DECIZIE Nr.
1123 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 si ale art. 26 lit. a) din
Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 789 din 25 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 1 alin. 2 şi ale art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991
privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, excepţie ridicată de
Sandor Krisztina în Dosarul nr. 3.219/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.219/211/2008, Judecătoria
Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi ale art. 26 lit. a) din
Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.
Excepţia a fost ridicată de Sandor Krisztina într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991,
care prevăd condiţia declarării prealabile şi a înregistrării oricărui tip de
adunare publică - chiar şi spontană - pentru exercitarea libertăţii de
întrunire şi de exprimare, în caz contrar fapta constituind contravenţie,
sancţionată în temeiul art. 26 lit. a) din aceeaşi lege, contravin art. 10 şi
art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la libertatea de exprimare şi, respectiv, la libertatea de
întrunire şi de asociere. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a
Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Cauza Butka şi alţii
împotriva Ungariei, 2007, prilej cu care instanţa europeana a reţinut că o
asemenea restrângere este nejustificată sub aspectul protecţiei securităţii
naţionale, siguranţei publice, apărării ordinii şi al prevenirii infracţiunilor
sau al protecţiei drepturilor şi libertăţilor altora, deoarece o întrunire
spontană şi paşnică, pe lângă faptul că este imposibil (fizic) de a fi
înregistrată şi declarată, nu este în măsură să aducă vreo atingere valorilor
ocrotite prin art. 11 paragraful 2 din Convenţie.
Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că textele de lege, prin care este prevăzută autorizarea
prealabilă a unei manifestaţii publice, nu conţin în sine o nesocotire a
libertăţii de întrunire prevăzute
de art. 11 din Convenţie. Insă, în măsura în care, fără niciun fel de nuanţare
în funcţie de caracterul întrunirii, aceste prevederi impun, sub o sancţiune
contravenţională, o condiţie suplimentară faţă de cele prevăzute de art. 39 din
Constituţie, care garantează libertatea întrunirilor publice dacă se desfăşoară
în mod paşnic şi fără niciun fel de arme, „acest text poate conţine o prevedere
cu caracter neconstituţional".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 26 din Legea nr. 60/1991 privind
organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. 2 şi ale art. 26 lit. a)
din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 888 din 29 septembrie 2004, cu următorul conţinut:
- Art. 1 alin. 2: „Adunările
publice - mitinguri,
demonstraţii, manifestaţii, competiţii sportive, procesiuni şi altele asemenea -, ce urmează să se desfăşoare în pieţe,
pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după
declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege.";
- Art. 26 lit. a): „Constituie
contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii
încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor
infracţiuni:
a) organizarea şi desfăşurarea de adunări publice
nedeclarate, neînregistrate sau interzise; (...)."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (1),
referitoare la interpretare şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind
drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este
parte, şi ale art. 39, care reglementează libertatea
întrunirilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 10 - Libertatea de
exprimare şi ale art. 11 - Libertatea de
întrunire şi de asociere din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională retine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerile potrivit cărora textele
de lege criticate condiţionează desfăşurarea adunărilor publice de declararea
prealabilă a acestora, chiar şi a celor spontane, ceea ce este de natură să aducă
atingere dreptului la liberă exprimare şi libertăţii de asociere şi de
întrunire.
Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra conformităţii textelor de lege criticate cu exigenţele
normelor fundamentale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 199 din 23 noiembrie
1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, şi Decizia
nr. 51 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001, Curtea,
respingând excepţia de neconstituţionalitate, a arătat, în esenţă, că
dispoziţiile Legii nr. 60/1991, potrivit cărora desfăşurarea adunărilor publice
este permisă doar cu condiţia declarării lor prealabile, nu contravin
libertăţii de întrunire, reglementate de Constituţia României şi Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. S-a invocat,
cu acel prilej, jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, de exemplu cauzele Platform „Ărzte fur das Leben" contra Austriei, 1985, şi Rassemblement jurassien contra Elveţiei, 1979, unde
instanţa europeană a reţinut că art. 11 din Convenţie presupune că fiecare stat
este în măsură să adopte măsuri rezonabile şi adecvate pentru a asigura
desfăşurarea paşnică a manifestaţiilor licite ale cetăţenilor săi şi că pentru
întrunirile ce au loc pe căile publice nu este exagerată impunerea obligaţiei
de a se obţine o autorizaţie prealabilă, întrucât autorităţile au
posibilitatea, în aceste condiţii, să vegheze asupra respectării ordinii publice
şi să ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestaţiilor să fie pe
deplin asigurată.
Intrucât, faţă de criticile de neconstituţionalitate
examinate de Curtea Constituţională cu prilejul pronunţării deciziilor mai sus
amintite, în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să
modifice această jurisprudenţa, soluţia şi considerentele ce au stat la baza
acestora îşi păstrează valabilitatea si în dosarul de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. 2 şi ale art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991
privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, excepţie ridicată de
Sandor Krisztina în Dosarul nr. 3.219/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi