DECIZIE
Nr. 11 din 10 ianuarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 173 alin. 2 si 3 din Legea nr.
58/1998 privind activitatea bancara
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 24 februarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur -
judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 88 din
Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Romică Dobrincu în Dosarul nr. 5.403/2005 al Judecătoriei Botoşani.
La apelul nominal răspund autorul excepţiei, personal şi asistat de mandatar cu procură la dosar, precum şi
părţile Societatea Comercială „Romexterra Bank" - S.A. din Târgu Mureş, prin consilier juridic cu delegaţie la dosar, şi Sorin Alexandru Trandafirescu, personal, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată
cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Mandatarul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, susţinând, în esenţă,
următoarele: potrivit Constituţiei, ministerele se organizează prin legi organice, iar nu prin hotărâre a Guvernului, aşa cum s-a procedat în cazul Ministerului
Justiţiei, ale cărui organizare şi funcţionare au
fost stabilite prin Hotărârea
Guvernului nr. 65/1997; această hotărâre a fost
modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 487/1998, prin care
s-a prevăzut că Ministerul Justiţiei îndeplineşte
atribuţiile care îi sunt
stabilite prin lege în legătură cu desfăşurarea activităţii executorilor judecătoreşti, şi apoi abrogată prin Hotărârea
Guvernului nr. 212/2001, care prevede că Ministerul Justiţiei
are atribuţii în ceea ce priveşte executorii bancari; nu îi este permis
Parlamentului să delege
Ministerului Justiţiei
reglementarea executării
silite, întrucât aceasta aduce atingere dreptului de proprietate şi ar trebui adoptată prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie; textul de lege criticat permite
executarea creanţelor, în
acest fel aducând atingere principiului constituţional al ocrotirii dreptului de proprietate privată.
Reprezentantul Societăţii Comerciale „Romexterra Bank" -
S.A. din Târgu Mureş solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii în
materie.
Sorin Alexandru Trandafirescu
consideră că excepţia a rămas fără obiect, întrucât împotriva încheierii de sesizare a Curţii s-a declarat un recurs care a fost
admis.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 septembrie
2005, Judecătoria
Botoşani a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Romică Dobrincu
într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi ale art. 44 alin. (2). In acest sens, în
esenţă, se arată că executorii bancari, a căror activitate este reglementată prin ordin al ministrului justiţiei, nu fac parte din corpul executorilor judecătoreşti şi nu se pot
substitui acestora prin efectuarea transmiterii dreptului de proprietate asupra
unui imobil, atunci când execută titluri executorii emise de băncile ai căror
angajaţi sunt. De asemenea,
autorul excepţiei invocă neregularitatea unor acte de executare
silită făcute de executorul bancar, care fac
obiectul contestaţiei la
executare judecate de Judecătoria
Botoşani.
Judecătoria Botoşani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. In acest sens arată că puterea executivă a
legiferat şi a creat o
activitate de executare ce încalcă modul de desfăşurare
a activităţii executorilor
judecătoreşti, iar prin crearea unui corp de
executori bancari distinct de cel al executorilor judecătoreşti se pune în evidenţă o discriminare „între diferitele categorii de proprietate",
care constă în aceea că, de exemplu, băncile comerciale au „acces la garanţii şi protecţii suplimentare ale dreptului lor de
proprietate" „faţă de
proprietarii persoane fizice sau societăţi comerciale".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile mandatarului autorului excepţiei şi ale părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 58/1998 privind
activitatea bancară, care, însă, în urma republicării legii în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, a devenit art. 173. Curtea
observă că, deşi autorul excepţiei
critică, în mod formal, întreg
textul art. 173 din lege, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, critica sa se referă numai la alin. 2 şi 3 ale art. 173, care au următorul cuprins:
„Separat sau în cadrul asociaţiei profesionale, băncile vor putea să-şi organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a
titlurilor executorii aparţinând băncilor.
Statutul acestui corp de
executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4)
privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea şi garantarea în mod egal de lege a
proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate în cauză.
De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai format obiect
al controlului exercitat de Curtea Constituţională.
Astfel, prin Decizia nr. 267 din 24
iunie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, Curtea a reţinut, în esenţă, că aprobarea de către ministrul justiţiei a Statutului Corpului executorilor
bancari este legitimată prin
delegarea dată prin Legea
bancară nr. 58/1998.
De asemenea, Curtea a reţinut că actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse,
ca şi actele de executare
îndeplinite de executorii judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute
de lege, astfel că debitorii
sunt apăraţi împotriva eventualelor abuzuri care ar
decurge din apartenenţa
executorilor bancari la structurile organizaţiei creditoare.
Prin Decizia nr. 662 din 8
decembrie 2005, nepublicată până la data pronunţării Curţii în
prezenta cauză, s-a respins
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 173 alin. 2
şi 3 din Legea nr. 58/1998
privind activitatea bancară,
cu privire la care se invocau aceleaşi motive de neconstituţionalitate ca şi în
cauza de faţă.
Cu acel prilej Curtea a reţinut că textul de lege criticat aparţine unei legi organice şi nu există nici o
contrarietate între acesta şi
prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât nici executorii bancari şi nici executorii judecătoreşti nu fac
parte din puterea judecătorească. S-a reţinut totodată că prevederile art. 44 alin. (2) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece critica autorului excepţiei privind încălcarea
dreptului de proprietate, astfel cum este formulată, nu vizează textul
supus controlului de constituţionalitate,
ci actele concrete efectuate de executorul bancar, apreciate ca abuzive de
autorul excepţiei, în cazul său care face obiectul dosarului în care s-a
invocat excepţia.
Intrucât nu au intervenit elemente
noi care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de
Romică Dobrincu în Dosarul nr.
5.403/2005 al Judecătoriei
Botoşani. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data
de 10 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu