DECIZIE Nr. 11 din 18 ianuarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin.
1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 154 din 22 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Greta Mariana Chiva in Dosarul nr.
990/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
La apelul nominal se prezinta Ionut Lodroman, reprezentat de avocatul Dan
Rares Raducanu, lipsa fiind autorul exceptiei si celelalte parti, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza se afla in stare de judecata.
Avocatul partii prezente solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, aratand ca textele de lege criticate nu aduc atingere
prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei si nici
reglementarilor internationale cuprinse in Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In sustinerea acestui punct de vedere invoca jurisprudenta Curtii
Constitutionale, si anume deciziile nr. 225/2001, nr. 224/2002, nr. 244/2002 si
nr. 196/2003.
Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale,
respectiv deciziile nr. 225/2001, nr. 244/2002 si nr. 196/2003, pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 990/2004,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale
art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Greta
Mariana Chiva intr-o cauza ce are ca obiect solutionarea unei cereri de
recuzare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate, referitoare la solutionarea cererilor de
recuzare, fara prezenta partilor si fara ascultarea punctului de vedere al
judecatorului recuzat, care ar putea lamuri temeinicia motivelor de recuzare in
conditiile in care incheierea prin care s-a respins recuzarea nu se poate ataca
decat o data cu fondul, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2), art.
21 alin. (1) - (3), art. 24 alin. (1) si ale art. 53 din Constitutie, precum si
ale art. 6 pct. 1, ale art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila considera ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este nefondata. In acest sens apreciaza ca, asa
cum de altfel Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 225/2001, dispozitiile
art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civila nu incalca art. 21 alin. (2),
care consacra liberul acces la justitie, si nici dreptul la aparare, garantat
de art. 24 alin. (1) din Constitutie, intrucat judecarea cererii de recuzare nu
vizeaza fondul cauzei si nu presupune in mod necesar dezbateri contradictorii,
instanta pronuntand in sedinta publica o incheiere asupra recuzarii, prin
aceasta reglementare legiuitorul avand in vedere instituirea unei proceduri
simple si operative de solutionare a acestei cereri. In opinia instantei, nici
art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila nu contravine art. 21 alin. (2)
din Constitutie, intrucat, in situatia in care instanta superioara de fond
constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, incheierea prin care s-a
respins recuzarea se poate ataca numai o data cu fondul, cu refacerea tuturor
actelor si dovezilor administrate la prima instanta. De altfel, in conformitate
cu art. 126 din Constitutie, accesul la justitie nu exclude respectarea
anumitor proceduri si conditii impuse de lege. In motivarea acestei opinii,
instanta a avut in vedere faptul ca "hotararea primei instante este supusa
controlului instantei de recurs sub aspectul legalitatii, (...) atributiile
instantei de control rezumandu-se la verificarea modului in care a fost
respectata si aplicata legea". In acest sens arata ca actualul Cod de
procedura civila consacra sistemul dublului grad de jurisdictie, astfel incat
nu se poate aprecia ca regulile instituite ar determina restrangerea exercitiului
drepturilor procesuale ale partilor.
In final, arata ca textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, intrucat, asa cum s-a statuat in jurisprudenta Curtii
Constitutionale, in deplin acord cu practica Curtii Europene a Drepturilor
Omului, "aceasta cerinta nu se analizeaza in abstract, ci se raporteaza la
fiecare caz", in functie de particularitatile acestuia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca dispozitiile legale criticate nu contravin accesului
liber la justitie ori dreptului la aparare si nici nu restrang exercitiul
celorlalte drepturi si libertati, ci, dimpotriva, "asigura cadrul legal
pentru desfasurarea judecatii asupra fondului, cu respectarea tuturor
drepturilor si garantiilor procesuale ale celor indreptatiti sa participe la
aceasta judecata". Aceste drepturi si garantii nu fac insa obiectul procedurii
de solutionare a recuzarii, care se desfasoara in camera de consiliu, fara
prezenta partilor. In acest context, apreciaza ca, desi caracterul public al
dezbaterilor este consacrat, cu valoare de principiu, prin art. 127 din
Constitutie, aceeasi norma constitutionala permite si derogarea, in cazurile
prevazute de lege, de la acest caracter public. De altfel, arata ca, asa cum
Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa, reglementarea procedurii
de judecata, inclusiv sistemul probator, este de competenta exclusiva a
legiuitorului, in conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 126
alin. (2). Guvernul apreciaza ca nici din perspectiva dreptului la un recurs
efectiv, prevazut de art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale nu exista vreo incalcare, intrucat "faptul
ca nu exista o cale de atac impotriva incheierii prin care s-a respins
recuzarea, distincta de cea indreptata impotriva solutiei pe fond, nu
constituie o infrangere a textelor constitutionale", cu atat mai mult cu
cat, potrivit art. 129 din Constitutie, "Impotriva hotararilor
judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de
atac, in conditiile legii".
De asemenea, arata ca textele de lege criticate nu contravin nici art. 6
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, deoarece acesta se refera exclusiv la solutionarea in fond a
cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri cu caracter derogatoriu, astfel cum
este recuzarea.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. In acest sens arata ca nu poate fi retinuta critica de
neconstitutionalitate a art. 31 alin. 1 si 2 si nici cea a art. 34 alin. 2 din
Codul de procedura civila, fata de art. 21 alin. (2) din Constitutie si art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, intrucat "textele legale criticate nu opresc, in realitate,
partile interesate de a apela la instantele judecatoresti si de a se prevala de
toate garantiile procesuale". In sustinerea acestui punct de vedere este
invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 196/2003.
De asemenea, apreciaza ca nu poate fi retinuta nici contrarietatea art. 31
alin. 1 si 2 si nici cea a art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila, fata
de art. 24 alin. (1) din Constitutie, intrucat prin reglementarea impusa de
aceste dispozitii legale legiuitorul a avut in vedere instituirea unei
proceduri simple si operative de solutionare a cererii de recuzare, in conformitate
cu prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2).
In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 53 din Constitutie,
referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati,
Avocatul Poporului considera ca acestea nu au relevanta in cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor,
sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
31 alin. 1 si 2, precum si cele ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedura
civila, care au urmatorul continut:
- Art. 31 alin. 1 si 2: "Instanta decide asupra recuzarii, in camera
de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat numai
daca gaseste de cuviinta.
Nu se admite interogatoriul sau juramantul ca mijloc de dovada a motivelor
de recuzare.";
- Art. 34 alin. 2: "Incheierea prin care s-a respins recuzarea se
poate ataca numai odata cu fondul."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1)
si (2), art. 21 alin. (1) - (3), art. 24 alin. (1) si ale art. 53 din
Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
Autorul exceptiei invoca, de asemenea, incalcarea prevederilor art. 6 pct.
1, art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, potrivit carora:
- Art. 6 pct. 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati
recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze
efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora
unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
- Art. 17: "Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi
interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept
oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste
distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie
sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea
prevazute de aceasta conventie.";
- Art. 18: "Restrangerile care, in termenii prezentei conventii, sunt
aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decat in scopul
pentru care ele au fost prevazute."
Examinand exceptia, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai
fost supuse controlului de constitutionalitate sub aspectul incalcarii
principiilor accesului liber la justitie si al dreptului la aparare, precum si
al infrangerii dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil. Astfel, prin Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, Decizia
nr. 196 din 13 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 416 din 13 iunie 2003, si Decizia nr. 225 din 3 iulie 2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2001, Curtea
a statuat ca dispozitiile art. 31 alin. 1 si 2, precum si ale art. 34 din Codul
de procedura civila nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 si 24
si nici ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Cu acele prilejuri, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art.
31 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila nu incalca principiul
constitutional al accesului liber la justitie si al dreptului la aparare,
deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizeaza fondul cauzei si nu presupune
in mod necesar dezbateri contradictorii, instanta pronuntand in sedinta publica
o incheiere asupra recuzarii, prin aceasta reglementare legiuitorul avand in
vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei
cereri. Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o data cu
fondul, instanta superioara de fond urmand a reface toate actele si dovezile
administrate la prima instanta, atunci cand constata ca cererea de recuzare a
fost pe nedrept respinsa. De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea
Constitutionala a statuat ca reglementarea procedurii de judecata, care include
si sistemul probator, este de competenta exclusiva a legiuitorului, in
conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora
"Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute numai prin lege". Referitor la critica de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila fata de prevederile
art. 21 din Constitutie, Curtea a constatat ca aceasta nu poate fi retinuta,
deoarece cererea de recuzare nu constituie o actiune de sine statatoare, avand
ca obiect realizarea sau recunoasterea unui drept subiectiv al autorului
cererii, ci o procedura integrata procesului in curs de judecata, al carei scop
este tocmai asigurarea desfasurarii normale a judecatii, iar nu impiedicarea
accesului la justitie. Tocmai in considerarea acestui principiu constitutional,
consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentala, legiuitorul a prevazut
posibilitatea atacarii numai o data cu fondul a incheierii prin care s-a
respins cererea de recuzare, spre deosebire de incheierile prin care se
incuviinteaza sau se respinge abtinerea, precum si de aceea prin care se incuviinteaza
recuzarea, care nu sunt supuse la nici o cale de atac.
De asemenea, Curtea a retinut ca prevederile de lege criticate nu contravin
nici art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, intrucat acestea se refera exclusiv la solutionarea
in fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter
derogatoriu, astfel cum este recuzarea.
Intrucat in cauza de fata nu au fost aduse elemente noi de natura sa
reconsidere jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, atat solutia, cat
si considerentele acestor decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta
cauza.
In ceea ce priveste invocarea infrangerii prevederilor art. 16 alin. (1) si
(2), precum si ale art. 53 din Constitutie, Curtea constata ca, prin
dispozitiile legale deduse controlului de constitutionalitate, legiuitorul nu a
instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de
existenta unor situatii procesuale diferite, in conditiile in care, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea procedurii de judecata intra in
competenta exclusiva a sa.
In final, Curtea retine ca nu poate fi primita nici critica autorului
exceptiei potrivit careia modul de solutionare a cererii de recuzare determina
o restrangere nejustificata a accesului liber la justitie si a dreptului la
aparare, aducandu-se astfel atingere art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat, asa cum
Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa mai sus mentionata,
dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale
art. 21, care consacra accesul liber la justitie, si nici ale art. 24, care
garanteaza dreptul la aparare.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d),
precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1
si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Greta Mariana Chiva in Dosarul nr. 990/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia
a IV-a civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 ianuarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Ingrid Alina Tudora