DECIZIE Nr
DECIZIE Nr. 112 din 19 aprilie 2001
asupra sesizarii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17, art. 40 alin.
(7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) si (3),
art. 106 alin. (8), art. 110 si art. 145 - 148 din Legea administratiei publice
locale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 280 din 30 mai 2001
Curtea Constitutionala a fost sesizata in vederea declansarii controlului
de constitutionalitate, prevazut la art. 144 lit. a) din Constitutie, asupra
Legii administratiei publice locale*), de catre un grup de 71 de deputati, si
anume: Ludovic Abitei, Stefan Pascut, George Dumitru Moisescu, Constanta Popa,
Mihaela Ionescu, Raj Tunaru, Valentin Paduroiu, Emil Crisan, Mitzura Domnica
Arghezi, Iulian Mincu, Paul Magheru, Cristian Valeriu Buzea, Maria Apostolescu,
Zeno Andrei, Costache Mircea, Danut Saulea, Ioan Mihai Nastase, Costel Marian
Ionescu, Stefan Baban, Codrin Stefanescu, Lazar Dorin Maior, Augustin Lucian
Bolcas, Gheorghe Ariton, Ilie Merce, Florea Buga, Sever Mesca, Octavian-Mircea
Purceld, Anghel Stanciu, Constantin Bucur, Nicolae Vasilescu, Daniela
Buruiana-Aprodu, Leonida Lari-Iorga, Ilie Neacsu, Nicolae Leonachescu, Vasalie Mois,
Eugen Lucian Plesa, Emil Rus, Doru Dumitru Palade, Florina Ruxandra Jipa,
Mircea Bucur, Radu Ciuceanu, Daniel Ionescu, Angela Bogea, Ludovic Mardari,
Gheorghe Pribeanu, Nicu Cojocaru, Nicoara Cret, Pavel Cherescu, Nicolae Enescu,
Gheorghe Dinu, Adrian Moisoiu, Grigore Emil Radulescu, Octavian Sadici, Ioan
Baldea, Constantin Dutu, Ion Dolanescu, Irina Loghin, Adrian Maracineanu, Zisu
Stanciu, Stefan Lapadat, Iancu Holtea, Adrian Casunean-Vlad, Mitica Balaet,
Gelil Eserghep, Mircea Stoian, Smaranda Ionescu, Ioan Sonea, Vlad-Gabriel
Hogea, Mircea Ifrim, Dumitru Puzdrea si Dumitru Dragomir.
------------
*) Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 a fost publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001.
Sesizarea a fost transmisa prin Adresa nr. XIV/253 din 19 martie 2001 a
secretarului general al Camerei Deputatilor si a fost inregistrata la Curtea
Constitutionala sub nr. 978 din 20 ianuarie 2001, formand obiectul Dosarului
nr. 121A/2001.
In sesizare sunt formulate urmatoarele critici de neconstitutionalitate cu
privire la unele dispozitii ale Legii administratiei publice locale:
1. Prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art.
90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 sunt neconstitutionale,
deoarece "prin aceste texte de lege limba maghiara este ridicata la rangul
de limba oficiala, contrar art. 13 din Constitutie care prevede ca <<In
Romania, limba oficiala este limba romana>>".
2. Aceleasi dispozitii din Legea administratiei publice locale incalca
prevederile art. 72 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece "prin art.
17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3),
art. 106 alin. (8) si art. 110 din lege se revizuieste, implicit, art. 13 din
Constitutie".
3. Prevederile din Legea administratiei publice locale, mentionate mai sus,
inlocuiesc "categoriile de drepturi <<ale persoanei>> cu
<<drepturi colective>> in sensul ca persoana este inlocuita cu
grupul de persoane apartinand minoritatilor nationale, contrar practicii
internationale in materie". De asemenea, se sustine ca "persoanele
apartinand minoritatilor nationale nu pot beneficia de drepturile conferite
prin art. 6 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, cu exceptia
comunitatilor care depasesc 20% din totalul locuitorilor unitatii
administrativ-teritoriale".
4. Dispozitiile art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale
sunt contrare prevederilor art. 6 alin. (2) din aceeasi lege, precum si celor ale
art. 120 alin. (1) si (2) din Constitutie, conform carora intre consiliul local
si primar nu exista raporturi de subordonare.
5. Dispozitiile din sectiunea a 2-a a cap. VIII (art. 145 - 148 din lege),
sectiune intitulata "Comisia judeteana consultativa", sunt contrare
prevederilor art. 120 si 121 din Constitutie, deoarece aceasta comisie
"este o structura mixta, formata din persoane alese si persoane numite in
functii, fara nici o utilitate si care nu este prevazuta de Constitutie".
In conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor
celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta in
scris punctele lor de vedere.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca
sesizarea este neintemeiata, in esenta, pentru urmatoarele motive:
1. Dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51,
art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si art. 110 din Legea
administratiei publice locale prevad "posibilitatea utilizarii limbii
materne de catre cetatenii apartinand minoritatilor nationale in raporturile cu
reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale, in masura in care
indeplinesc unele conditii legale. Recunoasterea dreptului persoanelor
apartinand minoritatilor nationale de a folosi limba materna constituie pentru
acestea unul dintre principalele mijloace pentru afirmarea si pastrarea
identitatii, fiind, deopotriva, un mijloc de exercitare a libertatii de
exprimare pentru respectivele persoane. Astfel fiind, folosirea limbilor
minoritatilor nationale in raporturile cu reprezentantii autoritatilor
administratiei publice locale, cu indeplinirea anumitor conditii legale, nu afecteaza
in nici un fel statutul limbii oficiale a statului, limba romana".
Totodata se apreciaza ca "este greu de conceput ca persoanele apartinand
minoritatilor nationale isi pot exercita dreptul la cultura proprie, la
folosirea limbii materne, la practicarea si profesarea propriei religii si, in
final, sa isi poata mentine identitatea nationala, etnica, lingvistica,
culturala si religioasa, fara participarea la viata publica, sub aspectele sale
politice, social-economice si culturale". De asemenea, se arata ca
prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90
alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei
publice locale sunt conforme cu reglementarile internationale in domeniu, si
anume: Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare, Recomandarea 1201
din 1993 a Consiliului Europei si Conventia-cadru pentru protectia
minoritatilor nationale.
3. Referitor la sustinerea autorilor sesizarii in sensul ca art. 17, art.
40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106
alin. (8) si art. 110 din Legea administratiei publice locale incalca
dispozitiile constitutionale ale art. 72 alin. (1) si (2), se arata ca aceasta
critica este "eronata, deoarece art. 13 din Constitutie nu a fost
modificat in nici un mod, iar limba oficiala continua sa fie limba romana si
dupa intrarea in vigoare a Legii administratiei publice locale".
3. Dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51,
art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea
administratiei publice locale sunt in concordanta cu prevederile art. 6 alin.
(1) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie. Se precizeaza ca "art. 6
alin. (1) din Constitutie nu face nici o diferentiere intre persoanele ce
apartin diverselor minoritati nationale, garantandu-le tuturor, in egala
masura, dreptul la propria identitate. Noua prevedere legala vine tocmai in
sprijinul exercitarii acestui drept constitutional, in sensul accesului la
informatie in limba materna si al utilizarii acesteia in raporturile cu
autoritatile administratiei publice locale, daca cetatenii unei minoritati
nationale au o pondere semnificativa fata de numarul locuitorilor respectivei
unitati administrativ-teritoriale, conform normelor internationale in materie
si principiului autonomiei locale".
4. Reglementarea cuprinsa in art. 68 alin. (2) din Legea administratiei
publice locale este constitutionala, deoarece "respectarea principiului
autonomiei in activitatea consiliului local si, respectiv, a primarului,
trebuie sa asigure in acelasi timp compatibilitatea actiunilor acestora, ca
expresie a indeplinirii atributiilor legale si constitutionale. Tocmai de aceea
legiuitorul constituant a reglementat in art. 120 alin. (2) ca functionarea consiliilor
locale si a primariilor, ca autoritati administrativ-teritoriale, se realizeaza
in conditiile legii". In legatura cu critica referitoare la necorelarea
prevederilor art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale cu cele
cuprinse in art. 6 alin. (2) din acelasi act normativ, se apreciaza ca aceasta
nu poate fi primita, deoarece, conform dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (2)
din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala se pronunta numai
asupra constitutionalitatii legii, iar nu si asupra eventualelor necorelari.
5. In sfarsit, se apreciaza de catre presedintele Camerei Deputatilor ca nu
este intemeiata nici critica ce vizeaza prevederile sectiunii a 2-a a cap.
VIII, deoarece, desi este adevarat ca art. 120 - 122 din Constitutie
reglementeaza anumite institutii care trebuie sa se regaseasca in administratia
publica locala, in conformitate cu principiile constitutionale inscrise in art.
1 alin. (3) si art. 119, "aceasta nu inseamna ca Parlamentul <<unica
autoritate legiuitoare a tarii>> nu poate infiinta prin lege structuri pe
care legiuitorul constituant nu le-a avut in vedere la momentul respectiv si pe
care nu le interzice in mod expres". Presedintele Camerei Deputatilor mai
arata ca, de altfel, "potrivit art. 72 alin. (3) lit. o) din Constitutie,
Parlamentul reglementeaza prin lege organica <<organizarea administratiei
locale [...], precum si regimul general privind autonomia locala>>".
In ceea ce priveste utilitatea Comisiei judetene consultative, se arata ca
nu este de competenta Curtii Constitutionale sa se pronunte cu privire la acest
aspect, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992,
republicata, "in exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se
pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa
prevederea legala supusa controlului".
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sesizarea este
neintemeiata, in esenta, pentru urmatoarele motive:
1. Critica de neconstitutionalitate ce vizeaza dispozitiile art. 17, art.
40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106
alin. (8) si ale art. 110 (care, in opinia autorilor sesizarii, "ridica
limba maghiara la rangul de limba oficiala a statului roman") nu poate fi
primita, intrucat principiul inscris in art. 13 din Constitutie cu privire la
limba oficiala este intarit chiar de prevederile Legii administratiei publice
locale. Astfel, art. 17 din lege dispune ca: "In unitatile
administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale
au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor autoritatile administratiei
publice locale vor asigura folosirea, in raporturile cu acestia, si a limbii
materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale
conventiilor internationale la care Romania este parte". De asemenea, se
arata ca "art. 43 alin. (3) nu exclude caracterul oficial al limbii
romane", in textul respectiv fiind recunoscut dreptul consilierilor
apartinand unei minoritati nationale de a folosi si limba materna. Totodata
faptul ca, potrivit art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 106 din lege,
ordinea de zi a unei sedinte se traduce si in limba unei minoritati nationale
sau ca la sedinte se foloseste si o alta limba nu inseamna ca nu se respecta
prevederile art. 13 din Constitutie, limba romana fiind limba oficiala a
Romaniei. Pentru aceleasi motive publicarea hotararilor consiliului local in
limba materna a unor minoritati nationale (art. 51 din lege), folosirea ei de
catre functionarii care cunosc aceasta limba, formularea de cereri in limba
respectiva, conform art. 90 alin. (2) si (3) din lege, "prevederi ce
consfintesc stari de fapt deja existente in planul vietii sociale, nu pot fi
considerate ca incalca dispozitiile art. 13 din Constitutie". De asemenea,
se precizeaza ca prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3),
art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din lege
sunt conforme cu dispozitiile art. 11 si art. 20 alin. (2) din Constitutie. In
sfarsit, Guvernul evoca pe larg, in punctul sau de vedere, si reglementarile
internationale referitoare la dreptul minoritatilor nationale de a folosi limba
minoritara, si anume: Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale,
Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare si Recomandarea 1201 din
1993 a Consiliului Europei.
2. Este neintemeiata si critica potrivit careia prin dispozitiile art. 17,
art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art.
106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei publice locale, care
este o lege organica, s-ar fi revizuit art. 13 din Legea fundamentala,
deoarece, potrivit art. 148 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile referitoare
la limba oficiala nici nu pot face obiect al revizuirii Constitutiei. De
altfel, se sustine in punctul de vedere al Guvernului, "dispozitiile
articolelor sus-mentionate din lege sunt intemeiate pe prevederile
constitutionale si in concordanta cu acestea, neputandu-se concluziona ca normele
respective au modificat astfel Constitutia".
3. In legatura cu critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art.
6 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, Guvernul arata ca aceasta
este eronata, intrucat, in realitate, aceste dispozitii constitutionale
"recunosc minoritatilor nationale drepturile legate de limba materna si,
respectiv, consacra egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor". Noua
prevedere legala vine tocmai in sprijinul exercitarii acestui drept
constitutional, in sensul accesului la informatie in limba materna si al
utilizarii acesteia in raporturile cu autoritatile administratiei publice
locale, daca cetatenii unei minoritati nationale au o pondere semnificativa
fata de numarul locuitorilor respectivei unitati administrativ-teritoriale,
conform normelor internationale in materie si principiului autonomiei locale.
4. Referitor la necorelarea prevederilor art. 68 alin. (2) din Legea
administratiei publice locale cu dispozitiile art. 6 alin. (2) din aceeasi
lege, se precizeaza ca, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala verifica constitutionalitatea prevederilor
legilor sau ordonantelor numai in raport cu dispozitiile constitutionale.
Parlamentul, unica autoritate legiuitoare a tarii, are competenta si
responsabilitatea corelarii actelor normative.
De asemenea, Guvernul apreciaza a fi neintemeiata si sustinerea potrivit
careia prevederile art. 68 alin. (2) din lege incalca dispozitiile art. 120
alin. (1) si (2) din Constitutie, cu motivarea ca folosirea cuvantului
"insarcinari" in loc de "hotarari" ar suscita discutii
privind subordonarea primarului. Se sustine astfel in punctul de vedere al
Guvernului, ca, potrivit altor prevederi din lege, cum sunt cele ale art. 46
alin. (5), "proiectele de hotarare ale consiliului local pot fi propuse de
catre consilieri sau de catre primar", sau, conform art. 68 alin. (1) lit.
b), primarul are printre atributii si pe cea de "aducere la indeplinire a
hotararilor consiliului local, iar in cazul in care apreciaza o hotarare drept
ilegala, in termen de 3 zile are obligatia de a sesiza prefectul".
5. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145
- 148 din lege, in raport cu art. 120 si 121 din Constitutie, se apreciaza ca
si aceasta este neintemeiata. In conceptia Guvernului, Parlamentul, ca unica
putere legiuitoare a tarii, poate infiinta prin lege structuri pe care
legiuitorul constituant nu le-a avut in vedere si pe care Constitutia nu le
interzice in mod expres. Potrivit punctului de vedere al Guvernului, comisia
judeteana consultativa este "un organism care, prin calitatea persoanelor
care pot fi invitate la lucrarile sale si prin atributiile sale, are in vedere
problemele generale ale unui judet, probleme care intereseaza si alte
structuri, in afara administratiei publice locale existente in judet,
dezvoltarea sa economica si sociala pe baza Programului de guvernare acceptat
de Parlament". Prin urmare, se arata in continuare, "legea
infiinteaza un organism cu rol consultativ, care contribuie la dezbaterea si
elaborarea de solutii operative, prin sprijinirea organelor administratiei
publice locale, prevazute in art. 120 si 121 din Constitutie".
In sfarsit, in ceea ce priveste utilitatea comisiei judetene consultative,
se precizeaza ca nu intra in competenta Curtii Constitutionale sa se pronunte
cu privire la acest aspect.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale
presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul
judecatorului-raportor, prevederile Legii administratiei publice locale,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor
art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr.
47/1992, republicata, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate.
Obiectul sesizarii il constituie dispozitiile art. 17, art. 40 alin. (7),
art. 43 alin. (3), art. 51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) si (3), art.
106 alin. (8), art. 110 si ale art. 145 - 148 din Legea administratiei publice
locale, dispozitii care au urmatorul cuprins:
Art. 17
"In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand
minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor
autoritatile administratiei publice locale vor asigura folosirea, in
raporturile cu acestia, si a limbii materne, in conformitate cu prevederile
Constitutiei, ale prezentei legi si ale conventiilor internationale la care
Romania este parte.";
Art. 40 alin. (7)
"In comunele sau orasele in care cetatenii apartinand unei minoritati
nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor ordinea de zi se
aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand
minoritatii respective.";
Art. 43 alin. (3)
"Lucrarile sedintelor se desfasoara in limba romana, limba oficiala a
statului. In consiliile locale in care consilierii apartinand unei minoritati
nationale reprezinta cel putin o treime din numarul total, la sedintele de
consiliu se poate folosi si limba materna. In aceste cazuri se va asigura, prin
grija primarului, traducerea in limba romana. In toate cazurile documentele
sedintelor de consiliu se intocmesc in limba romana.";
Art. 51
"In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand
unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor
hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba
materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective, iar cele cu caracter
individual se comunica, la cerere, si in limba materna.";
Art. 68 alin. (2)
"Primarul indeplineste si alte atributii prevazute de lege sau de alte
acte normative, precum si insarcinarile date de consiliul local.";
Art. 90 alin. (2) si (3)
"(2) In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii
apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul
locuitorilor, in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale
si cu aparatul propriu de specialitate, acestia se pot adresa, oral sau in scris,
si in limba lor materna si vor primi raspunsul atat in limba romana, cat si in
limba materna.
(3) In conditiile prevazute la alin. (2), in posturile care au atributii
privind relatii cu publicul vor fi incadrate si persoane care cunosc limba
materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.";
Art. 106 alin. (8)
"In judetele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au
o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor ordinea de zi se aduce la
cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii
respective.";
Art. 110
"Dispozitiile art. 43, art. 45 - 54 si art. 56 se aplica in mod
corespunzator.";
Art. 145
"(1) In fiecare judet si in municipiul Bucuresti se organizeaza o
comisie consultativa.
(2) Comisia consultativa este formata din: prefect si presedintele
consiliului judetean; subprefect si vicepresedintii consiliului judetean;
secretarul general al prefecturii si secretarul general al judetului; primarul
municipiului resedinta de judet, respectiv primarul general, viceprimarii si
secretarul general al municipiului Bucuresti; primarii oraselor si comunelor
din judet, respectiv primarii sectoarelor municipiului Bucuresti; sefii
serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe
centrale organizate la nivelul judetului sau al municipiului Bucuresti; sefii
compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean,
respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti; conducatorii regiilor
autonome de interes judetean, ai sucursalelor regiilor autonome de interes
national si ai societatilor nationale din judetul respectiv sau din municipiul
Bucuresti, precum si conducatorii altor structuri organizate in judet sau in
municipiul Bucuresti.
(3) La lucrarile Comisiei consultative pot fi invitate si alte persoane a
caror prezenta este considerata necesara.";
Art. 146
"(1) Comisia consultativa se convoaca de prefect si de presedintele
consiliului judetean, respectiv de primarul general al municipiului Bucuresti,
o data la doua luni sau ori de cate ori este necesar.
(2) Lucrarile comisiei consultative sunt conduse prin rotatie de prefect si
de presedintele consiliului judetean.
(3) Secretariatul comisiei consultative este asigurat de 2 functionari din
aparatul propriu al prefectului si de 2 functionari din aparatul propriu al
consiliului judetean.";
Art. 147
"(1) Comisia consultativa dezbate si isi insuseste prin consens
programul anual orientativ de dezvoltare economica si sociala al judetului,
respectiv al municipiului Bucuresti, pe baza Programului de guvernare acceptat
de Parlament.
(2) Programul orientativ de dezvoltare economica si sociala al judetului,
respectiv al municipiului Bucuresti, se comunica serviciilor publice
descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, filialelor
din judet ale regiilor autonome sau ale societatilor nationale, regiilor
autonome de interes local si societatilor comerciale si serviciilor publice de
interes local interesate, precum si autoritatilor administratiei publice locale
si judetene.
(3) In cadrul reuniunilor comisiei consultative pot fi convenite si alte
actiuni ce urmeaza sa fie intreprinse de prefect si de serviciile publice
descentralizate ale ministerelor si ale altor autoritati ale administratiei
publice centrale de specialitate organizate in judet, pe de o parte, si de
consiliul judetean si serviciile publice de sub autoritatea acestuia, pe de
alta parte, in scopul armonizarii masurilor prevazute in Programul de guvernare
cu activitatile desfasurate de autoritatile administratiei publice locale si
judetene, in conformitate cu atributiile si responsabilitatile ce le revin,
potrivit legii.";
Art. 148
"(1) Pentru dezbaterea si elaborarea unor solutii operative, precum si
pentru informarea reciproca cu privire la principalele actiuni ce urmeaza sa se
desfasoare pe teritoriul judetului se constituie in fiecare judet un comitet
operativ-consultativ, format din prefect si presedintele consiliului judetean,
subprefect si vicepresedintii consiliului judetean, secretarul general al
prefecturii, secretarul general al judetului si primarul municipiului resedinta
de judet.
(2) In municipiul Bucuresti comitetul operativ-consultativ este format din
prefect si primarul general al Capitalei, subprefectii si viceprimarii
municipiului Bucuresti, secretarul general al prefecturii si secretarul general
al municipiului Bucuresti, precum si din primarii sectoarelor municipiului
Bucuresti.
(3) Comitetul operativ-consultativ se intruneste saptamanal, de regula
luni, iar sedintele acestuia sunt conduse prin rotatie de prefect, presedintele
consiliului judetean si, respectiv, de primarul general al municipiului
Bucuresti.
(4) In cadrul comitetului operativ-consultativ se poate stabili initierea,
de comun acord, a unor proiecte de hotarare a Guvernului sau, potrivit
competentelor decizionale specifice fiecarei institutii si autoritati, emiterea
de ordine ale prefectului, dispozitii ale presedintelui consiliului judetean
ori initierea de hotarari ale consiliului judetean, care sa concretizeze
masurile stabilite de comun acord."
Din analiza continutului sesizarii rezulta ca autorii acesteia formuleaza
trei categorii de critici de neconstitutionalitate, grupate dupa cum urmeaza:
1. Cu privire la prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3),
art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din lege,
care reglementeaza folosirea limbii materne in raporturile dintre cetatenii apartinand
unei minoritati nationale si autoritatile administratiei publice locale, in
obiectia de neconstitutionalitate se invoca incalcarea art. 6 alin. (1), art.
13, art. 16 alin. (1) si art. 72 alin. (1) si (2) din Constitutie, texte care
au urmatorul cuprins:
Art. 6 alin. (1)
"Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor
nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor
etnice, culturale, lingvistice si religioase.";
Art. 13
"In Romania, limba oficiala este limba romana.";
Art. 16 alin. (1)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.";
Art. 72 alin. (1) si (2)
"(1) Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi
ordinare.
(2) Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei."
2. Referitor la dispozitiile art. 68 alin. (2) din lege, care reglementeaza
raporturile dintre primar si consiliul local, se sustine ca acestea contravin prevederilor
art. 120 alin. (1) si (2) din Constitutie, care au urmatorul cuprins: "(1)
Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala
in comune si orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in
conditiile legii.
(2) Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca
autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si
din orase."
3. In sfarsit, in ceea ce priveste dispozitiile legale care reglementeaza
"Comisia consultativa judeteana", se invoca incalcarea prevederilor
art. 120 din Constitutie, intitulat "Autoritati comunale si
orasenesti", precum si ale art. 121 din Constitutie, intitulat
"Consiliul judetean", texte constitutionale in continutul carora nu
exista nici o reglementare referitoare la comisia consultativa judeteana.
Analizand continutul celor trei categorii de critici de
neconstitutionalitate formulate, Curtea retine urmatoarele:
I.1. In legatura cu critica formulata de autorii sesizarii asupra dispozitiilor
art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si
(3), art. 106 alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei publice
locale, prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 13, Curtea
constata ca nici unul dintre textele de lege mentionate nu declara limba
vreunei minoritati nationale ca limba oficiala. Dimpotriva, in alin. (3) al
art. 43, reluandu-se dispozitia constitutionala a art. 13, se prevede ca limba
romana este limba oficiala a statului. Pe de alta parte, din cuprinsul textelor
legale criticate rezulta in mod expres ca, atunci cand ponderea populatiei
apartinand unei minoritati nationale este semnificativa, depasind 20% din
totalul populatiei unitatii administrativ-teritoriale, se va asigura folosirea
in raporturile cu autoritatile administratiei publice, ca si in actele ce se
aduc la cunostinta publica, si a limbii materne a cetatenilor apartinand
minoritatii respective, fara a se incalca statutul de limba oficiala al limbii
romane. De altfel art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art.
90 alin. (2), art. 106 alin. (8) din lege utilizeaza fara echivoc formularile
"si in limba materna" sau "si a limbii materne". De
asemenea, in alin. (3) al art. 43, reglementandu-se posibilitatea ca, in
consiliile locale in care consilierii apartinand unei minoritati nationale
reprezinta cel putin o treime din numarul total, la sedintele de consiliu sa se
poata folosi si limba materna, se prevede ca in aceste cazuri "se va
asigura, prin grija primarului, traducerea in limba romana". De asemenea,
tocmai in considerarea statutului de limba oficiala al limbii romane, textul
prevede ca, "In toate cazurile, documentele sedintelor de consiliu se
intocmesc in limba romana". Toate aceste precizari au neindoielnic
semnificatia afirmarii caracterului de limba oficiala al limbii romane.
Art. 17 din Legea administratiei publice locale precizeaza ca in unitatile
administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale
au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor autoritatile administratiei
publice locale vor asigura folosirea, in raporturile cu acestia, si a limbii
materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei si cu cele "ale
conventiilor internationale la care Romania este parte". Sub acest din
urma aspect Curtea retine, spre exemplu, prevederile cuprinse in art. 10 pct. 2
din Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale (ratificata de
Romania prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 82 din 4 mai 1995), prevederi potrivit carora
"In ariile locuite traditional sau in numar substantial de persoane
apartinand minoritatilor nationale, daca aceste persoane solicita acest lucru
si acolo unde aceasta cerere corespunde unei nevoi reale, partile se vor
stradui sa asigure, in masura posibilului, conditii care sa permita folosirea
limbii minoritare in raporturile dintre aceste persoane si autoritatile
administrative".
Din cele de mai sus rezulta ca Legea administratiei publice locale nu face
decat sa dea expresie si sa precizeze conditiile de detaliu ale aplicarii
prevederilor art. 10 pct. 2 din Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor
nationale, prevederi care, potrivit art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din
Constitutie, se bucura de aplicabilitate directa.
De altfel dispozitiile Legii administratiei publice locale se inscriu pe
linia unei lungi traditii democratice in ceea ce priveste folosirea limbii
materne in raporturile dintre cetatenii apartinand minoritatilor nationale, cu
o anumita pondere in ansamblul populatiei, si autoritatile publice locale.
Astfel Rezolutia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a Adunarii Nationale din
Alba Iulia, privind unirea Transilvaniei cu Romania, prevedea, printre
principiile fundamentale ale alcatuirii noului Stat Roman, "Deplina
libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare", stabilind
totodata ca "Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa
proprie [...]". De asemenea, in normele instituite prin Jurnalul
Consiliului de Ministri referitor la drepturile minoritatilor, din 4 august
1938, s-a prevazut, intre altele, la pct. 13: "Orice membru minoritar din
consiliile comunale se poate exprima, in dezbaterile acestor consilii, in limba
sa materna". De asemenea, potrivit pct. 14 "Cetatenii minoritari,
care nu poseda inca limba statului, pot inainta primariilor locale cereri si in
limba materna. In acest caz, cererile vor fi intotdeauna intovarasite de o
traducere certificata in limba romana". Tot astfel pct. 16 stabilea ca
"Functionarii din comunele minoritare vor trebui sa cunoasca si limba
minoritara respectiva". Ulterior art. 10 din Legea nr. 86 din 6 februarie
1945 privind Statutul Nationalitatilor Minoritare (publicata in Monitorul
Oficial nr. 30 din 7 februarie 1945) a prevazut ca: "Autoritatile comunale
si judetene care au competenta teritoriala asupra unui district administrativ,
in care, potrivit ultimului recensamant, numarul cetatenilor de limba materna
comuna, alta decat cea romana, este de cel putin 30% din totalul locuitorilor
acelui district, sunt obligate: a) A accepta orice fel de scripte, din partea
locuitorilor ce formeaza cota de 30%, in limba lor materna, fara a pretinde ca
acestia sa prezinte si o traducere in limba oficiala a Statului; b) A se
pronunta asupra scriptelor inaintate, in aceeasi limba; c) A asculta partea in
limba sa materna; d) In consiliile comunale si judetene ale unor asemenea
districte teritoriale, membrii alesi sau de drept ai nationalitatilor de 30%
vor putea lua cuvantul in limba lor materna [...]". Art. 12 din aceeasi
lege prevedea, de asemenea, ca "Magistratii si functionarii instantelor si
autoritatilor administrative prevazute la art. 9 si 11 vor trebui sa cunoasca
limba nationalitatilor respective". Tot astfel art. 17 alin. (2) din lege
stabilea ca "Regulamentele, ordonantele si comunicatele autoritatilor
locale se vor publica in limba nationalitatii care constituie cel putin 30% din
populatia judetului respectiv sau localitatii respective".
Curtea retine ca fiecare dintre actele mentionate anterior dispunea ca
limba oficiala a statului este limba romana, asa cum stabileau, de altfel, atat
art. 126 din Constitutia din 1929, cat si art. 94 din Constitutia din 1938.
In legatura cu argumentarea autorilor sesizarii, in sensul ca prin
introducerea posibilitatii folosirii limbii materne de catre cetatenii
apartinand minoritatilor nationale cu o anumita pondere, in raporturile lor cu
autoritatile administratiei publice locale, s-ar incalca dispozitiile art. 13
din Constitutie, Curtea observa ca insasi Constitutia din 1991 permite
cetatenilor apartinand minoritatilor nationale ca in relatiile lor cu
autoritatea judecatoreasca sa foloseasca limba materna, fara sa se considere
prin aceasta ca s-ar aduce atingere statutului de limba oficiala al limbii
romane. Astfel art. 127 din Constitutie, desi precizeaza la alin. (1) ca
"Procedura judiciara se desfasoara in limba romana", dispune la alin.
(2): "Cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele
care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de
toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune
concluzii, prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod
gratuit."
I.2. Curtea constata ca este neintemeiata si critica de
neconstitutionalitate prin care se sustine incalcarea dispozitiilor art. 72
alin. (1) si (2) din Constitutie, invocandu-se ca, "prin art. 17, art. 40
alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin.
(8) si art. 110 din lege, se revizuieste, implicit, art. 13 din
Constitutie". Din examinarea continutului legii, precum si a formulei
finale privind adoptarea acesteia de catre Camera Deputatilor si Senat rezulta
ca Legea administratiei publice locale are un caracter organic si ca a fost
adoptata cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutie. De
asemenea, din analiza continutului prevederilor textelor legale criticate nu
rezulta ca este incalcat statutul de limba oficiala al limbii romane, ci,
dimpotriva, se constata ca Legea administratiei publice locale statueaza in mod
explicit in cuprinsul sau acest statut. In consecinta, sustinerea ca prin
dispozitiile legale criticate s-ar fi operat, in realitate, o revizuire a art.
13 din Constitutie, realizata printr-o lege organica, iar nu printr-o lege
constitutionala, asa cum prevad dispozitiile art. 72 alin. (1) si (2) din Legea
fundamentala, nu corespunde cu continutul real al prevederilor Legii
administratiei publice locale. Curtea observa ca de altfel, conform art. 148
alin. (1) din Legea fundamentala, dispozitiile constitutionale privind limba
oficiala nu pot forma obiect al revizuirii.
I.3. Autorii sesizarii sustin, de asemenea, ca dispozitiile art. 17, art.
40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3), art. 106
alin. (8) si ale art. 110 din Legea administratiei publice locale sunt contrare
prevederilor art. 6 alin. (1) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie,
intrucat "Legea administratiei publice locale conditioneaza exercitarea
acestor drepturi de existenta <<colectivitatii>> de 20%, ori de
proportia de 1/3".
Curtea constata ca nici aceasta critica nu este intemeiata. Acordarea
dreptului pentru cetatenii apartinand unor minoritati nationale avand o anumita
pondere in populatia totala a unor unitati administrativ-teritoriale de a
folosi si limba materna in raporturile cu autoritatile administratiei publice
locale nu numai ca nu reprezinta o incalcare a dreptului la identitate prevazut
la art. 6 din Constitutie pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale,
ci, dimpotriva, reprezinta o largire a dreptului de exprimare a identitatii lor
lingvistice.
De asemenea, Curtea retine ca referirea din sesizare la acordarea de
"drepturi colective" nu are in vedere continutul real al
dispozitiilor constitutionale invocate si nici continutul prevederilor legale
criticate. Intr-adevar, atat dispozitiile art. 6 din Constitutie, cat si
textele de lege criticate confera drepturi "persoanelor" sau "cetatenilor",
iar nu "colectivitatilor". Astfel art. 6 din Constitutie garanteaza
dreptul "persoanelor apartinand minoritatilor nationale" la
exprimarea identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase. De
asemenea, in art. 17, art. 40 alin. (7), art. 51, art. 90 alin. (2) si (3),
art. 106 alin. (8) si in art. 110 din Legea administratiei publice locale se
prevede dreptul de folosire "si a limbii materne", in raporturile cu
autoritatile administratiei publice locale, pentru "cetatenii apartinand minoritatilor
nationale" care au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor
unitatii administrativ-teritoriale. Tot astfel art. 43 alin. (3) confera
dreptul de "a folosi si limba materna" pentru "consilierii
apartinand unei minoritati nationale", in cazul in care acestia reprezinta
cel putin o treime din numarul total al consilierilor. Faptul ca folosirea de
catre acesti cetateni si "a limbii materne", in raporturile cu
administratia publica locala, este conditionata de o pondere substantiala a
minoritatii nationale din care fac parte, in ansamblul populatiei din unitatile
administrativ-teritoriale respective, sau - in cazul consilierilor, caz
prevazut la art. 43 alin. (3) - de a reprezenta cel putin o treime din numarul
consilierilor nu are semnificatia acordarii unor drepturi colective. Ponderile
stabilite prin textele legii reprezinta doar criterii pentru acordarea
drepturilor de folosire "si a limbii materne" in raporturile cu
autoritatile administratiei publice sau in cadrul lucrarilor consiliilor locale
si ale celor judetene. Aceste criterii tin seama de posibilitatile practice de
a se asigura, in contextul garantarii identitatii lingvistice, folosirea
"si a limbii materne" in relatiile cu autoritatile administrative
publice locale, avandu-se in vedere si costurile pe care societatea si le poate
permite. De asemenea, nu este incalcat nici principiul egalitatii in drepturi,
consacrat de art. 16 din Constitutie, intrucat, astfel cum s-a stabilit in
jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, in acord cu interpretarea
data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului dispozitiilor art. 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
egalitatea nu semnifica uniformitate, iar o diferenta de tratament juridic
determinata de un motiv obiectiv si rezonabil nu constituie o discriminare.
Sub acest aspect Curtea constata ca existenta unei ponderi substantiale a
cetatenilor apartinand minoritatilor nationale (pondere care a fost stabilita
de legiuitor la peste 20% din numarul locuitorilor) reprezinta o justificare
rationala si obiectiva pentru folosirea "si a limbii materne" in
raporturile dintre acestia si autoritatile administratiei publice locale.
Aceeasi justificare exista si in ceea ce priveste folosirea "si a limbii materne"
in lucrarile sedintelor de consiliu, in cazul in care consilierii apartinand
unei minoritati nationale reprezinta cel putin o treime din numarul total al
consilierilor. De altfel, insasi Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor
nationale, ratificata de Romania, atunci cand se refera, intre altele, la
folosirea limbii materne de catre persoanele apartinand minoritatilor nationale
in raporturile cu autoritatile administratiei publice locale, conditioneaza
aceasta posibilitate de existenta unor "arii locuite traditional sau in
numar substantial de persoane apartinand minoritatilor nationale" (art.
10).
II. Nu este intemeiata nici critica de neconstitutionalitate potrivit
careia dispozitiile art. 68 alin. (2) din Legea administratiei publice locale
contravin prevederilor art. 120 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat
stabilesc obligatia primarului de a indeplini "insarcinarile date de catre
consiliul local". Sub acest aspect Curtea retine ca, potrivit art. 120
alin. (2) din Constitutie, "Consiliile locale si primarii functioneaza, in
conditiile legii, ca autoritati administrative autonome [...]." Rezulta
deci ca nimic nu impiedica reglementarea prin lege a unor raporturi functionale
firesti intre consiliul local, ca autoritate deliberativa a administratiei locale,
si primar, ca autoritate locala executiva, raporturi care, fara a semnifica
subordonarea acestuia din urma fata de consiliu, sunt de natura sa permita
convergenta actiunii autoritatilor administratiei publice locale autonome. De
altfel, tocmai in virtutea acestor raporturi functionale firesti, legea
prevede, intre atributiile primarului, si pe aceea de a asigura aducerea la
indeplinire a hotararilor consiliului local [art. 68 lit. b)], precum si pe
aceea de a prezenta informari asupra modului de aducere la indeplinire a
hotararilor consiliului local [art. 68 lit. d)], atributii cu privire la care
nu s-a invocat neconstitutionalitatea pentru motivul ca ar avea semnificatia
subordonarii primarului fata de consiliu. Or, este evident ca atributia prevazuta
la art. 68 alin. (2), in sensul ca primarul indeplineste si insarcinarile date
de consiliul local, insarcinari care trebuie sa se exprime in formele prevazute
de lege pentru actele consiliului local, se incadreaza in limitele raporturilor
constitutionale dintre consiliul local si primar, ca autoritati administrative
autonome. De altfel art. 6 alin. (2) din lege stabileste principiul ca intre
consiliul local si primar nu exista raporturi de subordonare, iar pe de alta
parte, conform art. 68 lit. b) teza finala, se da posibilitatea primarului de a
sesiza prefectul in cazul in care apreciaza ca o hotarare a consiliului local
este nelegala. Numai interpretarea sistematica a tuturor acestor dispozitii da
expresie raporturilor reale pe care legea le stabileste intre consiliul local
si primar.
In sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 68 alin. (2) din
Legea administratiei publice locale autorii sesizarii invoca si necorelarea
acestor dispozitii cu cele ale art. 6 alin. (2) din acelasi act normativ, text
care prevede expres ca "[...] intre consiliul local si primar [...], nu
exista raporturi de subordonare". Cu privire la acest aspect este de
retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
republicata, controlul de constitutionalitate are ca finalitate asigurarea
compatibilitatii legilor cu Constitutia, iar nu asigurarea coordonarii
diferitelor dispozitii ale aceleiasi legi, problema care intra in competenta
exclusiva a autoritatii legiuitoare.
III. O ultima critica de neconstitutionalitate a Legii administratiei
publice locale are ca obiect dispozitiile cuprinse in art. 145 - 148, care
reglementeaza componenta, functionarea si rolul comisiei judetene consultative,
pe care autorii sesizarii o apreciaza ca fiind o structura "fara nici o
utilitate si care nu este prevazuta de Constitutie", deci "contrara
art. 120 si art. 121 din Constitutie".
Examinand aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea retine ca
prevederile art. 120 si 121 din Constitutie se refera exclusiv la consiliile
locale si primari, respectiv la consiliul judetean. De asemenea, Curtea
constata ca reglementarea prin Legea administratiei publice locale a unui
organism consultativ, care nu este prevazut de Constitutie, nu contravine
dispozitiilor constitutionale. Raportul de conformitate dintre lege si
Constitutie nu exclude ca, in masura in care nu se incalca o dispozitie
constitutionala, legea sa poata reglementa si structuri de natura sa asigure
buna functionare a autoritatilor administratiei publice locale reglementate
prin Constitutie.
De altfel, Curtea retine ca aceasta comisie nu constituie o noua autoritate
a administratiei publice locale, ci este un organism consultativ, structura
care functioneaza pe langa autoritatile administratiei publice locale prevazute
de Constitutie, avand rolul sa asigure armonizarea actiunii autoritatilor care
exercita autonomia locala cu aceea a reprezentantilor autoritatilor publice
centrale. Structuri asemanatoare au mai existat in Romania in perioada dintre cele
doua razboaie mondiale, sub denumirea de "consiliu de prefectura"
("Legea pentru unificarea administrativa" din 1925), precum si sub
denumirea de "comisie administrativa a judetului" ("Legea pentru
organizarea administratiunii locale" din 1929).
In ceea ce priveste aprecierea utilitatii comisiei judetene consultative
Curtea constata ca aceasta nu reprezinta o problema de control al
constitutionalitatii legii, ci una de oportunitate, aspect ce nu intra sub
incidenta contenciosului constitutional.
Avand in vedere considerentele expuse, dispozitiile art. 144 lit. a) din
Constitutie, precum si cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 17 si
urmatoarele din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art.
51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8), art. 110
si art. 145 - 148 din Legea administratiei publice locale sunt constitutionale.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Definitiva si obligatorie.
Deliberarea a avut loc la data de 19 aprilie 2001 si la ea au participat:
Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor,
Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Romul Petru
Vonica, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu
|