Decizia Nr.1100 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia 21 Decembrie 1989 din Bucureşti în Dosarul nr. 5.547/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.324D/2010.La apelul nominal se prezintă partea Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, prin avocat Ana-Maria Guşanu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile legale referitoare la contestaţia în anulare nu creează un cadru echitabil pentru toate părţile implicate în proces.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.547/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Asociaţia 21 Decembrie 1989 din Bucureşti într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 37/R din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că soluţionarea contestaţiei în anulare fără posibilitatea exercitării unui control judiciar încalcă dreptul la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar contravine şi prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora părţile au dreptul la un proces echitabil.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât soluţia legislativă reglementată de prevederile legale criticate vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanţei a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării controlului judiciar, prin căile de atac. De asemenea, în cadrul procedurii extraordinare a contestaţiei în anulare, ca şi în cazul fazelor obişnuite ale procesului, părţile beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 - Accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 118 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „în cadrul contestaţiei în anulare nu se examinează temeinicia susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii, calea extraordinară de atac neavând caracter devolutiv, ci doar se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competenţa şi a celor referitoare la citarea părţilor - în cazul contestaţiei în anulare obişnuite -, precum şi dacă judecata recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau dacă instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare - în cazul contestaţiei în anulare speciale. Din dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă că, pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, una dintre condiţiile care se cer a fi îndeplinite este aceea ca hotărârea atacată, pronunţată în primă instanţă, apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare, să fie irevocabilă. Judecarea contestaţiei în anulare se face după regulile de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar în caz de admitere hotărârea se va anula şi se va proceda la rejudecarea cauzei, după caz, de către instanţa care a admis contestaţia în anulare ori de către instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională competente. Aşa fiind, soluţia legislativă reglementată de prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanţei a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac.De altfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza în formele şi în modalităţile instituite de lege.“Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia 21 Decembrie 1989 din Bucureşti în Dosarul nr. 5.547/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu