DECIZIE Nr.
1122 din 27 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 1 si art. 100 din Codul
familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 58 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul
familiei, excepţie ridicată de Neculai Iurea în Dosarul nr. 6.955/245/2007 al Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3
septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.955/245/2007, Judecătoria Iaşi
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale,
întrucât ascultarea minorului în camera de consiliu încalcă dreptul la apărare
al părinţilor şi principiul contradictorialităţii în ce priveşte administrarea
probelor.
Judecătoria Iaşi opinează că în examinarea excepţiei sunt relevante prevederile art.
16, 24 şi 49 din Constituţie şi că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, deoarece dispoziţia legală atacată este menită să protejeze interesele
minorului, la adăpost de influenţa oricăruia dintre părinţii aflaţi în
divergenţă cu privire la încredinţarea acestuia spre creştere şi educare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, măsura audierii minorului
de către instanţa de judecată fiind instituită ca o modalitate de asigurare a
apărării intereselor minorului.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu instituie
discriminări între cetăţeni pe criterii arbitrare şi are ca scop interesului
superior al copilului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei, având
următorul cuprins:
-Art. 42 alin. 1: „Instanţa
judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre
părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. In acest scop, instanţa va asculta
părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe
care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî
pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.";
- Art. 100: „Copilul minor
locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor
decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. In caz de
neînţelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea
tutelară, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de zece ani, va
decide, ţinând seama de interesele
copilului."
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la
apărare şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor.
Examinând excepţia, Curtea observă că textele de lege
criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. Astfel, după
cum rezultă din prevederile art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei,
ascultarea minorului care a împlinit 10 ani are în vedere pronunţarea unei
hotărâri judecătoreşti care să ţină seama de interesul acestuia.
Aceste texte de lege nu împiedică părţile să-şi
formuleze în mod egal apărările pe care le consideră necesare în cadrul
procesului de încredinţare a minorului.
Pe de altă parte, instanţa hotărăşte cu privire la
încredinţarea minorului ascultând, în primul rând, autoritatea tutelară, iar
decizia se ia exclusiv cu privire la interesul copilului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei, excepţie ridicată
de Neculai Iurea în Dosarul
nr. 6.955/245/2007 al Judecătoriei Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina
Turcu