se apreciaza ca acest domeniu "antameaza regimul general al proprietatii", domeniu care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, este rezervat legii organice.
    Examinand prevederile art. 1 lit. F pct. 2 si 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, adoptata de Camera Deputatilor si Senat in sedinta comuna din data de 1 iulie 1999, Curtea Constitutionala constata ca aceasta critica formulata de autorii obiectiei de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Intr-adevar, din formularea textelor mentionate nu se poate constata existenta unei intentii de reglementare a regimului juridic general al proprietatii si al mostenirii, domeniu care, intr-adevar, este rezervat legii organice, astfel cum prevede art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie. Iar anticiparea unui ipotetic continut al viitoarelor reglementari cuprinse in ordonante, anticipare pe care se bazeaza, de fapt, argumentarea obiectiei de neconstitutionalitate, reprezinta un procedeu care, in mod evident, nu poate fi folosit in cadrul controlului de constitutionalitate a unei legi de abilitare.
    De altfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 2 din 5 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 5 din 13 ianuarie 1995, a statuat, in legatura cu stabilirea caracterului de lege organica, in sensul ca acesta "rezulta din continutul reglementarilor, precum si din procedurile de adoptare sau, eventual, din calificarea constitutionala", ceea ce exclude posibilitatea unei astfel de aprecieri pe baza unor simple presupuneri.
    In legatura cu sustinerea grupului de senatori ca atat Comisia de numiri, disciplina si imunitati a Senatului, prin raportul intocmit, cat si plenul Senatului, in sedinta din 30 iunie 1999, se pronuntasera pentru excluderea pct. 2 de la lit. F din art. 1 al Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, Curtea retine ca aceasta imprejurare, prin ea insasi, nu are relevanta juridica, intrucat textul definitiv al legii de abilitare a fost adoptat in sedinta comuna a celor doua Camere, cu respectarea procedurii prevazute de art. 76 alin. (2) din Constitutie, tocmai datorita faptului ca au existat texte in divergenta dupa efectuarea procedurii de mediere.
    Referitor la prevederile art. 1 lit. F pct. 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, s-a mai sustinut, de autorii sesizarii, ca exista un proiect de lege initiat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, "care vizeaza problemele legate de intreprinderile agricole de stat", precum si "o propunere legislativa cu un obiect de reglementare similar", care a fost adoptata de Senat, ambele proiecte inscriindu-se "in categoria legilor organice, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie".
    Curtea Constitutionala observa insa ca aceasta imprejurare nu poate avea consecinte asupra constitutionalitatii textului art. 1 lit. F pct. 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, intrucat Parlamentul, in calitate de unica autoritate legiuitoare, este liber sa aprecieze asupra domeniilor delegarii legislative, cu respectarea dispozitiilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, chiar in cazul in care a inceput dezbaterea unor proiecte de legi sau propuneri legislative avand acelasi obiect sau un obiect asemanator. Iar faptul ca, potrivit intentiei initiatorilor proiectului de lege si ai propunerii legislative, aceste initiative ar fi trebuit adoptate conform procedurii legilor organice, astfel cum se sustine in sesizare, nu constituie un impediment constitutional pentru delegarea legislativa dispusa de Parlament, prin legea speciala de abilitare a Guvernului de a emite ordonante [de buna seama, in conditiile respectarii dispozitiilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, care sunt obligatorii atat pentru Parlament, cat si pentru Guvern].
    In sfarsit, invocarea de catre autorii sesizarii a existentei unor anumite contradictii intre prevederile art. 1 lit. F pct. 8 si art. 3 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, prin care s-a dispus ca Guvernul, in domeniile pentru care a fost abilitat, sa tina seama de proiectele de lege sau de propunerile legislative adoptate de catre una dintre Camerele Parlamentului, precum si de rapoartele elaborate si depuse de comisiile permanente sesizate in fond, nu poate fi retinuta de Curte, intrucat eventualele necorelari din cuprinsul unei legi nu pot forma obiectul controlului de constitutionalitate.
    II. Obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. C pct. 16 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, formulata de un grup de 61 de deputati, se intemeiaza, in esenta, pe sustinerea ca ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, prevazuta in textul criticat spre a se efectua prin ordonanta, "nu face parte din categoria reglementarilor a carei delegare legislativa se poate realiza potrivit procedurii art. 114 alin. (1) din Constitutia Romaniei", ratificarea acestei Conventii fiind de competenta exclusiva a Parlamentului. Se mai sustine, in sesizarea grupului de deputati, ca prin Carta se ignora valori intangibile consacrate prin Constitutia Romaniei, "respectiv caracterul de stat unitar, national, independent al statului roman, independenta justitiei, autonomia administrativa si principiile de nediscriminare a majoritatii cetatenilor romani in raport cu cetatenii minoritari, deoarece instituie pentru minoritari un regim peste cadrul constitutional", pe care l-a limitat doar la "pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase". De asemenea, se considera de catre autorii obiectiei de neconstitutionalitate ca unele dispozitii ale Cartei impun revizuirea Constitutiei Romaniei, deoarece "prevad, pe langa limba oficiala a statului roman, si limbile regionale sau minoritare, recunoasterea de elemente proprii statelor federative, precum organizarea populatiei in cadrul statului roman pe criterii etnice, cu ignorarea raportului dintre majoritate/minoritate; folosirea in administratie si justitie a limbilor materne fara obligativitatea folosirii si a limbii oficiale". In sfarsit, un alt argument invocat de autorii obiectiei de neconstitutionalitate se refera la conflictul dintre Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare si dispozitiile Tratatului romano-ungar de intelegere, cooperare si buna vecinatate, "in care cele doua parti precizeaza in mod expres acordul lor asupra faptului ca Recomandarea 1201 a Consiliului Europei nu obliga partile sa acorde persoanelor care fac parte din minoritati dreptul la un statut special de autonomie teritoriala bazata pe criterii etnice". Autorii exceptiei de neconstitutionalitate isi intemeiaza critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. C pct. 16 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante pe sustinerea ca prevederile Cartei sunt incompatibile cu urmatoarele dispozitii ale Constitutiei: art. 1, care consacra conceptul de "stat unitar si indivizibil"; art. 6 alin. (2), potrivit caruia "masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani"; art. 13, care statorniceste ca "In Romania, limba oficiala este limba romana"; art. 148 alin. (1), potrivit caruia dispozitiile Constitutiei privind "caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman ..., independenta justitiei, ... si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii". In raport cu aceste texte, in sesizarea adresata Curtii Constitutionale se sustine ca reglementarile cuprinse in Carta Europeana "depasesc cu mult insusi domeniul legilor organice, inscriindu-se in categoria legilor constitutionale, potrivit art. 72 din Constitutie, astfel ca ratificarea ei nu poate fi inclusa in categoria legilor ordinare pentru care a fost prevazuta institutia delegarii legislative".
    Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca, potrivit Constitutiei, legilor in vigoare si practicii parlamentare, tratatele internationale semnate in numele Romaniei sunt supuse Parlamentului, pentru ratificare prin lege, ceea ce este deci compatibil cu institutia delegarii legislative, reglementata de art. 114 din Constitutie, text care nu exclude legile de ratificare.
    De asemenea, Curtea observa ca dispozitiile art. 72 alin. (3), precum si celelalte texte ale Constitutiei care prevad obligativitatea adoptarii de legi organice nu includ in aceasta categorie si legile de ratificare. De aceea Curtea Constitutionala, sesizata si in trecut, in mai multe randuri, cu obiectii de neconstitutionalitate prin care se criticau legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonante cu privire la ratificarea unor acorduri, conventii, conventii-cadru, protocoale etc., a statuat ca "legile de incuviintare a ratificarii nu intra in categoria celor ce fac parte din domeniul legilor organice", stabilind ca, in principiu, ratificarea poate forma obiect al delegarii legislative prin lege speciala de abilitare, adoptata de Parlament (Decizia nr. 105 din 13 iulie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 15 iulie 1998). In acelasi sens sunt si deciziile nr. 43 din 8 iulie 1993 si nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 175 din 23 iulie 1993 si, respectiv, nr. 396 din 31 decembrie 1997.
    Referitor la afirmatia ca prevederile Cartei Europene vizeaza, in mod direct, valori consacrate prin texte ale Constitutiei si ca, prin urmare, ratificarea Cartei nu s-ar putea realiza pe calea ordonantei, intrucat ar presupune, in prealabil, revizuirea Constitutiei, sustinere care reprezinta esenta motivarii obiectiei de neconstitutionalitate formulate de grupul de deputati, Curtea Constitutionala observa ca in aceasta argumentare nu sunt avute in vedere unele prevederi exprese ale Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare si care sunt esentiale pentru clarificarea implicatiilor ratificarii Cartei asupra legislatiei interne. Astfel, in legatura cu sustinerea autorilor sesizarii ca ratificarea Cartei ar aduce atingere conceptului de "stat national, independent, unitar si indivizibil", consacrat de art. 1 din Constitutie, este de remarcat ca in preambulul conventiei (alin. 7) se precizeaza ca "protectia si promovarea limbilor regionale sau minoritare in diferite tari si regiuni ale Europei reprezinta o contributie importanta la construirea unei Europe bazate pe principiile democratiei si ale diversitatii culturale, in cadrul suveranitatii nationale si al integritatii teritoriale". In acelasi timp Carta prevede expres in art. 5, intitulat "Obligatii existente", ca "Nici o prevedere a prezentei Carte nu va putea fi interpretata ca implicand dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o actiune ce contravine scopurilor Cartei Natiunilor Unite sau altor obligatii de drept international, inclusiv principiului suveranitatii si integritatii teritoriale a statelor".
    In legatura cu afirmatia cuprinsa in sesizarea grupului de deputati, conform careia ratificarea Cartei ar impune revizuirea Constitutiei in ceea ce priveste limba oficiala (art. 13), Curtea remarca prevederile alin. 6 din preambulul conventiei, text conform caruia "protectia si incurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie sa se faca in detrimentul limbilor oficiale si al necesitatii de a le insusi". Totodata, art. 8 alin. 1 consacra in mod expres, in materie de invatamant, posibilitatea luarii unor masuri in zonele in care sunt folosite limbi regionale sau minoritare, "fara a aduce atingere limbii oficiale a statului".
    Referitor la argumentul invocat in obiectia de neconstitutionalitate in sensul ca prin ratificarea Cartei s-ar infrange principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani, consacrate de art. 6 alin. (2) din Constitutie, Curtea observa ca in art. 7 al Cartei, la paragraful 2 teza a doua, se face precizarea ca "Adoptarea de masuri speciale in favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate sa promoveze egalitatea intre vorbitorii acestor limbi si restul populatiei sau urmarind sa tina seama de situatiile lor specifice, nu este considerata ca un act de discriminare fata de vorbitorii limbilor mai raspandite". Aceasta prevedere trebuie corelata si cu posibilitatea larga, oferita prin mai multe dispozitii ale Cartei, de a se opta de catre fiecare stat-parte pentru masurile cele mai potrivite dintr-o gama diversa si graduala de masuri.
    De altfel, Curtea retine, din analiza continutului Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, ca o mare parte din masurile prevazute se regasesc in legislatia tarii noastre, iar, conform prevederilor art. 2 al Cartei, partile nu sunt obligate sa aplice toate textele acesteia, ci numai "un minimum de treizeci si cinci de paragrafe sau alineate selectionate din prevederile Partii III, dintre care cel putin trei selectionate din fiecare din art. 8 si 12 si unul din fiecare din art. 9, 10, 11 si 13". In plus, masurile prevazute in Carta au, in mare parte, un caracter gradual si alternativ, existand o larga posibilitate de optiune. In acelasi timp, art. 21 din Carta, prevede ca partile pot sa formuleze una sau mai multe rezerve la paragrafele 2 - 5 ale art. 7 din Carta, intitulat "Obiective si principii".
    Considerentele expuse mai sus determina concluzia ca ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare nu implica revizuirea Constitutiei. Intr-adevar, prin utilizarea posibilitatii de a alege, din cele 98 de masuri in favoarea folosirii limbilor regionale sau minoritare, prevazute in Partea a III-a a Cartei, un numar de minim treizeci si cinci de paragrafe sau alineate, precum si prin utilizarea posibilitatii de a formula una sau mai multe rezerve la paragrafele 2 - 5 ale art. 7 din Carta, aceasta poate fi ratificata cu respectarea deplina a cadrului constitutional existent.
    In consecinta, Curtea constata ca nu se pune problema incidentei in cauza a prevederilor art. 148 din Constitutie, privind limitele revizuirii Constitutiei, text invocat de autorii obiectiei de neconstitutionalitate.
    Aceasta presupune, desigur, obligatia Guvernului ca la elaborarea si adoptarea ordonantei de ratificare a Cartei sa asigure, prin posibilitatile pe care aceasta le lasa statelor-parti, alegerea, dintre masurile alternative prevazute, a acelora care sunt compatibile cu Constitutia si de a face rezervele necesare in cadrul permis de Carta, asigurand, in acelasi timp, si respectarea limitelor abilitarii prevazute de art. 114 alin. (1) din Constitutie. De altminteri, ordonanta de ratificare va fi supusa controlului parlamentar, ea trebuind, conform art. 2 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, sa fie depusa la Camera Deputatilor si la Senat spre aprobare, potrivit procedurii legislative, pana la reluarea lucrarilor Parlamentului. Totodata, ea va putea fi supusa si controlului concret, posterior, de constitutionalitate, pe calea exceptiei prevazute la art. 144 lit. c) din Constitutie, cat si, indirect, controlului abstract, a priori, exercitat asupra legii de aprobare a ordonantei, in ipoteza formularii unei obiectii de neconstitutionalitate, potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie.
    In cadrul prezentului control de constitutionalitate asupra prevederilor legii de abilitare, Curtea Constitutionala nu isi poate intemeia solutia pe aprecieri asupra unui continut ipotetic al ordonantelor ce vor fi emise de Guvern in baza legii de abilitare. De altfel, in acest sens, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, mentionata anterior, prin care s-a stabilit, intre altele, ca "domeniile rezervate legilor organice isi gasesc enumerarea limitativa si expresa in textul Constitutiei, iar interventia Curtii Constitutionale in cercetarea constitutionalitatii legilor de abilitare este de natura sa asigure ca delegarea legislativa sa nu aduca atingere limitei instituite de prevederile art. 144 alin. (1) din legea fundamentala. In acelasi timp, controlul de constitutionalitate nu dispune, intre componentele sale, si de posibilitatea de a extinde limitele lui dincolo de stricta observare a textelor constitutionale, asa cum sunt ele formulate in legea fundamentala, nefiind in masura a-si intemeia cenzura pe simple eventualitati".
    Curtea retine ca invocarea de catre autorii sesizarii a unei recente decizii prin care Consiliul Constitutional al Frantei a stabilit ca in continutul Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare exista clauze contrare Constitutiei Frantei nu are relevanta in cauza, data fiind reglementarea cu totul diferita - la nivel constitutional -, existenta in tara noastra cu privire la minoritatile nationale.
    Constitutia Romaniei consacra in art. 4 egalitatea intre cetateni, fara deosebire de "[...] nationalitate, de origine etnica, de limba [...l", in art. 6 recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale "dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase", in art. 32 alin. (3) este garantat "dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata in limba lor materna si dreptul de a fi instruite in aceasta limba", iar prin art. 127 se acorda dreptul cetatenilor apartinand minoritatilor nationale de a lua cunostinta de actele si lucrarile dosarului judiciar, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii prin interpret. Acest cadru constitutional face posibila receptarea corespunzatoare a masurilor prevazute in Carta.
    In fine, sustinerea autorilor obiectiei de neconstitutionalitate ca, in cazul ratificarii Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, s-ar incalca unele prevederi ale Tratatului de intelegere, cooperare si buna vecinatate dintre Romania si Republica Ungara, prin care cele doua parti au precizat "in mod expres acordul lor asupra faptului ca Recomandarea 1201 a Consiliului Europei nu obliga partile sa acorde persoanelor care fac parte din minoritati dreptul la un statut special de autonomie teritoriala bazata pe criterii etnice", nu poate fi primita de Curte, intrucat Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare nu cuprinde referiri la autonomia teritoriala, iar, pe de alta parte, eventuala neconcordanta dintre cele doua documente nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate.

    Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul prevederilor art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 17 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu unanimitate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 1 lit. F pct. 2, si cu majoritate de voturi cat priveste dispozitiile art. 1 lit. C pct. 16 si lit. F pct. 8,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca dispozitiile art. 1 lit. C pct. 16 si lit. F pct. 2 si 8 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului din 1 iulie 1999, sunt constitutionale.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
    Definitiva.
    Dezbaterea a avut loc la data de 20 iulie 1999 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin-Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent sef,
                                   Claudia Miu

                                     *

                              OPINIE SEPARATA

    Consideram ca dispozitiile art. 1 lit. c) pct. 16 privind "Ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale si Minoritare" din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante contravine dispozitiilor constitutionale, motiv pentru care nu putem subscrie la opinia majoritatii judecatorilor. Ca atare, obiectia de neconstitutionalitate formulata de catre cei 61 de deputati este intemeiata.
    Opinia separata pe care o formulam se fundamenteaza, in principal, pe urmatoarele argumente:
    1. Potrivit Constitutiei Romaniei, tratatele internationale care angajeaza statul roman, spre deosebire de alte conventii sau acorduri internationale trebuie ratificate de Parlamentul Romaniei. Aceasta regula constitutionala rezulta din art. 91 alin. (1) din Constitutie potrivit caruia "Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, in termen de 60 de zile", din art. 11 alin. (2) din Constitutie potrivit caruia "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", din art. 20 alin. (2) din Constitutie potrivit caruia "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale". Iata de ce, intr-o interpretare riguroasa a dispozitiilor constitutionale, ratificarea unor asemenea tratate revine in exclusivitate Parlamentului, iar o asemenea atributie nu poate fi delegata nimanui.
    2. Daca este adevarat ca ratificarea acestor tratate se face prin lege, prilej cu care se pot formula rezerve sau se pot face declaratii, nu este mai putin adevarat ca aici legea apare ca mijlocul, procedeul tehnic prin care se exercita aceasta atributie. Trebuie sa se faca o clara distinctie intre atributia de ratificare si atributia de legiferare. Daca legiferarea poate fi delegata in conditiile expres prevazute de art. 114 din Constitutie, delegarea altor atributii este contrara dispozitiilor constitutionale. In afara ratificarii, si alte atributii care se finalizeaza tot prin adoptarea de legi, precum aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat sau declararea starii de razboi [vezi art. 62 alin. (2) lit. b) si lit. d) din Constitutie], raman atributii exclusive ale Parlamentului. De aceea nici nu se poate pune problema delegarii lor. Aceasta, deoarece Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului roman, conform art. 58 alin. (1) din Constitutie, este investit cu unele imputerniciri, pe care trebuie sa le exercite numai el, asumandu-si astfel intreaga responsabilitate constitutionala.
    3. Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare este un tratat supus rigorilor stabilite prin dispozitiile constitutionale mai inainte identificate. Acest lucru rezulta din chiar formularile din continutul sau precum cele de "Statele membre ale Consiliului Europei", "stat contractant" etc.
    Este in afara oricarei indoieli ca exigentele integrarii in institutiile si structurile europene raspund unor cerinte imperioase, salutare si ca unor asemenea scopuri si eforturi Carta ofera solutii valoroase. Dar introducerea in dreptul intern a unor asemenea norme trebuie facuta prin procedeele si tehnicile prevazute de Constitutia Romaniei.
    4. In jurisprudenta Curtii Constitutionale este prima confruntare directa si concreta cu o asemenea obiectie de neconstitutionalitate. Curtea a solutionat mai multe obiectii privind legi de abilitare, iar uneori s-au ridicat si probleme de ratificare, dar nu privitoare la tratatele din categoria celor nominalizate in art. 91 alin. (1) din Constitutie. Manifestand exigenta profesionala, dar si prudenta, Curtea Constitutionala, in cazurile concrete, a stabilit ca: "... delegarea ratificarii unor tratate internationale, invocandu-se art. 91 alin. (1) din Constitutie ..." se refera numai la "situatia in ceea ce priveste tratatele incheiate de seful statului, dar in enumerarea cuprinsa in legea de abilitare nu sunt mentionate acorduri de aceasta natura, reglementarea criticata privind, in marea lor majoritate, ratificarea unor documente internationale cu caracter financiar, iar celelalte referindu-se la aspecte de ordin tehnic, cum ar fi controlul autovehiculelor, transportul de marfuri perisabile, ... intre care chiar un acord semnat de Guvernul Romaniei" (vezi Decizia nr. 105/1998 precum si deciziile nr. 43/1993, nr. 718/1997 acolo invocate).
    Recunoscand subtilitatea exprimarii Curtii, este evidenta pozitia sa privind delegarea ratificarii unor asemenea tratate.
    5. Examinarea continutului normativ al Cartei invedereaza existenta unor masuri de domeniul legilor constitutionale sau care pun in discutie valori garantate de Constitutie. De aceea in aprecierea acestui continut normativ trebuie avute in vedere categoriile de legi stabilite de art. 72 alin. (1) din Constitutie, si anume legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
    Tot Constitutia stabileste clar deosebirile de continut si de forma (procedura) intre aceste trei categorii de legi. Domeniile rezervate acestor categorii de legi obliga ca normele privind trasaturile statului roman, justitia, administratia, limba oficiala sa fie cuprinse, desigur, la nivelul marilor principii, numai in Constitutie sau in legi constitutionale, in sensul art. 72.
    Datorita acestui fapt, ratificarea Cartei, care va insemna fara indoiala un castig in eforturile de realizare a unui stat de drept si democratic, revine numai in sarcina Parlamentului, care va trebui sa faca si un examen riguros al concordantei dispozitiilor sale cu cele ale Constitutiei si astfel sa poata initia o eventuala revizuire a acesteia. Iar unele dispozitii din Carta trebuie supuse acestui regim juridic.
    6. Daca art. 114 din Constitutie interzice o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru domenii care fac obiectul legii organice, cu atat mai mult este contrara Constitutiei abilitarea pentru domenii care fac obiectul legilor constitutionale. Art. 72 din Constitutie realizeaza de fapt o ierarhie a legilor, art. 114 respecta aceasta ierarhie, Parlamentului fiindu-i interzis sa o rastoarne.
    7. Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare este o problema comuna a statelor membre ale Consiliului Europei. De aceea, poate mai putin ca un argument pur juridic pentru Curtea noastra Constitutionala, este pertinenta mentionarea unor documente din alte tari. In acest sens consideram ca poate fi invocata Decizia Consiliului Constitutional din Franta (nr. 99-412 D.C. din 15 iunie 1999). Consiliul Constitutional a fost sesizat de Presedintele Republicii Franceze cu privire la problema de a sti daca ratificarea Cartei trebuie precedata de o revizuire a Constitutiei. Consiliul Constitutional a decis ca aceasta cuprinde clauze contrare Constitutiei.

                      prof. univ. dr. Ioan Muraru