Decizia Nr.112 din 06.03.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 309 din 25 aprilie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi în Dosarul nr. 4.683/333/2012 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 519 D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Ioan-George Munteanu a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 515 din 12 decembrie 2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.683/333/2012, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care sancţiunea amenzii - dispusă ca urmare a neplăţii de către deţinătorul autovehiculului a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România - a fost înlocuită cu avertismentul, contravenientul fiind, totodată, exonerat, potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 144/2012, de plata tarifului de despăgubire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate contravin principiului neretroactivităţii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât modifică situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a legii. Se arată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 contravin, totodată, principiului tempus regit actum şi prin aceasta dispoziţiilor Codului civil referitoare la aplicarea în timp a legilor.Se susţine, de asemenea, că textele criticate vizează o singură ipoteză, aceea a tarifelor aplicate şi contestate, fără a face referire la tarifele aplicate şi necontestate sau contestate tardiv, aspect ce creează discriminare între categoriile de contravenienţi corespunzătoare acestor situaţii.Tribunalul Vaslui - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, iar dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 reprezintă o dispoziţie legală mai favorabilă de domeniul dreptului contravenţional.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că tariful de despăgubire împrumută natura juridică a sancţiunilor contravenţionale şi că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 57 din 26 ianuarie 2012, plata acestuia are la bază răspunderea civilă delictuală, dar că acesta reprezintă echivalentul tarifului de utilizare pe durata a 12 luni, nefiind evaluat în fiecare caz în parte în funcţie de valoarea prejudiciului cauzat şi de legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Mai mult, se susţine că acest tarif constituie o sancţiune pecuniară ca şi sancţiunea pecuniară a amenzii contravenţionale, or, potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare. Se mai arată că tariful de despăgubire a reprezentat o sancţiune excesivă şi disproporţionată în raport cu pericolul social al faptei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, care au următorul cuprins: „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.“Se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 prin Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 21 ianuarie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a reţinut că prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligaţia plăţii unui tarif pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români şi străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) din actul normativ menţionat. Curtea a arătat că, potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanţă, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcţie de tipul vehiculului şi fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanţă. De asemenea, Curtea a reţinut că, distinct de sancţiunea amenzii, prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului şi obligaţia de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanţă, în funcţie de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deţine rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România. Totodată, Curtea a constatat că prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin art. II din aceeaşi lege s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a legii.Curtea a observat însă că autorul acesteia se raportează, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituţional o avea anterior revizuirii din 2003, şi anume că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile“, or, în prezent, acesta prevede, alături de legea penală mai favorabilă, şi legea contravenţională mai favorabilă ca excepţie de la regula neretroactivităţii legii.Astfel, Curtea a reţinut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 şi dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire - suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta - textul de lege criticat conţine o normă contravenţională mai favorabilă, în concordanţă cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reţinut că aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează contravenţional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenţia, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia, cât şi sub aspectul aplicării şi executării sancţiunii şi că, din acest punct de vedere, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai execută.Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare şi că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede şi nu mai sancţionează fapta, doar la situaţia neaplicării sancţiunii echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.Curtea a conchis că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepţiei între contravenienţii care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi în Dosarul nr. 4.683/333/2012 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop