Decizia Nr.1115 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Inter Alex“ - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.395/101/2007 al Înaltei Curţi de *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.237D/2010.La apelul nominal se prezintă personal partea Constantin Bulugiu. Lipseşte autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Miruna Mihai a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, partea Constantin Bulugiu a depus note scrise prin care solicită respingerea ca nefondată a excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume Decizia nr. 144 din 8 februarie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.395/101/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Inter Alex“ - S.R.L. din Timişoara într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine normelor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (3), întrucât „obligaţia asumată prin antecontract este una de a face, şi nu una de a da, respectiv aceea de a încheia actul în forma autentică“, precum şi principiului libertăţii contractuale. Totodată, prin faptul că instanţa poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract, suplinind astfel voinţa promitentului-vânzător, se operează o lipsire „samavolnică“ a acestuia de dreptul său de proprietate.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială consideră că pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare nu reprezintă o lipsire a părţii de dreptul de proprietate, iar prin aceasta nu este încălcat principiul libertăţii contractuale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora: „În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şia îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (3) referitoare la dreptul de proprietate, precum şi principiului libertăţii de voinţă a părţilor contractante.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care a statuat că aceasta nu contravine Legii fundamentale.În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 144 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2011, Decizia nr. 878 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 11 august 2010, sau Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010.Astfel, prin aceste decizii Curtea s-a pronunţat asupra unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi norme constituţionale, prilej cu care a statuat că art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 reglementează situaţia în care se încheie un antecontract având ca obiect un teren, cu sau fără construcţii, iar ulterior una dintre părţi refuză să încheie contractul la care s-a obligat prin promisiune, instanţa de judecată putând să pronunţe, la sesizarea părţii care şi-a îndeplinit obligaţiile, o hotărâre care să ţină loc de contract.Curtea a reţinut că prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare şi de cumpărare a unui imobil se naşte în sarcina părţilor obligaţia de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a acestei obligaţii de către o parte, se poate cere de către cealaltă parte, printr-o acţiune în instanţă, pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare.Astfel, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, deoarece, în cazul în care instanţa de judecată nu pronunţă o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune-interese.Aşa fiind, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate sau principiul libertăţii contractuale, ci se referă doar la executarea unei obligaţii de a face, şi anume obligaţia de a încheia în viitor un contract.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Inter Alex“ - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.395/101/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora