DECIZIE Nr.
1126 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006
privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale si ale art. 2
alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind
recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al
asigurarilor sociale de stat
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 778 din 20 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor
locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 2 alin. (2) şi art. 3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din
sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,
excepţie ridicată de Florea Buimac în Dosarul nr. 28.334/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal răspunde personal
autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, pentru
argumentele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă şi asigurări sociale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 12 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
28.334/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 2
alin. (2) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind
recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al
asigurărilor sociale de stat. Excepţia a fost ridicată de Florea Buimac cu
prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect cererea de recalculare
a pensiei.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine,
în esenţă, că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 creează o discriminare
între persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii speciale de
cel puţin 25 de ani, în cazul cărora punctajul mediu anual se determină prin
împărţirea la 25, în timp ce pentru persoanele care au realizat un stagiu de
cotizare mai mic de 25 de ani, „legea nu mai acordă o reducere proporţională a
vârstei standard de pensionare pentru calculul punctajului mediu anual".
In ceea ce priveşte art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 4/2005, arată că recalcularea pensiilor în funcţie de data
intrării în vigoare a acestei ordonanţe, iar nu de la data intrării în vigoare
a Legii nr. 19/2000, încalcă universalitatea drepturilor, libertăţilor şi a
obligaţiilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, precum şi
egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia
de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, referindu-se la art. 5
alin. (2) din Legea nr. 226/2006, arată că acest text de lege nu creează
discriminări între categoriile de pensionari amintite de autorul excepţiei,
întrucât aceştia se află în situaţii diferite, în funcţie de stagiul realizat
în condiţii speciale, care implică o măsură diferită de expunere la factorii de
risc. In ceea ce priveşte art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 4/2005, arată că prin stabilirea unor date diferite de
recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de
stat în raport cu data deschiderii dreptului beneficiarului la pensie şi de la
data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu se încalcă principiul
egalităţii în drepturi, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul are dreptul de a modifica şi completa legislaţia în
materie de asigurări sociale şi, implicit, de a stabili data de la care acordă
anumite drepturi de asigurări sociale, cu respectarea principiului
neretroactivităţii legii civile. Pe de altă parte, observă că pentru categoria
de pensionari din care face parte reclamantul este stabilită aceeaşi dată de recalculare, astfel că legea urmează a se
aplica la fel.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 2 alin. (2)
şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 sunt
constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală
invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii
Constituţionale nr. 57/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind
încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, precum şi prevederile art. 2 alin. (2) şi
art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor
sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005 şi
aprobată prin Legea nr. 78/2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 301 din 11
aprilie 2005. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006: „In situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 4, la stabilirea
punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare
necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificările
şi completările ulterioare.";
- Art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 4/2005: „Procedura de recalculare se desfăşoară începând cu
data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă până la
data de 1 ianuarie 2006.";
- Art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
4/2005: „(1) Plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face
eşalonat, în etape.
(2)Prima etapă de plată a drepturilor de pensii
recalculate se stabileşte pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale
căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv.
(3)Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie
recalculate se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi
obligaţiilor cetăţenilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi ale
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din
Legea nr. 226/2006, aceasta are în vedere, în esenţă, diferenţa de tratament
juridic existentă între diferite categorii de asiguraţi în funcţie de mărimea
stagiului de cotizare realizat în condiţii speciale. Legea instituie,
într-adevăr, un tratament distinct al drepturilor asiguraţilor care au realizat
un stagiu de cotizare în condiţii speciale mai mare de 25 de ani în raport cu
cei care au realizat un stagiu de cotizare în aceste condiţii pentru o perioadă
mai mică decât cea menţionată. Astfel, prima categorie beneficiază atât de o
reducere a vârstei de pensionare, cât şi a stagiului de cotizare ce trebuie
realizat în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, în
timp ce asiguraţii cu un stagiu de cotizare în condiţii speciale mai mic de 25
de ani beneficiază doar de reducerea vârstei de pensionare în funcţie de
perioada lucrată în astfel de condiţii.
Acest tratament diferenţiat
este, însă, justificat de situaţiile diferite avute în vedere de legiuitor,
astfel că nu are semnificaţia unei încălcări a prevederilor art. 16 alin. (1)
din Constituţie. In acest sens, trebuie observat că art. 47 alin. (2) din
Constituţie prevede că „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de
maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la
ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private,
prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că legiuitorul este liber să
stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile
de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, putând să
instituie, în acelaşi timp, tratamente juridice diferenţiate în cazul unor
situaţii obiectiv diferite avute în vedere.
Referitor la textul de lege criticat, situaţia obiectiv
diferită care diferenţiază tratamentul juridic aplicabil asiguraţilor constă în
perioada cât aceştia au cotizat lucrând în condiţii speciale, expunându-se prin
urmare unor condiţii suplimentare de risc şi solicitare. Aşadar, o perioadă
considerabil mai lungă de muncă în aceste condiţii justifică un tratament
juridic mai favorabil, sub aspectul acordării dreptului la pensie, al celor
care au contribuit în aceste condiţii, în raport cu cei care au lucrat astfel
pentru perioade mai scurte şi
care beneficiază totuşi de o reducere a vârstelor de pensionare.
Prin urmare, Curtea apreciază că această critică de
neconstituţionalitate nu poate fi reţinută.
In ceea ce priveşte controlul constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 4/2005, argumente asemănătoare au mai fost analizate şi prin Decizia nr. 57
din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie
2006. Cu acel prilej, referindu-se la modificările ce au avut loc în materia
recalculării pensiilor de-a lungul timpului, Curtea a statuat că, potrivit art.
47 alin. (2) din Constituţie, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica
sau de a completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care
operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la
data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii
legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Totodată, Curtea a reţinut că modificările succesive
ale legislaţiei fac ca beneficiarii drepturilor de asigurări sociale să obţină
valori diferite, în raport cu legislaţia care a fost în vigoare la data
stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferită a înscrierii la pensie
plasează pensionarii în situaţii deosebite, tratamentul juridic diferenţiat
fiind justificat de situaţia diferită a beneficiarilor dreptului la pensie,
determinată de data naşterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau
discriminări. Recalcularea şi recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt
prevăzute de lege pentru eliminarea inechităţilor reprezentate de diferenţele
existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice,
iar diferenţele menţinute până la finalizarea operaţiunilor de recalculare şi
de recorelare nu contravin principiului universalităţii drepturilor şi
obligaţiilor, consacrat constituţional prin art. 15 alin. (1), întrucât toţi
cetăţenii beneficiază de drepturile prevăzute de legile în vigoare la data
acordării drepturilor respective.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât considerentele, cât şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor
locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 2 alin. (2) şi art. 3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din
sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,
excepţie ridicată de Florea Buimac în Dosarul nr. 28.334/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică