DECIZIE Nr.
112 din 9 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103
lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 8 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Valentina
Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2)
şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Lin Yiwei în Dosarul nr. 2.316/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
5.059D/2009, nr. 5.358D/2009 şi nr. 5.659D/2009, având ca obiect
aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Li
Luyong, Qian Guofu şi Hua Xiaobin în dosarele nr. 741/2/2009, nr.
505/2/2009 şi, respectiv, nr. 736/2/2009 ale Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,
precum şi în Dosarul nr. 5.724D/2009, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din
aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ridicată de Sun
Yumei în Dosarul nr. 8.458/2/2008 al aceleiaşi instanţe mai sus
menţionate.
La apelul nominal răspund Qian Guofu şi Sun
Yumei, autori ai excepţiilor ce formează obiectul dosarelor nr.
5.358D/2009 şi nr. 5.724D/2009. Se constată lipsa celorlalţi
autori, precum şi a părţii Oficiul Român pentru Imigrări,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
In toate aceste dosare se prezintă domnul Ioan
Budura, interpret autorizat de limba chineză.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Autorii prezenţi şi reprezentantul
Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură
civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 5.059D/2009, nr. 5.358D/2009, nr.
5.659D/2009 şi nr. 5.724D/2009 la Dosarul nr. 4.082D/2009, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia,
prin interpret, precizează că, în opinia lor, textele de lege
criticate nu protejează dreptul la viaţa de familie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în ceea ce
priveşte prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, practica în materie a Curţii
Constituţionale. Referitor la dispoziţiile art. 103 lit. f) din
aceeaşi ordonanţă de urgenţă, consideră că
întrunesc criteriile de calitate impuse de jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr.
2.316/2/2009, nr. 741/2/2009, nr. 505/2/2009, nr. 736/2/2009 şi nr.
8.458/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2)
şi ale art! 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Excepţia a fost ridicată de Lin Yiwei, Li
Luyong, Qian Guofu, Hua Xiaobin şi Sun Yumei în cauze având ca obiect
acordarea regimului tolerării şederii acestora pe teritoriul
României.
In motivarea excepţiilor de
neconstituţionalitate, având un conţinut
similar, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţionează
explicit motivul vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului
tolerării, noţiunile de „motive obiective" şi de
„împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile
şi de neînlăturat" fiind prea vagi şi imprecise. Arată
că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a
consacrat principiul potrivit căruia drepturile omului trebuie
prevăzute de lege, în sensul că aceasta trebuie să fie suficient
de precisă şi accesibilă, „astfel încât cetăţeanul
să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile
într-o anumită situaţie" (Cauza Silver contra Regatului Unit,
1983). De aceea, legea trebuie să indice cu suficientă claritate
limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere
acordate autorităţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul de
vedere exprimat în Dosarul nr. 5.059D/2009, consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. In acest
sens, arată că textele de lege ce formează obiectul acesteia
sunt redactate într-o formă clară, precisă, lipsită de
echivoc, autorul urmărind, în realitate, modificarea soluţiei
legislative prin reglementări mai clare şi mai precise ale unor
termeni sau sintagme. Or, o asemenea critică nu intră în
competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului, în
cuprinsul punctului de vedere trimis în Dosarul nr. 5.059D/2009, apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, acestea
nefiind de natură să aducă atingere dispoziţiilor
constituţionale referitoare la respectarea şi ocrotirea de către
autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private.
Totodată, consideră că textele legale contestate indică în
mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru
acordarea dreptului solicitat, nerespectarea acestora având o
consecinţă legală previzibilă, ce rezultă clar din
ansamblul prevederilor ordonanţei
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi şi
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (1) şi (2) şi' ale
art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au
următorul conţinut:
-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1) Tolerarea
rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare,
reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării
acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au
dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc
teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei
ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări
independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot
fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate
părăsi teritoriul României."
- Art. 103 lit. f): „Străinii
prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în
următoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări
constată că aceştia se află în imposibilitatea de a
părăsi temporar România din alte motive obiective."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale
art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la
viaţă familială şi privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 102 alin. (1)şi (2)
şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 oferă suficiente repere şi elemente pentru ca
persoana căreia acestea i se adresează să înţeleagă
condiţiile în funcţie de care i se poate acorda tolerarea rămânerii
pe teritoriul României.
Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională
în jurisprudenţa sa constantă, în ceea ce priveşte modul de
redactare a textelor de lege criticate sub aspectul lipsei de precizie şi
claritate, este firesc ca legiuitorul să fi indicat acele elemente
definitorii pentru identificarea unor „motive obiective" care îl
împiedică pe străin să părăsească teritoriul
României şi să nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât
acestea nu pot fi enumerate şi totodată epuizate în cuprinsul unei norme
juridice. Referitor la respectarea criteriului calităţii legii în
cadrul procesului de legiferare, chiar Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg
dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută,
întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o
rigiditate excesivă a reglementării (Cauza Reckvenyi contra
Ungariei, 1999).
Prin urmare, Curtea constată că prevederile
de lege criticate nu aduc în niciun fel atingere dreptului la respectarea
vieţii intime şi private, rămânând în sarcina judecătorului
învestit cu soluţionarea plângerii îndreptate împotriva deciziei Oficiului
Român pentru Imigrări să stabilească dacă viaţa de
familie reprezintă, în circumstanţele concrete ale fiecărei speţe,
un motiv care să justifice tolerarea şederii petenţilor pe
teritoriul României.
De altfel, prin mai multe decizii, dintre care poate fi
amintită Decizia nr. 1.334 din 9 decembrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 102 alin. (1)
şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002,
prin prisma unor critici similare celor formulate în cauza de faţă
şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din
celelalte instrumente internaţionale invocate şi în prezenta
cauză. Intrucât nu au intervenit elemente noi, nu se impune reconsiderarea
jurisprudenţei existente.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Lin Yiwei, Li
Luyong, Qian Guofu, Hua Xiaobin şi Sun Yumei în dosarele nr. 2.316/2/2009,
nr. 741/2/2009, nr. 505/2/2009, nr. 736/2/2009 şi, respectiv, nr.
8.458/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu