DECIZIE Nr. 11
din 9 februarie 2009
privind incidenta cazului de
incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala în
ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi
penale, prevazuta de art. 278 1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1
1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 691 din 14 octombrie 2009
Dosar nr. 40/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind incidenta
cazului de incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura
penala în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii
urmaririi penale, prevazuta de art. 278 1 alin. 8 lit. b) cu
referire la art. 273 alin. 1 1 din Codul de procedura penala.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 79 de
judecători din totalul de 117 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela,
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul că în situaţia
menţionată persoana care a efectuat iniţial urmărirea penală nu devine
incompatibilă. Precizează că situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 49
alin. 4 din Codul de procedură penală vizează persoana care a efectuat
urmărirea penală numai în ipoteza restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi
penale, prevăzută de art. 332 din Codul de procedură penală.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In activitatea de judecată a instanţelor s-a ivit
diversitate de practică în aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. 4 din Codul de
procedură penală privind incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmărirea
penală de a proceda la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de
instanţă, în cazul soluţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 2781
alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de
procedură penală, de trimitere a cauzei de către judecător la procuror, în
vederea redeschiderii urmăririi penale.
Astfel, unele instanţe au considerat că în cazul
admiterii plângerii, de către judecător, împotriva soluţiei de netrimitere în
judecată şi a trimiterii cauzei procurorului, în vederea redeschiderii
urmăririi penale, persoana care a efectuat urmărirea penală, în calitate de
procuror sau de organ de cercetare penală, devine incompatibilă de a prelua
acea cauză pentru a efectua acte de urmărire în vederea redeschiderii urmăririi
penale.
In argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat că
redeschiderea urmăririi penale la care se referă prevederile art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală şi restituirea cauzei la procuror
pentru refacerea urmăririi penale, reglementată în art. 332 din acelaşi cod,
sunt instituţii juridice cu trăsături şi efecte ce nu diferă esenţial, ele
fiind cazuri de reluare a urmăririi penale dispuse de instanţă, astfel că
prevederile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt aplicabile, în
egală măsură, în ambele situaţii.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
soluţia judecătorului de trimitere a cauzei la procuror în vederea
redeschiderii urmăririi penale, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin.
8 lit. b) din Codul de procedură penală, nu atrage incompatibilitatea persoanei
care a efectuat urmărirea penală până în acel moment procesual.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
In cadrul reglementării cazurilor de incompatibilitate
a procurorului şi a organului de cercetare penală, în art. 49 alin. 4 din Codul
de procedură penală s-a prevăzut că „persoana care a efectuat urmărirea penală
este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este
dispusă de instanţă".
Din modul în care această incompatibilitate este
formulată în textul de lege menţionat rezultă că ea priveşte doar situaţia când
refacerea urmăririi penale este dispusă de instanţă.
Or, cazurile de refacere a urmăririi penale sunt
prevăzute explicit în cuprinsul art. 332 din Codul de procedură penală, prin
care este reglementată instituţia restituirii cauzei la procuror pentru
refacerea urmăririi penale.
In adevăr, în art. 332 alin. 1 din Codul de procedură
penală se prevede că atunci „când se constată, înainte de terminarea cercetării
judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un
alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza
procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1", în sensul că „ia
măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent".
Tot astfel, în cadrul alin. 2 din acelaşi articol s-a
reglementat că „instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru
refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la
competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei,
prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către
apărător".
Or, cât timp refacerea urmăririi penale poate fi
dispusă de instanţă numai în situaţiile reglementate în art. 332 din Codul de
procedură penală, iar dispoziţiile acestui articol, având caracter procedural,
sunt de strictă interpretare, se impune să se considere că în alte situaţii,
cum este ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii
urmăririi penale, prevăzută în art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art.
273 alin. 11 din Codul de procedură penală, nu operează
incompatibilitatea şi faţă de persoana care a efectuat urmărirea penală ce face
obiectul plângerii admise de judecător.
Instituirea unui regim juridic de incompatibilitate a
procurorului sau a organului de cercetare penală restrâns doar la aceste cazuri
de implicare în efectuarea urmăririi penale îşi găseşte raţiunea în natura
juridică specifică a instituţiei restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi
penale, care este aplicabilă numai dacă au fost încălcate normele ce se referă
la competenţa materială sau după calitatea persoanei, la prezenţa învinuitului
sau a inculpatului şi la asistarea sa de către apărător.
Spre deosebire de această instituţie juridică,
redeschiderea urmăririi penale în condiţiile reglementate în art. 273 din Codul
de procedură penală, deşi constituie tot o modalitate de reluare a urmăririi
penale, este bazată pe alte temeiuri juridice, vizând soluţii de neurmărire
infirmate pe motiv că soluţia a fost greşit adoptată sau datorită dispariţiei
împrejurării pe care s-a întemeiat soluţia de neurmărire.
O atare măsură dispusă după terminarea urmăririi
penale, fie în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală, de către însuşi
procurorul care a efectuat urmărirea sau de procurorul ierarhic superior, din
oficiu sau la plângerea persoanei ale cărei interese au fost vătămate, fie în
baza art. 2781 din acelaşi cod, de către judecătorul sesizat cu
plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere
în judecată, constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării
atribuţiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalităţii.
De aceea, în timp ce refacerea urmăririi penale nu se
poate realiza decât prin efectuarea din nou a actelor de urmărire penală,
datorită constatării nulităţii totale sau parţiale a acestora de către
instanţă, ceea ce atrage incompatibilitatea firească a persoanei care le-a
îndeplinit în prima etapă, anterioară desfiinţării lor, procedura redeschiderii
urmăririi penale de către procuror sau procurorul ierarhic superior, din oficiu
sau la plângerea persoanei îndreptăţite, ori ca urmare a trimiterii dosarului
la procuror de către judecător, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b)
din Codul de procedură penală, apare doar ca un remediu procesual ce nu impune
incompatibilitatea procurorului sau organului de cercetare penală, ale cărui
acte de urmărire penală nu trebuie refăcute, ci doar completate sau continuate.
De altfel, în cazul trimiterii cauzei la procuror în
temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, în
vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul nici nu
desfiinţează actele de urmărire propriu-zise ce s-au efectuat, ci numai ultimul
act, respectiv numai rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată, astfel
că persoanei care a efectuat urmărirea penală până la acest moment procesual îi
revine doar obligaţia să administreze în continuare probele apreciate ca
necesare clarificării aspectelor nelămurite, în cadrul unui segment restrâns de
cadrul limitelor stabilite prin soluţia de admitere a plângerii.
Ca atare, procurorul şi, respectiv, organul de
cercetare penală care a efectuat acte de urmărire penală nu se află în cazul de
incompatibilitate prevăzut în art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală,
decât dacă s-a dispus restituirea cauzei de către instanţă, în temeiul art. 332
din Codul de procedură penală, în vederea refacerii urmăririi penale.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142
din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul
legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură
penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei
care a efectuat urmărirea penală în ipoteza trimiterii cauzei la procuror, în
vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin.
8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură
penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură
penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei
care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în
vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin.
8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură
penală.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2009.
p. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA,
eliberat din funcţie prin pensionare,
judecător LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White