Decizia Nr.1119 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată Ioana Ecaterina Brădăţeanu în Dosarul nr. 4.218/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.296D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 696D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Laura Alexandra Bertel în Dosarul nr. 7.091/112/2010 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că la dosar au fost depuse note scrise, atât de către Ioana Ecaterina Brădăţeanu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi de Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Iaşi, care solicită respingerea acesteia.Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 4.296D/2010 şi nr. 696D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 696D/2011 la Dosarul nr. 4.296D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.145/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.218/99/2010 şi Încheierea din 9 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.091/112/2010, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi, respectiv, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Ioana Ecaterina Brădăţeanu şi Laura Alexandra Bertel în cauze civile având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că reglementarea criticată este neconstituţională întrucât instituie discriminări între persoanele aflate în situaţii identice, respectiv între copiii proveniţi dintr-o naştere multiplă, în speţă gemeni, şi cei rezultaţi dintr-o naştere simplă, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, privind existenţa unui tratament juridic discriminatoriu, atunci când nu este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, şi anume hotărârile pronunţate în Cauza Marckx contra Belgiei, 1979, sau Cauza Rassmusen contra Danemarcei, 1984.Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată deoarece reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) şi (2). În acest sens arată că legiuitorul a urmărit susţinerea familiei tocmai pentru a-şi putea creşte şi întreţine copiii, astfel că nu există nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru instituirea unei diferenţieri între copiii proveniţi din naşteri gemelare.De asemenea, instanţa consideră că se creează o situaţie discriminatorie între „situaţia copiilor proveniţi dintr-o sarcină gemelară şi cea a unui copil provenit dintr-o naştere simplă, care ar beneficia de o indemnizaţie de aceeaşi valoare, acesta din urmă beneficiind pentru creşterea sa de întregul avantaj pecuniar oferit de stat, pe când suma ce ar reveni creşterii gemenilor ar fi cu mult mai mică pentru fiecare dintre ei, în condiţiile în care costurile întreţinerii şi creşterii lor sunt mult mai mari“. Aşa fiind, se arată că acordarea indemnizaţiei lunare de creştere a copiilor trebuie făcută prin raportare la numărul copiilor născuţi şi nu la numărul naşterilor.Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială consideră că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este întemeiată şi arată că textul de lege criticat a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 1.202/2008.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a prevederilor legale ce formează obiectul excepţiei, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 937/2006. Totodată, consideră că, în realitate, prevederile de lege nu sunt criticate pentru conţinutul lor normativ, ci pentru lacunele existente, solicitând modificarea şi completarea acestora.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului sunt constituţionale. În acest sens, arată că textul de lege criticat instituie o indemnizaţie care reprezintă o formă de susţinere a familiei în vederea creşterii copilului şi are ca scop compensarea veniturilor persoanei care beneficiază de concediu pentru creşterea copilului, indemnizaţia fiind aferentă acestui concediu. Astfel, indemnizaţia pentru creşterea copilului reprezintă un drept al părintelui şi nu al copilului, acesta din urmă fiind titularul dreptului la alocaţia de stat, acordată pentru toţi copiii rezultaţi în urma unei naşteri. În susţinerea acestui punct de vedere invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.145/2010.În final arată că dispoziţiile constituţionale ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi cele ale art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, şi modificată prin Legea nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 15 iunie 2009.Textul de lege criticat are următorul cuprins:Cuantumul indemnizaţiei prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere. Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 49 alin. (1) şi (2) privind protecţia copiilor şi a tinerilor, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate cu privire la aspecte similare celor invocate în cauza de faţă.În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.202 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, sau Decizia nr. 1.145 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, prin care Curtea a statuat că reglementarea criticată este constituţională.De asemenea, prin Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007, Curtea a statuat că „apare ca firească acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma unei naşteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creşterea copilului, de care persoana îndreptăţită beneficiază în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă“. Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că, „potrivit Legii nr. 61/1993, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocaţie lunară, ca formă de ocrotire din partea statului“.Aşa fiind, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 instituie o formă de protecţie socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copiilor, în scopul stimulării creşterii natalităţii şi diminuării fenomenului de abandon al acestora.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.De altfel, Curtea consideră că, în principiu, aspectele criticate nu privesc o problemă de control al constituţionalităţii legii, ci de politică legislativă. Organul legislativ poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora.Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, ţinând seama de realităţile social-economice şi demografice ale ţării, este singurul îndreptăţit să stabilească acordarea unui alt cuantum reprezentând indemnizaţia lunară.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Ioana Ecaterina Brădăţeanu în Dosarul nr. 4.218/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de către Laura Alexandra Bertel în Dosarul nr. 7.091/112/2010 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora