DECIZIE Nr.
1103 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea
apelor nr. 107/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 849 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea
apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Gavril Bîngean în Dosarul nr.
820/219/2007 al Judecătoriei Dej.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 820/219/2007, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. a)
din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Gavril Bîngean.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că „(...) dispoziţiile
cuprinse la art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 107/1996 sunt
neconstituţionale, deoarece reglementarea sancţiunilor contravenţionale,
instituită prin acest text de lege, aduce o gravă atingere dreptului privind
accesul liber la justiţie, contravenind în acest fel dispoziţiilor art. 21 din
Constituţie. Normele legale criticate pentru neconstituţionalitate stabilesc un
conflict ireconciliabil şi cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul
asigurat oricărei persoane de a avea parte de un proces echitabil".
Autorul excepţiei mai arată că „(...) în textul art. 88 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 107/1996 se prevede un cuantum al amenzilor, în materie
contravenţională, net superior celui prevăzut în Codul penal, pentru cazul
săvârşirii de infracţiuni(...)", infracţiunea având „(...) un grad de
pericol social mult mai ridicat în raport cu orice altă formă de ilicit juridic
(...)".
Judecătoria Dej consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 244 din 8 octombrie 1996, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 29
din Legea nr. 112/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 413
din 12 mai 2006, care au următorul cuprins: „Contravenţiile prevăzute la
art. 87, săvârşite de persoanele fizice şi juridice, se sancţionează după cum
urmează:
a) cu amendă de la 75.000 lei (RON) la 80.000 lei
(RON), pentru persoane juridice, şi cu amendă de la 25.000 lei (RON) la 30.000
lei (RON), pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 5), 6),
9), 11) -18), 21)-23), 28), 30), 34), 35), 52) şi 54)-61);".
In susţinerea excepţiei autorul acesteia invocă faptul
că textul de lege criticat prevede un cuantum al amenzilor contravenţionale
superior celui al amenzilor penale reglementate de Codul penal, ceea ce
contravine art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor
nr. 107/1996 reglementează sancţiunile contravenţionale aplicabile în cazul
săvârşirii unor fapte de natură a aduce atingere mediului acvatic.
Analizând prevederile Codului penal (art. 53 şi art. 531) prin raportare la dispoziţiile
art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, Curtea constată că
maximul amenzilor penale aplicabile persoanelor fizice şi juridice este mai
ridicat decât cel prevăzut în materie contravenţională de Legea apelor nr.
107/1996. Astfel, pentru persoanele fizice maximul amenzii penale este de
50.000 lei, în vreme ce maximul amenzii contravenţionale prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea
apelor nr. 107/1996 este de 30.000 lei. Pentru persoanele juridice, maximul
amenzii penale este de 2.000.000 lei, iar maximul amenzii contravenţionale
prevăzute de textul criticat este de 80.000 lei.
Prin urmare, nu poate fi reţinută critica autorului
excepţiei privitoare la cuantumul „net superior" al amenzilor
contravenţionale prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr.
107/1996 faţă de amenzile prevăzute în Codul penal.
Curtea constată că
reglementarea unui regim sancţionator diferit prin textul de lege criticat, în
materie contravenţională, faţă de prevederile Codului penal reprezintă o
opţiune a legiuitorului, având în vedere pericolul social mai scăzut al
contravenţiilor în raport cu faptele de natură penală. Această diferenţiere de
regim juridic nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiţie şi dreptul
la un proces echitabil, în sensul prevederilor art. 21 din Constituţie şi art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor
fundamentale.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie
ridicată de Gavril Bîngean în Dosarul nr. 820/219/2007 al Judecătoriei Dej.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu