DECIZIE Nr.
1112 din 8 septembrie 2009
cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 664 din 6 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Symetria laşi 2007" - S.R.L. în Dosarul nr. 118/59/2009 al
Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 118/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Symetria laşi 2007" - S.R.L. într-o cauză având ca
obiect soluţionarea contestaţiei unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 27 alin. (2) din
Codul de procedură fiscală, reglementând răspunderea solidară a altor persoane
juridice alături de debitor, contravin dispoziţiilor art. 45 din Constituţie,
deoarece instituie o procedură de recuperare a impozitelor şi taxelor ce nu pot
fi încasate de la debitori, prin care se încalcă dreptul la o activitate
economică şi la libera iniţiativă a persoanelor ce deţin calitatea de asociaţi
ai societăţii falimentare. Instituirea răspunderii solidare are menirea să
inducă starea de insolvenţă asupra unităţilor responsabile solidar, creând
premisele monopolurilor de piaţă, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 135 din
Constituţie. Prevederile criticate încalcă şi dispoziţiile art. 44 şi 136 din
Constituţie, întrucât atrag răspunderea solidară a asociaţilor pentru debite pe
care nu le-au cauzat şi fără să se fi stabilit culpa acestora. Textul criticat
încalcă şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea
exerciţiului dreptului la proprietate privată nu este legitimată de existenţa
condiţiilor obiective care să justifice această măsură legală, precum şi
principiul proporţionalităţii prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Până la data redactării raportului Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
comunicate de Guvern şi Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheierea de sesizare, Curtea de Apel Timişoara -
Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi'28 din Ordonanţa
Guvernului nr.' 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, însă atât din
considerentele menţionatei încheieri, cât şi din cererea formulată în motivarea
excepţiei, rezultă că autorul excepţiei critică doar dispoziţiile art. 27 alin.
(2) din ordonanţă. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 27 alin. (2): „(2) Persoana juridică răspunde
solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau
declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau
se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi
activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel
puţin una dintre următoarele condiţii:
a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de
proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă
a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a
tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
b) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii
şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel
puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;
c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de
servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai
debitorului."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 44 şi 136 alin. (1) şi (5) referitoare la dreptul
de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art.
53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau ale unor
libertăţi şi art. 135 referitoare la economia României, precum şi la
principiul proporţionalităţii prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare.
Dispoziţiile criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia sa nr. 325 din 13 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008,
Curtea Constituţională a statuat că prevederile criticate „instituie răspunderea
solidară a persoanei juridice cu debitorul declarat insolvabil sau declarat
insolvent, dacă această persoană controlează, este controlată sau se află sub
control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau
aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă mai este îndeplinită cel puţin una
dintre condiţiile enumerate la lit. a)-c) ale textului criticat. Aşadar,
această răspundere solidară a persoanei juridice cu debitorul său nu are loc în
orice condiţii, ci trebuie să fie îndeplinite cerinţele restrictive prevăzute
de textul de lege atacat, cerinţe fireşti având în vedere relaţiile
contractuale dintre persoana juridică ce va răspunde solidar alături de
debitorul său.
Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin.
(1) din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat, însă conţinutul şi
limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Aşadar, nu se poate reţine că
textul de lege criticat încalcă prevederile referitoare la proprietate din
Constituţie şi din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte susţinerea referitoare la
încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea fundamentală referitoare la
libertatea economică, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată,
deoarece faptul că se instituie răspunderea solidară a unei persoane juridice
alături de debitorul insolvent sau insolvabil, în anumite condiţii restrictive
care au în vedere relaţiile juridice strânse între acestea, nu echivalează cu o
restrângere a liberei iniţiative. In acest sens, accesul liber al persoanelor
la o activitate economică şi liberă iniţiativă este garantat, «în condiţiile
legii».
In final, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a
prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu a constatat existenţa vreunui
drept sau a vreunei libertăţi care să fi fost restrânse prin dispoziţiile de
lege criticate."
Considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să impună schimbarea
jurisprudenţei.
Este neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea
dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, ce consfinţesc natura economiei
româneşti ca fiind o economie de piaţă ce se bazează pe libera iniţiativă şi
libera concurenţă şi stabilesc obligaţiile statului în domeniul economiei. Or,
pentru a asigura caracterul economiei de piaţă, statul are obligaţia ca, prin
autorităţile publice competente, să ia toate măsurile necesare pentru
revigorarea economiei, cum ar fi şi măsura eliminării din viaţa economică a
operatorilor economici neviabili. Una dintre măsuri este legislaţia în domeniul
falimentului şi al reorganizării judiciare a persoanelor juridice, precum şi al
răspunderii pentru plata obligaţiilor restante ale debitorului declarat insolvabil.
In ipoteza în care, în cadrul politicii fiscale, legiuitorul ar stabili că
persoanele juridice legate prin relaţii contractuale de insolvent nu răspund
solidar ar însemna să le exonereze de răspundere juridică şi să renunţe la
colectarea venitului bugetar datorat. Or, aceasta ar avea semnificaţia unei
subvenţii indirecte sau a unui ajutor de stat, care nu se pot acorda decât în
condiţiile art. 87 din Tratatul Comunităţii Europene.
Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Symetria laşi 2007" - S.R.L. în Dosarul nr. 118/59/2009 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu