DECIZIE   Nr. 112 din 19 aprilie 2001

asupra sesizarii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8), art. 110 si art. 145 - 148 din Legea administratiei publice locale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 280 din 30 mai 2001

    Curtea Constitutionala a fost sesizata in vederea declansarii controlului de constitutionalitate, prevazut la art. 144 lit. a) din Constitutie, asupra Legii administratiei publice locale*), de catre un grup de 71 de deputati, si anume: Ludovic Abitei, Stefan Pascut, George Dumitru Moisescu, Constanta Popa, Mihaela Ionescu, Raj Tunaru, Valentin Paduroiu, Emil Crisan, Mitzura Domnica Arghezi, Iulian Mincu, Paul Magheru, Cristian Valeriu Buzea, Maria Apostolescu, Zeno Andrei, Costache Mircea, Danut Saulea, Ioan Mihai Nastase, Costel Marian Ionescu, Stefan Baban, Codrin Stefanescu, Lazar Dorin Maior, Augustin Lucian Bolcas, Gheorghe Ariton, Ilie Merce, Florea Buga, Sever Mesca, Octavian-Mircea Purceld, Anghel Stanciu, Constantin Bucur, Nicolae Vasilescu, Daniela Buruiana-Aprodu, Leonida Lari-Iorga, Ilie Neacsu, Nicolae Leonachescu, Vasalie Mois, Eugen Lucian Plesa, Emil Rus, Doru Dumitru Palade, Florina Ruxandra Jipa, Mircea Bucur, Radu Ciuceanu, Daniel Ionescu, Angela Bogea, Ludovic Mardari, Gheorghe Pribeanu, Nicu Cojocaru, Nicoara Cret, Pavel Cherescu, Nicolae Enescu, Gheorghe Dinu, Adrian Moisoiu, Grigore Emil Radulescu, Octavian Sadici, Ioan Baldea, Constantin Dutu, Ion Dolanescu, Irina Loghin, Adrian Maracineanu, Zisu Stanciu, Stefan Lapadat, Iancu Holtea, Adrian Casunean-Vlad, Mitica Balaet, Gelil Eserghep, Mircea Stoian, Smaranda Ionescu, Ioan Sonea, Vlad-Gabriel Hogea, Mircea Ifrim, Dumitru Puzdrea si Dumitru Dragomir.
------------
    *) Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001.

    Sesizarea a fost transmisa prin Adresa nr. XIV/253 din 19 martie 2001 a secretarului general al Camerei Deputatilor si a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 978 din 20 ianuarie 2001, formand obiectul Dosarului nr. 121A/2001.
    In sesizare sunt formulate urmatoarele critici de neconstitutionalitate cu privire la unele dispozitii ale Legii administratiei publice locale:
    1. Prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 sunt neconstitutionale, deoarece "prin aceste texte de lege limba maghiara este ridicata la rangul de limba oficiala, contrar art. 13 din Constitutie care prevede ca <<In Romania, limba oficiala este limba romana>>".
    2. Aceleasi dispozitii din Legea administratiei publice locale incalca prevederile art. 72 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece "prin art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si art. 110 din lege se revizuieste, implicit, art. 13 din Constitutie".
    3. Prevederile din Legea administratiei publice locale, mentionate mai sus, inlocuiesc "categoriile de drepturi <<ale persoanei>> cu <<drepturi colective>> in sensul ca persoana este inlocuita cu grupul de persoane apartinand minoritatilor nationale, contrar practicii internationale in materie". De asemenea, se sustine ca "persoanele apartinand minoritatilor nationale nu pot beneficia de drepturile conferite prin art. 6 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, cu exceptia comunitatilor care depasesc 20% din totalul locuitorilor unitatii administrativ-teritoriale".
    4. Dispozitiile art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale sunt contrare prevederilor art. 6 alin. (2) din aceeasi lege, precum si celor ale art. 120 alin. (1) si (2) din Constitutie, conform carora intre consiliul local si primar nu exista raporturi de subordonare.
    5. Dispozitiile din sectiunea a 2-a a cap. VIII (art. 145 - 148 din lege), sectiune intitulata "Comisia judeteana consultativa", sunt contrare prevederilor art. 120 si 121 din Constitutie, deoarece aceasta comisie "este o structura mixta, formata din persoane alese si persoane numite in functii, fara nici o utilitate si care nu este prevazuta de Constitutie".
    In conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta in scris punctele lor de vedere.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca sesizarea este neintemeiata, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    1. Dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si art. 110 din Legea administratiei publice locale prevad "posibilitatea utilizarii limbii materne de catre cetatenii apartinand minoritatilor nationale in raporturile cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale, in masura in care indeplinesc unele conditii legale. Recunoasterea dreptului persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a folosi limba materna constituie pentru acestea unul dintre principalele mijloace pentru afirmarea si pastrarea identitatii, fiind, deopotriva, un mijloc de exercitare a libertatii de exprimare pentru respectivele persoane. Astfel fiind, folosirea limbilor minoritatilor nationale in raporturile cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale, cu indeplinirea anumitor conditii legale, nu afecteaza in nici un fel statutul limbii oficiale a statului, limba romana". Totodata se apreciaza ca "este greu de conceput ca persoanele apartinand minoritatilor nationale isi pot exercita dreptul la cultura proprie, la folosirea limbii materne, la practicarea si profesarea propriei religii si, in final, sa isi poata mentine identitatea nationala, etnica, lingvistica, culturala si religioasa, fara participarea la viata publica, sub aspectele sale politice, social-economice si culturale". De asemenea, se arata ca prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei publice locale sunt conforme cu reglementarile internationale in domeniu, si anume: Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare, Recomandarea 1201 din 1993 a Consiliului Europei si Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale.
    3. Referitor la sustinerea autorilor sesizarii in sensul ca art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si art. 110 din Legea administratiei publice locale incalca dispozitiile constitutionale ale art. 72 alin. (1) si (2), se arata ca aceasta critica este "eronata, deoarece art. 13 din Constitutie nu a fost modificat in nici un mod, iar limba oficiala continua sa fie limba romana si dupa intrarea in vigoare a Legii administratiei publice locale".
    3. Dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei publice locale sunt in concordanta cu prevederile art. 6 alin. (1) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie. Se precizeaza ca "art. 6 alin. (1) din Constitutie nu face nici o diferentiere intre persoanele ce apartin diverselor minoritati nationale, garantandu-le tuturor, in egala masura, dreptul la propria identitate. Noua prevedere legala vine tocmai in sprijinul exercitarii acestui drept constitutional, in sensul accesului la informatie in limba materna si al utilizarii acesteia in raporturile cu autoritatile administratiei publice locale, daca cetatenii unei minoritati nationale au o pondere semnificativa fata de numarul locuitorilor respectivei unitati administrativ-teritoriale, conform normelor internationale in materie si principiului autonomiei locale".
    4. Reglementarea cuprinsa in art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale este constitutionala, deoarece "respectarea principiului autonomiei in activitatea consiliului local si, respectiv, a primarului, trebuie sa asigure in acelasi timp compatibilitatea actiunilor acestora, ca expresie a indeplinirii atributiilor legale si constitutionale. Tocmai de aceea legiuitorul constituant a reglementat in art. 120 alin. (2) ca functionarea consiliilor locale si a primariilor, ca autoritati administrativ-teritoriale, se realizeaza in conditiile legii". In legatura cu critica referitoare la necorelarea prevederilor art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale cu cele cuprinse in art. 6 alin. (2) din acelasi act normativ, se apreciaza ca aceasta nu poate fi primita, deoarece, conform dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii legii, iar nu si asupra eventualelor necorelari.
    5. In sfarsit, se apreciaza de catre presedintele Camerei Deputatilor ca nu este intemeiata nici critica ce vizeaza prevederile sectiunii a 2-a a cap. VIII, deoarece, desi este adevarat ca art. 120 - 122 din Constitutie reglementeaza anumite institutii care trebuie sa se regaseasca in administratia publica locala, in conformitate cu principiile constitutionale inscrise in art. 1 alin. (3) si art. 119, "aceasta nu inseamna ca Parlamentul <<unica autoritate legiuitoare a tarii>> nu poate infiinta prin lege structuri pe care legiuitorul constituant nu le-a avut in vedere la momentul respectiv si pe care nu le interzice in mod expres". Presedintele Camerei Deputatilor mai arata ca, de altfel, "potrivit art. 72 alin. (3) lit. o) din Constitutie, Parlamentul reglementeaza prin lege organica <<organizarea administratiei locale [...], precum si regimul general privind autonomia locala>>".
    In ceea ce priveste utilitatea Comisiei judetene consultative, se arata ca nu este de competenta Curtii Constitutionale sa se pronunte cu privire la acest aspect, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, "in exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sesizarea este neintemeiata, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    1. Critica de neconstitutionalitate ce vizeaza dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 (care, in opinia autorilor sesizarii, "ridica limba maghiara la rangul de limba oficiala a statului roman") nu poate fi primita, intrucat principiul inscris in art. 13 din Constitutie cu privire la limba oficiala este intarit chiar de prevederile Legii administratiei publice locale. Astfel, art. 17 din lege dispune ca: "In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor autoritatile administratiei publice locale vor asigura folosirea, in raporturile cu acestia, si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale conventiilor internationale la care Romania este parte". De asemenea, se arata ca "art. 43 alin. (3) nu exclude caracterul oficial al limbii romane", in textul respectiv fiind recunoscut dreptul consilierilor apartinand unei minoritati nationale de a folosi si limba materna. Totodata faptul ca, potrivit art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 106 din lege, ordinea de zi a unei sedinte se traduce si in limba unei minoritati nationale sau ca la sedinte se foloseste si o alta limba nu inseamna ca nu se respecta prevederile art. 13 din Constitutie, limba romana fiind limba oficiala a Romaniei. Pentru aceleasi motive publicarea hotararilor consiliului local in limba materna a unor minoritati nationale (art. 51 din lege), folosirea ei de catre functionarii care cunosc aceasta limba, formularea de cereri in limba respectiva, conform art. 90 alin. (2) si (3) din lege, "prevederi ce consfintesc stari de fapt deja existente in planul vietii sociale, nu pot fi considerate ca incalca dispozitiile art. 13 din Constitutie". De asemenea, se precizeaza ca prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din lege sunt conforme cu dispozitiile art. 11 si art. 20 alin. (2) din Constitutie. In sfarsit, Guvernul evoca pe larg, in punctul sau de vedere, si reglementarile internationale referitoare la dreptul minoritatilor nationale de a folosi limba minoritara, si anume: Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare si Recomandarea 1201 din 1993 a Consiliului Europei.
    2. Este neintemeiata si critica potrivit careia prin dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei publice locale, care este o lege organica, s-ar fi revizuit art. 13 din Legea fundamentala, deoarece, potrivit art. 148 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile referitoare la limba oficiala nici nu pot face obiect al revizuirii Constitutiei. De altfel, se sustine in punctul de vedere al Guvernului, "dispozitiile articolelor sus-mentionate din lege sunt intemeiate pe prevederile constitutionale si in concordanta cu acestea, neputandu-se concluziona ca normele respective au modificat astfel Constitutia".
    3. In legatura cu critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 6 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, Guvernul arata ca aceasta este eronata, intrucat, in realitate, aceste dispozitii constitutionale "recunosc minoritatilor nationale drepturile legate de limba materna si, respectiv, consacra egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor". Noua prevedere legala vine tocmai in sprijinul exercitarii acestui drept constitutional, in sensul accesului la informatie in limba materna si al utilizarii acesteia in raporturile cu autoritatile administratiei publice locale, daca cetatenii unei minoritati nationale au o pondere semnificativa fata de numarul locuitorilor respectivei unitati administrativ-teritoriale, conform normelor internationale in materie si principiului autonomiei locale.
    4. Referitor la necorelarea prevederilor art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale cu dispozitiile art. 6 alin. (2) din aceeasi lege, se precizeaza ca, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala verifica constitutionalitatea prevederilor legilor sau ordonantelor numai in raport cu dispozitiile constitutionale. Parlamentul, unica autoritate legiuitoare a tarii, are competenta si responsabilitatea corelarii actelor normative.
    De asemenea, Guvernul apreciaza a fi neintemeiata si sustinerea potrivit careia prevederile art. 68 alin. (2) din lege incalca dispozitiile art. 120 alin. (1) si (2) din Constitutie, cu motivarea ca folosirea cuvantului "insarcinari" in loc de "hotarari" ar suscita discutii privind subordonarea primarului. Se sustine astfel in punctul de vedere al Guvernului, ca, potrivit altor prevederi din lege, cum sunt cele ale art. 46 alin. (5), "proiectele de hotarare ale consiliului local pot fi propuse de catre consilieri sau de catre primar", sau, conform art. 68 alin. (1) lit. b), primarul are printre atributii si pe cea de "aducere la indeplinire a hotararilor consiliului local, iar in cazul in care apreciaza o hotarare drept ilegala, in termen de 3 zile are obligatia de a sesiza prefectul".
    5. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 - 148 din lege, in raport cu art. 120 si 121 din Constitutie, se apreciaza ca si aceasta este neintemeiata. In conceptia Guvernului, Parlamentul, ca unica putere legiuitoare a tarii, poate infiinta prin lege structuri pe care legiuitorul constituant nu le-a avut in vedere si pe care Constitutia nu le interzice in mod expres. Potrivit punctului de vedere al Guvernului, comisia judeteana consultativa este "un organism care, prin calitatea persoanelor care pot fi invitate la lucrarile sale si prin atributiile sale, are in vedere problemele generale ale unui judet, probleme care intereseaza si alte structuri, in afara administratiei publice locale existente in judet, dezvoltarea sa economica si sociala pe baza Programului de guvernare acceptat de Parlament". Prin urmare, se arata in continuare, "legea infiinteaza un organism cu rol consultativ, care contribuie la dezbaterea si elaborarea de solutii operative, prin sprijinirea organelor administratiei publice locale, prevazute in art. 120 si 121 din Constitutie".
    In sfarsit, in ceea ce priveste utilitatea comisiei judetene consultative, se precizeaza ca nu intra in competenta Curtii Constitutionale sa se pronunte cu privire la acest aspect.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, prevederile Legii administratiei publice locale, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate.
    Obiectul sesizarii il constituie dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8), art. 110 si ale art. 145 - 148 din Legea administratiei publice locale, dispozitii care au urmatorul cuprins:
    Art. 17
    "In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor autoritatile administratiei publice locale vor asigura folosirea, in raporturile cu acestia, si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale conventiilor internationale la care Romania este parte.";
    Art. 40 alin. (7)
    "In comunele sau orasele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.";
    Art. 43 alin. (3)
    "Lucrarile sedintelor se desfasoara in limba romana, limba oficiala a statului. In consiliile locale in care consilierii apartinand unei minoritati nationale reprezinta cel putin o treime din numarul total, la sedintele de consiliu se poate folosi si limba materna. In aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea in limba romana. In toate cazurile documentele sedintelor de consiliu se intocmesc in limba romana.";
    Art. 51
    "In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna.";
    Art. 68 alin. (2)
    "Primarul indeplineste si alte atributii prevazute de lege sau de alte acte normative, precum si insarcinarile date de consiliul local.";
    Art. 90 alin. (2) si (3)
    "(2) In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale si cu aparatul propriu de specialitate, acestia se pot adresa, oral sau in scris, si in limba lor materna si vor primi raspunsul atat in limba romana, cat si in limba materna.
    (3) In conditiile prevazute la alin. (2), in posturile care au atributii privind relatii cu publicul vor fi incadrate si persoane care cunosc limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.";
    Art. 106 alin. (8)
    "In judetele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.";
    Art. 110
    "Dispozitiile art. 43, art. 45 - 54 si art. 56 se aplica in mod corespunzator.";
    Art. 145
    "(1) In fiecare judet si in municipiul Bucuresti se organizeaza o comisie consultativa.
    (2) Comisia consultativa este formata din: prefect si presedintele consiliului judetean; subprefect si vicepresedintii consiliului judetean; secretarul general al prefecturii si secretarul general al judetului; primarul municipiului resedinta de judet, respectiv primarul general, viceprimarii si secretarul general al municipiului Bucuresti; primarii oraselor si comunelor din judet, respectiv primarii sectoarelor municipiului Bucuresti; sefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale organizate la nivelul judetului sau al municipiului Bucuresti; sefii compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti; conducatorii regiilor autonome de interes judetean, ai sucursalelor regiilor autonome de interes national si ai societatilor nationale din judetul respectiv sau din municipiul Bucuresti, precum si conducatorii altor structuri organizate in judet sau in municipiul Bucuresti.
    (3) La lucrarile Comisiei consultative pot fi invitate si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara.";
    Art. 146
    "(1) Comisia consultativa se convoaca de prefect si de presedintele consiliului judetean, respectiv de primarul general al municipiului Bucuresti, o data la doua luni sau ori de cate ori este necesar.
    (2) Lucrarile comisiei consultative sunt conduse prin rotatie de prefect si de presedintele consiliului judetean.
    (3) Secretariatul comisiei consultative este asigurat de 2 functionari din aparatul propriu al prefectului si de 2 functionari din aparatul propriu al consiliului judetean.";
    Art. 147
    "(1) Comisia consultativa dezbate si isi insuseste prin consens programul anual orientativ de dezvoltare economica si sociala al judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, pe baza Programului de guvernare acceptat de Parlament.
    (2) Programul orientativ de dezvoltare economica si sociala al judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, se comunica serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, filialelor din judet ale regiilor autonome sau ale societatilor nationale, regiilor autonome de interes local si societatilor comerciale si serviciilor publice de interes local interesate, precum si autoritatilor administratiei publice locale si judetene.
    (3) In cadrul reuniunilor comisiei consultative pot fi convenite si alte actiuni ce urmeaza sa fie intreprinse de prefect si de serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale altor autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate organizate in judet, pe de o parte, si de consiliul judetean si serviciile publice de sub autoritatea acestuia, pe de alta parte, in scopul armonizarii masurilor prevazute in Programul de guvernare cu activitatile desfasurate de autoritatile administratiei publice locale si judetene, in conformitate cu atributiile si responsabilitatile ce le revin, potrivit legii.";
    Art. 148
    "(1) Pentru dezbaterea si elaborarea unor solutii operative, precum si pentru informarea reciproca cu privire la principalele actiuni ce urmeaza sa se desfasoare pe teritoriul judetului se constituie in fiecare judet un comitet operativ-consultativ, format din prefect si presedintele consiliului judetean, subprefect si vicepresedintii consiliului judetean, secretarul general al prefecturii, secretarul general al judetului si primarul municipiului resedinta de judet.
    (2) In municipiul Bucuresti comitetul operativ-consultativ este format din prefect si primarul general al Capitalei, subprefectii si viceprimarii municipiului Bucuresti, secretarul general al prefecturii si secretarul general al municipiului Bucuresti, precum si din primarii sectoarelor municipiului Bucuresti.
    (3) Comitetul operativ-consultativ se intruneste saptamanal, de regula luni, iar sedintele acestuia sunt conduse prin rotatie de prefect, presedintele consiliului judetean si, respectiv, de primarul general al municipiului Bucuresti.
    (4) In cadrul comitetului operativ-consultativ se poate stabili initierea, de comun acord, a unor proiecte de hotarare a Guvernului sau, potrivit competentelor decizionale specifice fiecarei institutii si autoritati, emiterea de ordine ale prefectului, dispozitii ale presedintelui consiliului judetean ori initierea de hotarari ale consiliului judetean, care sa concretizeze masurile stabilite de comun acord."
    Din analiza continutului sesizarii rezulta ca autorii acesteia formuleaza trei categorii de critici de neconstitutionalitate, grupate dupa cum urmeaza:
    1. Cu privire la prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din lege, care reglementeaza folosirea limbii materne in raporturile dintre cetatenii apartinand unei minoritati nationale si autoritatile administratiei publice locale, in obiectia de neconstitutionalitate se invoca incalcarea art. 6 alin. (1), art. 13, art. 16 alin. (1) si art. 72 alin. (1) si (2) din Constitutie, texte care au urmatorul cuprins:
    Art. 6 alin. (1)
    "Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.";
    Art. 13
    "In Romania, limba oficiala este limba romana.";
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 72 alin. (1) si (2)
    "(1) Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
    (2) Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei."
    2. Referitor la dispozitiile art. 68 alin. (2) din lege, care reglementeaza raporturile dintre primar si consiliul local, se sustine ca acestea contravin prevederilor art. 120 alin. (1) si (2) din Constitutie, care au urmatorul cuprins: "(1) Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii.
    (2) Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si din orase."
    3. In sfarsit, in ceea ce priveste dispozitiile legale care reglementeaza "Comisia consultativa judeteana", se invoca incalcarea prevederilor art. 120 din Constitutie, intitulat "Autoritati comunale si orasenesti", precum si ale art. 121 din Constitutie, intitulat "Consiliul judetean", texte constitutionale in continutul carora nu exista nici o reglementare referitoare la comisia consultativa judeteana.
    Analizand continutul celor trei categorii de critici de neconstitutionalitate formulate, Curtea retine urmatoarele:
    I.1. In legatura cu critica formulata de autorii sesizarii asupra dispozitiilor art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei publice locale, prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 13, Curtea constata ca nici unul dintre textele de lege mentionate nu declara limba vreunei minoritati nationale ca limba oficiala. Dimpotriva, in alin. (3) al art. 43, reluandu-se dispozitia constitutionala a art. 13, se prevede ca limba romana este limba oficiala a statului. Pe de alta parte, din cuprinsul textelor legale criticate rezulta in mod expres ca, atunci cand ponderea populatiei apartinand unei minoritati nationale este semnificativa, depasind 20% din totalul populatiei unitatii administrativ-teritoriale, se va asigura folosirea in raporturile cu autoritatile administratiei publice, ca si in actele ce se aduc la cunostinta publica, si a limbii materne a cetatenilor apartinand minoritatii respective, fara a se incalca statutul de limba oficiala al limbii romane. De altfel art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2), art. 106 alin. (8) din lege utilizeaza fara echivoc formularile "si in limba materna" sau "si a limbii materne". De asemenea, in alin. (3) al art. 43, reglementandu-se posibilitatea ca, in consiliile locale in care consilierii apartinand unei minoritati nationale reprezinta cel putin o treime din numarul total, la sedintele de consiliu sa se poata folosi si limba materna, se prevede ca in aceste cazuri "se va asigura, prin grija primarului, traducerea in limba romana". De asemenea, tocmai in considerarea statutului de limba oficiala al limbii romane, textul prevede ca, "In toate cazurile, documentele sedintelor de consiliu se intocmesc in limba romana". Toate aceste precizari au neindoielnic semnificatia afirmarii caracterului de limba oficiala al limbii romane.
    Art. 17 din Legea administratiei publice locale precizeaza ca in unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor autoritatile administratiei publice locale vor asigura folosirea, in raporturile cu acestia, si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei si cu cele "ale conventiilor internationale la care Romania este parte". Sub acest din urma aspect Curtea retine, spre exemplu, prevederile cuprinse in art. 10 pct. 2 din Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale (ratificata de Romania prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 82 din 4 mai 1995), prevederi potrivit carora "In ariile locuite traditional sau in numar substantial de persoane apartinand minoritatilor nationale, daca aceste persoane solicita acest lucru si acolo unde aceasta cerere corespunde unei nevoi reale, partile se vor stradui sa asigure, in masura posibilului, conditii care sa permita folosirea limbii minoritare in raporturile dintre aceste persoane si autoritatile administrative".
    Din cele de mai sus rezulta ca Legea administratiei publice locale nu face decat sa dea expresie si sa precizeze conditiile de detaliu ale aplicarii prevederilor art. 10 pct. 2 din Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, prevederi care, potrivit art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutie, se bucura de aplicabilitate directa.
    De altfel dispozitiile Legii administratiei publice locale se inscriu pe linia unei lungi traditii democratice in ceea ce priveste folosirea limbii materne in raporturile dintre cetatenii apartinand minoritatilor nationale, cu o anumita pondere in ansamblul populatiei, si autoritatile publice locale. Astfel Rezolutia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a Adunarii Nationale din Alba Iulia, privind unirea Transilvaniei cu Romania, prevedea, printre principiile fundamentale ale alcatuirii noului Stat Roman, "Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare", stabilind totodata ca "Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie [...]". De asemenea, in normele instituite prin Jurnalul Consiliului de Ministri referitor la drepturile minoritatilor, din 4 august 1938, s-a prevazut, intre altele, la pct. 13: "Orice membru minoritar din consiliile comunale se poate exprima, in dezbaterile acestor consilii, in limba sa materna". De asemenea, potrivit pct. 14 "Cetatenii minoritari, care nu poseda inca limba statului, pot inainta primariilor locale cereri si in limba materna. In acest caz, cererile vor fi intotdeauna intovarasite de o traducere certificata in limba romana". Tot astfel pct. 16 stabilea ca "Functionarii din comunele minoritare vor trebui sa cunoasca si limba minoritara respectiva". Ulterior art. 10 din Legea nr. 86 din 6 februarie 1945 privind Statutul Nationalitatilor Minoritare (publicata in Monitorul Oficial nr. 30 din 7 februarie 1945) a prevazut ca: "Autoritatile comunale si judetene care au competenta teritoriala asupra unui district administrativ, in care, potrivit ultimului recensamant, numarul cetatenilor de limba materna comuna, alta decat cea romana, este de cel putin 30% din totalul locuitorilor acelui district, sunt obligate: a) A accepta orice fel de scripte, din partea locuitorilor ce formeaza cota de 30%, in limba lor materna, fara a pretinde ca acestia sa prezinte si o traducere in limba oficiala a Statului; b) A se pronunta asupra scriptelor inaintate, in aceeasi limba; c) A asculta partea in limba sa materna; d) In consiliile comunale si judetene ale unor asemenea districte teritoriale, membrii alesi sau de drept ai nationalitatilor de 30% vor putea lua cuvantul in limba lor materna [...]". Art. 12 din aceeasi lege prevedea, de asemenea, ca "Magistratii si functionarii instantelor si autoritatilor administrative prevazute la art. 9 si 11 vor trebui sa cunoasca limba nationalitatilor respective". Tot astfel art. 17 alin. (2) din lege stabilea ca "Regulamentele, ordonantele si comunicatele autoritatilor locale se vor publica in limba nationalitatii care constituie cel putin 30% din populatia judetului respectiv sau localitatii respective".
    Curtea retine ca fiecare dintre actele mentionate anterior dispunea ca limba oficiala a statului este limba romana, asa cum stabileau, de altfel, atat art. 126 din Constitutia din 1929, cat si art. 94 din Constitutia din 1938.
    In legatura cu argumentarea autorilor sesizarii, in sensul ca prin introducerea posibilitatii folosirii limbii materne de catre cetatenii apartinand minoritatilor nationale cu o anumita pondere, in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale, s-ar incalca dispozitiile art. 13 din Constitutie, Curtea observa ca insasi Constitutia din 1991 permite cetatenilor apartinand minoritatilor nationale ca in relatiile lor cu autoritatea judecatoreasca sa foloseasca limba materna, fara sa se considere prin aceasta ca s-ar aduce atingere statutului de limba oficiala al limbii romane. Astfel art. 127 din Constitutie, desi precizeaza la alin. (1) ca "Procedura judiciara se desfasoara in limba romana", dispune la alin. (2): "Cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit."
    I.2. Curtea constata ca este neintemeiata si critica de neconstitutionalitate prin care se sustine incalcarea dispozitiilor art. 72 alin. (1) si (2) din Constitutie, invocandu-se ca, "prin art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si art. 110 din lege, se revizuieste, implicit, art. 13 din Constitutie". Din examinarea continutului legii, precum si a formulei finale privind adoptarea acesteia de catre Camera Deputatilor si Senat rezulta ca Legea administratiei publice locale are un caracter organic si ca a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, din analiza continutului prevederilor textelor legale criticate nu rezulta ca este incalcat statutul de limba oficiala al limbii romane, ci, dimpotriva, se constata ca Legea administratiei publice locale statueaza in mod explicit in cuprinsul sau acest statut. In consecinta, sustinerea ca prin dispozitiile legale criticate s-ar fi operat, in realitate, o revizuire a art. 13 din Constitutie, realizata printr-o lege organica, iar nu printr-o lege constitutionala, asa cum prevad dispozitiile art. 72 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala, nu corespunde cu continutul real al prevederilor Legii administratiei publice locale. Curtea observa ca de altfel, conform art. 148 alin. (1) din Legea fundamentala, dispozitiile constitutionale privind limba oficiala nu pot forma obiect al revizuirii.
    I.3. Autorii sesizarii sustin, de asemenea, ca dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei publice locale sunt contrare prevederilor art. 6 alin. (1) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat "Legea administratiei publice locale conditioneaza exercitarea acestor drepturi de existenta <<colectivitatii>> de 20%, ori de proportia de 1/3".
    Curtea constata ca nici aceasta critica nu este intemeiata. Acordarea dreptului pentru cetatenii apartinand unor minoritati nationale avand o anumita pondere in populatia totala a unor unitati administrativ-teritoriale de a folosi si limba materna in raporturile cu autoritatile administratiei publice locale nu numai ca nu reprezinta o incalcare a dreptului la identitate prevazut la art. 6 din Constitutie pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale, ci, dimpotriva, reprezinta o largire a dreptului de exprimare a identitatii lor lingvistice.
    De asemenea, Curtea retine ca referirea din sesizare la acordarea de "drepturi colective" nu are in vedere continutul real al dispozitiilor constitutionale invocate si nici continutul prevederilor legale criticate. Intr-adevar, atat dispozitiile art. 6 din Constitutie, cat si textele de lege criticate confera drepturi "persoanelor" sau "cetatenilor", iar nu "colectivitatilor". Astfel art. 6 din Constitutie garanteaza dreptul "persoanelor apartinand minoritatilor nationale" la exprimarea identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase. De asemenea, in art. 17, art. 40 alin. (7), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si in art. 110 din Legea administratiei publice locale se prevede dreptul de folosire "si a limbii materne", in raporturile cu autoritatile administratiei publice locale, pentru "cetatenii apartinand minoritatilor nationale" care au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor unitatii administrativ-teritoriale. Tot astfel art. 43 alin. (3) confera dreptul de "a folosi si limba materna" pentru "consilierii apartinand unei minoritati nationale", in cazul in care acestia reprezinta cel putin o treime din numarul total al consilierilor. Faptul ca folosirea de catre acesti cetateni si "a limbii materne", in raporturile cu administratia publica locala, este conditionata de o pondere substantiala a minoritatii nationale din care fac parte, in ansamblul populatiei din unitatile administrativ-teritoriale respective, sau - in cazul consilierilor, caz prevazut la art. 43 alin. (3) - de a reprezenta cel putin o treime din numarul consilierilor nu are semnificatia acordarii unor drepturi colective. Ponderile stabilite prin textele legii reprezinta doar criterii pentru acordarea drepturilor de folosire "si a limbii materne" in raporturile cu autoritatile administratiei publice sau in cadrul lucrarilor consiliilor locale si ale celor judetene. Aceste criterii tin seama de posibilitatile practice de a se asigura, in contextul garantarii identitatii lingvistice, folosirea "si a limbii materne" in relatiile cu autoritatile administrative publice locale, avandu-se in vedere si costurile pe care societatea si le poate permite. De asemenea, nu este incalcat nici principiul egalitatii in drepturi, consacrat de art. 16 din Constitutie, intrucat, astfel cum s-a stabilit in jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, in acord cu interpretarea data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, egalitatea nu semnifica uniformitate, iar o diferenta de tratament juridic determinata de un motiv obiectiv si rezonabil nu constituie o discriminare.
    Sub acest aspect Curtea constata ca existenta unei ponderi substantiale a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale (pondere care a fost stabilita de legiuitor la peste 20% din numarul locuitorilor) reprezinta o justificare rationala si obiectiva pentru folosirea "si a limbii materne" in raporturile dintre acestia si autoritatile administratiei publice locale. Aceeasi justificare exista si in ceea ce priveste folosirea "si a limbii materne" in lucrarile sedintelor de consiliu, in cazul in care consilierii apartinand unei minoritati nationale reprezinta cel putin o treime din numarul total al consilierilor. De altfel, insasi Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata de Romania, atunci cand se refera, intre altele, la folosirea limbii materne de catre persoanele apartinand minoritatilor nationale in raporturile cu autoritatile administratiei publice locale, conditioneaza aceasta posibilitate de existenta unor "arii locuite traditional sau in numar substantial de persoane apartinand minoritatilor nationale" (art. 10).
    II. Nu este intemeiata nici critica de neconstitutionalitate potrivit careia dispozitiile art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale contravin prevederilor art. 120 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat stabilesc obligatia primarului de a indeplini "insarcinarile date de catre consiliul local". Sub acest aspect Curtea retine ca, potrivit art. 120 alin. (2) din Constitutie, "Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome [...]." Rezulta deci ca nimic nu impiedica reglementarea prin lege a unor raporturi functionale firesti intre consiliul local, ca autoritate deliberativa a administratiei locale, si primar, ca autoritate locala executiva, raporturi care, fara a semnifica subordonarea acestuia din urma fata de consiliu, sunt de natura sa permita convergenta actiunii autoritatilor administratiei publice locale autonome. De altfel, tocmai in virtutea acestor raporturi functionale firesti, legea prevede, intre atributiile primarului, si pe aceea de a asigura aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local [art. 68 lit. b)], precum si pe aceea de a prezenta informari asupra modului de aducere la indeplinire a hotararilor consiliului local [art. 68 lit. d)], atributii cu privire la care nu s-a invocat neconstitutionalitatea pentru motivul ca ar avea semnificatia subordonarii primarului fata de consiliu. Or, este evident ca atributia prevazuta la art. 68 alin. (2), in sensul ca primarul indeplineste si insarcinarile date de consiliul local, insarcinari care trebuie sa se exprime in formele prevazute de lege pentru actele consiliului local, se incadreaza in limitele raporturilor constitutionale dintre consiliul local si primar, ca autoritati administrative autonome. De altfel art. 6 alin. (2) din lege stabileste principiul ca intre consiliul local si primar nu exista raporturi de subordonare, iar pe de alta parte, conform art. 68 lit. b) teza finala, se da posibilitatea primarului de a sesiza prefectul in cazul in care apreciaza ca o hotarare a consiliului local este nelegala. Numai interpretarea sistematica a tuturor acestor dispozitii da expresie raporturilor reale pe care legea le stabileste intre consiliul local si primar.
    In sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale autorii sesizarii invoca si necorelarea acestor dispozitii cu cele ale art. 6 alin. (2) din acelasi act normativ, text care prevede expres ca "[...] intre consiliul local si primar [...], nu exista raporturi de subordonare". Cu privire la acest aspect este de retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, controlul de constitutionalitate are ca finalitate asigurarea compatibilitatii legilor cu Constitutia, iar nu asigurarea coordonarii diferitelor dispozitii ale aceleiasi legi, problema care intra in competenta exclusiva a autoritatii legiuitoare.
    III. O ultima critica de neconstitutionalitate a Legii administratiei publice locale are ca obiect dispozitiile cuprinse in art. 145 - 148, care reglementeaza componenta, functionarea si rolul comisiei judetene consultative, pe care autorii sesizarii o apreciaza ca fiind o structura "fara nici o utilitate si care nu este prevazuta de Constitutie", deci "contrara art. 120 si art. 121 din Constitutie".
    Examinand aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prevederile art. 120 si 121 din Constitutie se refera exclusiv la consiliile locale si primari, respectiv la consiliul judetean. De asemenea, Curtea constata ca reglementarea prin Legea administratiei publice locale a unui organism consultativ, care nu este prevazut de Constitutie, nu contravine dispozitiilor constitutionale. Raportul de conformitate dintre lege si Constitutie nu exclude ca, in masura in care nu se incalca o dispozitie constitutionala, legea sa poata reglementa si structuri de natura sa asigure buna functionare a autoritatilor administratiei publice locale reglementate prin Constitutie.
    De altfel, Curtea retine ca aceasta comisie nu constituie o noua autoritate a administratiei publice locale, ci este un organism consultativ, structura care functioneaza pe langa autoritatile administratiei publice locale prevazute de Constitutie, avand rolul sa asigure armonizarea actiunii autoritatilor care exercita autonomia locala cu aceea a reprezentantilor autoritatilor publice centrale. Structuri asemanatoare au mai existat in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, sub denumirea de "consiliu de prefectura" ("Legea pentru unificarea administrativa" din 1925), precum si sub denumirea de "comisie administrativa a judetului" ("Legea pentru organizarea administratiunii locale" din 1929).
    In ceea ce priveste aprecierea utilitatii comisiei judetene consultative Curtea constata ca aceasta nu reprezinta o problema de control al constitutionalitatii legii, ci una de oportunitate, aspect ce nu intra sub incidenta contenciosului constitutional.

    Avand in vedere considerentele expuse, dispozitiile art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8), art. 110 si art. 145 - 148 din Legea administratiei publice locale sunt constitutionale.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Definitiva si obligatorie.
    Deliberarea a avut loc la data de 19 aprilie 2001 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Romul Petru Vonica, judecatori.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu