DECIZIE Nr.
1129 din 10 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art.
13 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind
masurile pentru combaterea întarzierii executarii obligatiilor de plata
rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 716 din 23 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art.
13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Ovira Invest" - S.R.L. din Giurgiu în Dosarul nr. 212/122/2009 al
Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 212/122/2009, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi art. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ovira Invest"
- S.R.L, din Giurgiu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
contravin art. 16 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece permit
instanţei de judecată să soluţioneze o cauză doar pe baza susţinerilor
subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în
apărare. Apreciază, de asemenea, că apărarea exercitată pe calea cererii în
anulare nu poate fi la fel de eficientă ca aceea de care ar beneficia într-o
cale de atac prevăzută prin dreptul comun.
Mai mult, posibilitatea soluţionării cererii
creditorului doar pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de acesta
împiedică exercitarea dreptului la apărare, iar emiterea titlului executoriu în
urma unui proces sumar şi executarea acestui titlu încalcă dreptul
constituţional la ocrotirea proprietăţii.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 criticate de debitoare nu
încalcă prevederile constituţionale privind garantarea dreptului la apărare,
prin actul normativ instituindu-se o procedură de judecată specială şi
accelerată, derogatorie de la dreptul comun.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi art. 14
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din
31 octombrie 2007, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): „Prezenta ordonanţă de urgenţă
se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de
plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.";
- Art. 6 alin. (2): „La cerere se anexează
înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri
doveditoare ale acesteia.";
- Art. 13: „(1) Impotriva ordonanţei de plată
debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(3) Cererea în anulare nu suspendă executarea.
Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu
dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.
(4) Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată, pronunţând o hotărâre
irevocabilă. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă.";
- Art. 14: „(1) Ordonanţa de plată, devenită
irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare,
constituie titlu executoriu.
(2) Impotriva executării silite a ordonanţei de
plată debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun.
In cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de
executare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu
fiind Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776
din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri
pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin
contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de
soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or,
potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi
procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticată.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării
principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor
în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Imprejurarea
că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007,
judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în
efectuarea plăţii sumei datorate înseamnă că hotărârea se va pronunţa numai
după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele
propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că procedura
reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi
exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din
contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite
numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6
alin. (2), a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate,
instanţa constatând că cererea este întemeiată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către
debitor a ordonanţei de plată şi reglementează procedura pentru exercitarea
căii de atac. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 2 alin. (1), art.
6 alin. (2), art. 13 şi art. 14 din ordonanţă nu numai că nu încalcă dreptul la
apărare şi dreptul părţilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, dau
expresie acestora.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia
adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi art. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ovira Invest" -
S.R.L, din Giurgiu în Dosarul nr. 212/122/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu