DECIZIE   Nr. 11 din 9 februarie 2009

privind incidenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta de art. 278 1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 691 din 14 octombrie 2009

Dosar nr. 40/2008

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind incidenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta de art. 278 1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1 1 din Codul de procedura penala.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 79 de judecători din totalul de 117 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul că în situaţia menţionată persoana care a efectuat iniţial urmărirea penală nu devine incompatibilă. Precizează că situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală vizează persoana care a efectuat urmărirea penală numai în ipoteza restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale, prevăzută de art. 332 din Codul de procedură penală.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In activitatea de judecată a instanţelor s-a ivit diversitate de practică în aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală privind incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmărirea penală de a proceda la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanţă, în cazul soluţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală, de trimitere a cauzei de către judecător la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Astfel, unele instanţe au considerat că în cazul admiterii plângerii, de către judecător, împotriva soluţiei de netrimitere în judecată şi a trimiterii cauzei procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale, persoana care a efectuat urmărirea penală, în calitate de procuror sau de organ de cercetare penală, devine incompatibilă de a prelua acea cauză pentru a efectua acte de urmărire în vederea redeschiderii urmăririi penale.

In argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat că redeschiderea urmăririi penale la care se referă prevederile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, reglementată în art. 332 din acelaşi cod, sunt instituţii juridice cu trăsături şi efecte ce nu diferă esenţial, ele fiind cazuri de reluare a urmăririi penale dispuse de instanţă, astfel că prevederile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt aplicabile, în egală măsură, în ambele situaţii.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că soluţia judecătorului de trimitere a cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, nu atrage incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmărirea penală până în acel moment procesual.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

In cadrul reglementării cazurilor de incompatibilitate a procurorului şi a organului de cercetare penală, în art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală s-a prevăzut că „persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusă de instanţă".

Din modul în care această incompatibilitate este formulată în textul de lege menţionat rezultă că ea priveşte doar situaţia când refacerea urmăririi penale este dispusă de instanţă.

Or, cazurile de refacere a urmăririi penale sunt prevăzute explicit în cuprinsul art. 332 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată instituţia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

In adevăr, în art. 332 alin. 1 din Codul de procedură penală se prevede că atunci „când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1", în sensul că „ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent".

Tot astfel, în cadrul alin. 2 din acelaşi articol s-a reglementat că „instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător".

Or, cât timp refacerea urmăririi penale poate fi dispusă de instanţă numai în situaţiile reglementate în art. 332 din Codul de procedură penală, iar dispoziţiile acestui articol, având caracter procedural, sunt de strictă interpretare, se impune să se considere că în alte situaţii, cum este ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută în art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală, nu operează incompatibilitatea şi faţă de persoana care a efectuat urmărirea penală ce face obiectul plângerii admise de judecător.

Instituirea unui regim juridic de incompatibilitate a procurorului sau a organului de cercetare penală restrâns doar la aceste cazuri de implicare în efectuarea urmăririi penale îşi găseşte raţiunea în natura juridică specifică a instituţiei restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale, care este aplicabilă numai dacă au fost încălcate normele ce se referă la competenţa materială sau după calitatea persoanei, la prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi la asistarea sa de către apărător.

Spre deosebire de această instituţie juridică, redeschiderea urmăririi penale în condiţiile reglementate în art. 273 din Codul de procedură penală, deşi constituie tot o modalitate de reluare a urmăririi penale, este bazată pe alte temeiuri juridice, vizând soluţii de neurmărire infirmate pe motiv că soluţia a fost greşit adoptată sau datorită dispariţiei împrejurării pe care s-a întemeiat soluţia de neurmărire.

O atare măsură dispusă după terminarea urmăririi penale, fie în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală, de către însuşi procurorul care a efectuat urmărirea sau de procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângerea persoanei ale cărei interese au fost vătămate, fie în baza art. 2781 din acelaşi cod, de către judecătorul sesizat cu plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării atribuţiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalităţii.

De aceea, în timp ce refacerea urmăririi penale nu se poate realiza decât prin efectuarea din nou a actelor de urmărire penală, datorită constatării nulităţii totale sau parţiale a acestora de către instanţă, ceea ce atrage incompatibilitatea firească a persoanei care le-a îndeplinit în prima etapă, anterioară desfiinţării lor, procedura redeschiderii urmăririi penale de către procuror sau procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângerea persoanei îndreptăţite, ori ca urmare a trimiterii dosarului la procuror de către judecător, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, apare doar ca un remediu procesual ce nu impune incompatibilitatea procurorului sau organului de cercetare penală, ale cărui acte de urmărire penală nu trebuie refăcute, ci doar completate sau continuate.

De altfel, în cazul trimiterii cauzei la procuror în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul nici nu desfiinţează actele de urmărire propriu-zise ce s-au efectuat, ci numai ultimul act, respectiv numai rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată, astfel că persoanei care a efectuat urmărirea penală până la acest moment procesual îi revine doar obligaţia să administreze în continuare probele apreciate ca necesare clarificării aspectelor nelămurite, în cadrul unui segment restrâns de cadrul limitelor stabilite prin soluţia de admitere a plângerii.

Ca atare, procurorul şi, respectiv, organul de cercetare penală care a efectuat acte de urmărire penală nu se află în cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală, decât dacă s-a dispus restituirea cauzei de către instanţă, în temeiul art. 332 din Codul de procedură penală, în vederea refacerii urmăririi penale.

In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală în ipoteza trimiterii cauzei la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2009.

p. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA,

eliberat din funcţie prin pensionare,

judecător LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White