DECIZIE Nr.
1124 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma in domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 791 din 26 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
181/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş, cauză ce constituie obiectul
Dosarului nr. 1.305D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde partea Casa de Asigurări de
Sănătate Argeş, prin consilier juridic cu delegaţie depusă la dosar, lipsind
autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.391
D/2008, avand ca obiect
aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială
„Centrul Medical Mipet" - S.R.L, din Piteşti în Dosarul nr. 9.365/1/2007
al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspund, prin consilieri juridici cu
delegaţie depusă la dosar, părţile Casa de Asigurări de Sănătate Argeş şi Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate, lipsind autorul excepţiei, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Văzand
identitatea de obiect ale celor două cauze, Curtea, din oficiu, pune în
discuţie problema conexării cauzelor.
Atat părţile prezente, cat şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor anterior strigate.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr.
1.391 D/2008 la Dosarul nr. 1.310D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvantul
reprezentanţilor părţilor prezente, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, sens în care depun şi note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, fiind solicitat
să-şi exprime punctul de vedere asupra excepţiei, pune concluzii de respingere
a acesteia ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 8 aprilie 2008, respectiv 16 mai
2008, pronunţate în dosarele nr. 181/1.259/2008, respectiv nr. 9.365/1/2007, Tribunalul
Comercial Argeş, respectiv Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din Legea
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Centrul Medical Mipet" - S.R.L, din Bucureşti, respectiv Piteşti, într-o
cauză comercială avand ca
obiect o somaţie de plată, prin care se solicita emiterea unei ordonanţe de
plată, respectiv într-o acţiune de contencios administrativ privind
soluţionarea unui recurs.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate avand un conţinut asemănător, se susţine,
în esenţă, că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 contravin
principiului priorităţii reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu
faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, deoarece, potrivit
prevederilor Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
privind combaterea întarzierii
plăţilor în tranzacţiile comerciale, transpusă în planul legislaţiei interne
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, contractul încheiat între
un comerciant şi o autoritate a statului roman, în calitate de membru al Uniunii Europene, are natură
comercială, în timp ce textul de lege criticat califică drept civile actele
juridice dintre casa de asigurări de sănătate şi prestator. Prin urmare, se
creează un conflict între normele menţionate sub aspectul competenţei materiale
de judecată a unor astfel de litigii, iar o asemenea problemă trebuie tranşată,
în opinia autorului, exclusiv de către Curtea Constituţională. In plus, în
Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.391 D/2008, se susţine că actul la care
face referire art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este un act
administrativ şi, prin urmare, prevederile de lege criticate contravin art. 52
şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, referitoare la dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică şi garantarea controlului judecătoresc asupra
actelor administrative ale autorităţilor publice.
Tribunalul Comercial Argeş nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate, în timp ce Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege
criticat nu se opune liberului acces la justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii nu contravin prevederilor art. 148 alin. (1) din
Constituţie, referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale
art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie
2006. Dispoziţiile de lege criticate au fost modificate
prin art. I pct. 49 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 93/2008, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008,
astfel că, în prezent, acestea au următorul conţinut:
- Art. 246 alin. (1): „(1)
Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive
medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni
multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. In situaţia
în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt
negociate şi stipulate în acte adiţionale".
Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat
încalcă prevederile constituţionale ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate
de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (6) referitoare la garantarea controlului
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice şi ale art.
148 alin. (2) potrivit cărora prevederile constitutive ale Uniunii Europene,
precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au
prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea
prevederilor actului de aderare.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, autorul acesteia invocă
încălcarea, prin art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a accesului liber la
justiţie a persoanei vătămate de o autoritate publică, garantat de art. 52 şi
art. 126 alin. (6) din Constituţie, precum şi a principiului priorităţii, în
caz de conflict cu legile interne, a prevederilor tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter
obligatoriu, prevăzut de art. 148 alin. (2) din Constituţie, deoarece textul de
lege criticat califică relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale,
medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări ca fiind de natură
civilă, ceea ce determină o competenţă materială de soluţionare a litigiilor
dintre aceste părţi de natură să înfrangă drepturile şi principiile fundamentale mai sus amintite.
Analizand criticile de
neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Autorul excepţiei
invocă art. 148 alin. (2) din Constituţie, dorind ca prevederile Directivei
2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întarzierii plăţilor în tranzacţiile
comerciale, transpuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întarzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, să îi fie aplicabile în speţa dedusă judecăţii, deoarece sunt în contradicţie cu cele ale Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi se aplică, în consecinţă, cu
prioritate. Or, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin
principiului constituţional al priorităţii reglementărilor comunitare cu
caracter obligatoriu, faţă de legislaţia internă contrară, mai sus enunţat,
deoarece cele două acte normative comparate - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007 şi Legea nr. 95/2006 - reglementează domenii diferite. Prin
urmare, nu se poate reţine o pretinsă contradictorialitate, tranşată prin aplicarea
principiului priorităţii dreptului comunitar.
Curtea observă, de asemenea, că autorul excepţiei
urmăreşte, în fond, aplicarea în speţe diferite a unor
texte de lege cuprinse în alte acte normative, cu un obiect de reglementare
diferit decat cel al Legii nr. 95/2006 criticate, dar
vizează, în acelaşi timp, şi aplicarea aceluiaşi text de lege în mod diferit,
dar totuşi favorabil în funcţie de specificul fiecăruia dintre cele două
litigii în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate. In acest sens,
într-un caz susţine că natura raportului juridic civil dintre furnizorii de
servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări
ar trebui să fie de natură comercială, fiind aplicabile prevederile Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, iar în celălalt caz susţine că aceleaşi
raporturi juridice sunt de drept administrativ, fiind reglementate de Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Or, identificarea şi interpretarea legislaţiei
aplicabile într-un domeniu sau altul nu constituie un real motiv de
neconstituţionalitate al unui text de lege, acestea fiind atribuţii specifice
instanţei de judecată.
Mai mult, Curtea reţine că,
potrivit art. 298 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, „Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau
farmaceutice şi casele de asigurări de sănătate pot fi soluţionate, la
solicitarea uneia dintre părţi, pe calea arbitrajului în condiţiile şi
procedurile dreptului comun", astfel că asemenea chestiuni pot fi
convenite în prealabil de părţile contractuale şi soluţionate pe calea
arbitrajului.
In fine, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 52 şi a art. 126 alin. (6)
din Constituţie, Curtea reţine că aceasta nu poate fi reţinută, atata vreme cat orice litigiu născut între
cele două parţi, respectiv furnizorii de servicii medicale, medicamente şi
dispozitive medicale, pe de o parte, şi casele de asigurări, pe de altă parte,
este adus spre soluţionare în faţa unei instanţe de judecată, aceasta fiind
singura în măsura a stabili natura raporturilor juridice conflictuale, precum
şi competenţa de judecată în fiecare speţă în parte.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Centrul Medical
Mipet" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 181/1.259/2008 al
Tribunalului Comercial Argeş, respectiv de Societatea Comercială „Centrul
Medical Mipet" - S.R.L, din Piteşti în Dosarul nr. 9.365/1/2007 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi