Decizia Nr.110 din 06.03.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 308 din 25 aprilie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Octavian Jack Drăguşan în Dosarul nr. 3.599/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 475 D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 93 din 28 februarie 2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.599/30/2012, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Octavian Jack Drăguşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a două decizii emise de Casa Judeţeană de Pensii Timiş referitoare la recuperarea unor sume încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, pensia de urmaş se cuvine atât copiilor, cât şi soţului supravieţuitor. Însă, conform textelor criticate, soţul supravieţuitor, invalid sau nu, are dreptul la pensie de urmaş, precum şi dreptul de a cumula această pensie cu venituri din activităţi profesionale, cu singura condiţie ca acestea să nu depăşească procentul de 35% din câştigul salarial mediu brut, în timp ce copiii cu dizabilităţi au dreptul la pensie de urmaş pe toată durata invalidităţii de orice grad - dacă aceasta s-a ivit până la împlinirea vârstei de 16 ani, respectiv de 26 de ani, în cazul continuării studiilor, - fără a putea cumula această pensie cu venituri din activităţi profesionale în cazul gradelor I şi II de invaliditate. Se susţine că, în acest fel, copiii cu grad de invaliditate I sau II, beneficiari ai unei pensii de urmaş, sunt discriminaţi în raport cu soţii supravieţuitori beneficiari ai pensiei de urmaş. Se arată că aceleiaşi categorii de persoane îi este încălcat, în acest fel, dreptul la muncă, garantat prin art. 41 din Constituţie, şi, implicit, dreptul la un nivel de trai decent, garantat prin dispoziţiile constituţionale ale art. 47. Se susţine, totodată, încălcarea prin aceste reglementări a art. 50 din Legea fundamentală, cu privire la protecţia persoanelor cu handicap. Se arată că această limitare a drepturilor fundamentale anterior referite este ilegală, nefiind întrunite condiţiile constituţionale reglementate la art. 53 pentru justificarea restrângerii. Se susţine, de asemenea, că drepturile invocate sunt prevăzute în Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la New York la 13 decembrie 2006, care a fost ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, făcând parte din dreptul intern, şi că, astfel, încălcarea lor contravine dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie.Curtea de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că modalitatea de reglementare a condiţiilor de acordare a pensiei de urmaş este opţiunea legiuitorului şi că aceasta nu aduce atingere drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, nefiind discriminatorie. Se arată că persoanele cu gradul II de invaliditate nu pot cumula pensia cu alte venituri realizate din activităţi profesionale, indiferent dacă sunt sau nu beneficiarele unei pensii de urmaş, şi că doar persoanele încadrate în gradul III de invaliditate au dreptul de a realiza cumulul anterior arătat. Se susţine că, prin măsura criticată, nu s-a urmărit excluderea anumitor categorii sociale, pe criterii de dizabilitate, de la dreptul de a cumula cele două categorii de venituri.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.235 din 22 septembrie 2011 şi nr. 93 din 28 februarie 2013.Avocatul Poporului arată că prevederile art. 118 din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale. Se susţine că soţii supravieţuitori beneficiari ai pensiei de urmaş şi copiii beneficiari ai pensiei de urmaş, cu gradul I şi II de invaliditate, sunt categorii de persoane aflate în situaţii juridice diferite, ce nu impun acordarea unui regim juridic identic, cu atât mai puţin sub aspectul dreptului de a cumula anumite categorii de venituri. Se arată că persoanele cu grad de invaliditate I sau II sunt prezumate de către legiuitor a nu fi apte să desfăşoare activităţi profesionale, motiv pentru care nu se poate vorbi despre încălcarea prin textele criticate a dreptului lor constituţional la muncă sau a dispoziţiilor art. 50 din Constituţie referitoare la protecţia persoanelor cu handicap. Pentru aceste motive se susţine că prevederile art. 118 din Legea nr. 263/2010 nu contravin nici celorlalte dispoziţii din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse la dosarul cauzei, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins:– Art. 118: „(1) În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari:a)pensionarii pentru limită de vârstă;b)nevăzătorii;c)pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;d)copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b).
(2) Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, poate cumula pensia cu venituri din activităţi profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacă acestea nu depăşesc 35% din câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5).“Se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 41 referitor la munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 50 cu privire la protecţia persoanelor cu handicap şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.235 din 22 septembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 16 noiembrie 2011, a statuat că acordarea pensiei de invaliditate are în vedere argumentul că asiguratul şi-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrat în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care acesta îşi redobândeşte, parţial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrat în gradul III de invaliditate sau chiar îşi va înceta calitatea de pensionar de invaliditate, după caz. Astfel, Curtea a reţinut că legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, suspendarea plăţii pensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiară desfăşoară activitate, urmând ca, în funcţie de rezultatul revizuirii medicale, fie să se dispună încetarea plăţii acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. În acest sens, Curtea a sesizat că este lipsit de orice sens şi raţiune ca o persoană să poată cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă. De asemenea, Curtea a statuat că dreptul la muncă al persoanei nu este în niciun mod îngrădit, aceasta având posibilitatea nelimitată de a presta o muncă şi că suspendarea plăţii pensiei de invaliditate este consecinţa recăpătării capacităţii de muncă a persoanei respective. Prin urmare, Curtea a constatat că prestarea muncii nu este condiţionată în niciun fel de pensia de invaliditate primită, plata acesteia din urmă fiind însă condiţionată de pierderea în totalitate a dreptului la muncă. Considerentele şi soluţia Deciziei nr. 1.235 din 22 septembrie 2011 sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, din moment ce beneficiarul pensiei şi-a pierdut total capacitatea de muncă, pensia de urmaş acordată neputând fi cumulată cu venituri din activităţi profesionale. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 8 aprilie 2013, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 41 alin. (1) din Constituţie, statuând, printre altele, că art. 47 alin. (2) din Constituţie stabileşte că dreptul la pensie se acordă potrivit legii, legiuitorul fiind în drept să stabilească criteriile şi condiţiile concrete în care asiguraţii pot beneficia de pensie, tipurile de pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora şi regulile derogatorii pentru situaţii deosebite, precum şi modul de calcul al pensiilor. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 263/2010 reglementează în mod diferit situaţia persoanelor cu grad de invaliditate I şi II, pe care le prezumă total lipsite de capacitate de muncă, şi a celor cu grad de invaliditate III, în privinţa cărora prezumă lipsa parţială a capacităţii de muncă. Prin urmare, Curtea constată că, indiferent de calitatea de copil sau soţ supravieţuitor a persoanei în cauză, aceasta nu poate cumula pensia de urmaş cu venituri obţinute din activităţi remunerate, în condiţiile încadrării respectivei persoane în unul din gradele I sau II de invaliditate, concluzie firească, având în vedere lipsa totală a capacităţii de muncă a unei astfel de persoane. Prin urmare, Curtea reţine că, în ipoteza invalidităţii, atât copilul beneficiar al pensiei de urmaş, cât şi soţul supravieţuitor, pot cumula pensia de urmaş cu venituri obţinute din activităţi lucrative, doar în condiţiile unei invalidităţi de gradul III, potrivit legii anterior referite. Pentru motivele arătate, Curtea nu poate reţine încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale referitoare la munca şi protecţia socială a muncii, la nivelul de trai şi la protecţia persoanelor cu handicap şi nici a prevederilor Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la New York la 13 decembrie 2006, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 263/2010 necontravenind, astfel, prevederilor constituţionale ale art. 41, art. 47 şi art. 50 şi nici celor prevăzute la art. 11 şi art. 20 din Legea fundamentală. Prin urmare, nefiind încălcat niciunul din drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei, nu poate fi constatată încălcarea prin dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 263/2010 a prevederilor art. 53 din Constituţie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Octavian Jack Drăguşan în Dosarul nr. 3.599/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop