DECIZIE Nr. 11
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr.
122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 142 din 25 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România
[respectiv art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul
în România]", excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr.
6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
1.236D/2007 şi nr. 1.237D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de
Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti în Dosarul nr. 19776/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Mohamed
Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 22.175/3/2007 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati
Bassam, interpret autorizat de limba arabă, solicitat pentru a asigura
traducerea în cauzele de faţă.
Magistratul-asistent învederează Curţii că, în toate
aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin
care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 1.236D/2007 şi nr. 1.237D/2007 la Dosarul nr. 1.085D/2007, care a
fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că
textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 1 iunie 2007, 7 iunie 2007 şi 28
iunie 2007, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr.
6.457/302/2006 şi de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal în dosarele nr. 19.776/3/2007 şi nr. 22.175/3/2007, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor „art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România [respectiv art. 64 alin.
(1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]". Excepţia a fost ridicată de Sabah Haj Chafik, Waleed Khalid Subhi
Al-Tikriti şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în cauze civile privind acordarea statutului de refugiat.
In motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, potrivit Legii nr. 554/2004, competenţa
în materia contenciosului administrativ revine, după caz, tribunalelor sau
curţilor de apel, iar nu şi judecătoriilor. Se mai arată că pot fi exceptate de
la controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ doar acele
acte administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin
lege organică sau prin alte acte normative care pot reglementa în domeniul
legii organice, o altă procedură judiciară. Or, Legea nr. 122/2006 este o lege
ordinară, aşa că nu poate stabili o procedură specială de contestare în ceea ce
priveşte actele autorităţii competente în domeniul acordării azilului.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi
fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prin Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000, respectiv prin Legea nr. 122/2006, a fost stabilită o
altă procedură judiciară în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a
plângerilor solicitanţilor de azil, care nu nesocoteşte prevederile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că acestea
reglementează o procedură specială, care este justificat să fie diferită de cea
a contenciosului administrativ, fiind „instituită pentru o categorie specială
de persoane şi cu privire la o anumită categorie de cereri ce comportă o
urgenţă evidentă".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 16 alin. (3) şi
(8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul
refugiaţilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]".
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată,
potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006, iar
prevederile art. 16 alin. (3) şi (8) din ordonanţă au fost preluate în
cuprinsul art. 64 alin. (1) şi art. 67 din legea menţionată.
Ca urmare, Curtea Constituţională urmează să se
pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi art. 67
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost
modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007
privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea
Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi
modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au
următorul conţinut:
- Art. 64 alin. (1): „Soluţionarea plângerii
(1) Plângerea se
soluţionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura
specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis
hotărârea.";
- Art. 67: „Soluţionarea recursului
Recursul se judecă în termen de 30 de zile de la
înregistrarea sa de către tribunalul - secţia de contencios administrativ - în a cărui circumscripţie se află judecătoria a cărei hotărâre este
atacată."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73
alin. (3) lit. k), potrivit cărora contenciosul administrativ se reglementează
prin lege organică, şi celor ale art. 126 alin. (6), care garantează, cu
anumite excepţii, controlul judecătoresc al actelor autorităţilor publice pe
calea contenciosului administrativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, „competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt stabilite numai prin lege". Prin urmare, legiuitorul este liber ca, prin lege, să atribuie
instanţelor judecătoreşti anumite competenţe. Constituţia nu face însă niciun
fel de circumstanţiere în ceea ce priveşte caracterul organic sau ordinar al
legii prin care se stabilesc aceste competenţe de judecată.
Autorii excepţiei susţin că este neconstituţional ca
printr-un act normativ care nu are caracter organic să se legifereze în
domeniul contenciosului administrativ, argumentând că, potrivit art. 73 alin.
(3) lit. k) din Constituţie, contenciosul administrativ, deci, implicit,
competenţa instanţelor de a soluţiona cererile în domeniul contenciosului
administrativ, se reglementează prin lege organică.
Curtea constată că autorii excepţiei extrapolează în
mod eronat reglementările constituţionale referitoare la contenciosul
administrativ la materia recunoaşterii statutului de refugiat în România pentru
cetăţenii străini sau apatrizi. Or, Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România este o lege specială, care reglementează o materie distinctă de cea a
contenciosului administrativ. Fiind ea însăşi o lege specială, nu i se pot
aplica prin analogie dispoziţiile unei alte legi speciale. Este un principiu
consacrat în teoria generală a dreptului că, acolo unde legea specială nu prevede,
dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale dreptului comun, în niciun caz
nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare.
Or, dreptul comun îl constituie, atât în ceea ce priveşte materia azilului, cât
şi în cea a contenciosului administrativ, prevederile Codului de procedură
civilă.
Aşadar, dispoziţiile din Legea nr. 122/2006, care
prevăd că judecătoriile şi tribunalele sunt instanţele competente să
soluţioneze în fond şi, respectiv, în recurs plângerile împotriva hotărârilor
Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a
statutului de refugiat ori a altei forme de protecţie în România, nu contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Dincolo de aceste consideraţii, Curtea observă că
instanţa de fond urmează să decidă asupra propriei sale competenţe, fie din
oficiu, fie soluţionând excepţia lipsei de competenţă materială ridicată,
eventual, de partea interesată, aceasta nefiind o problemă de
constituţionalitate, ci una de stabilire a legii aplicabile şi de interpretare
a acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul
în România, excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006
al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi de Waleed
Khalid Subhi Al-Tikriti şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în dosarele nr.
19.776/3/2007 şi, respectiv, nr. 22.175/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu