DECIZIE Nr. 11
din 9 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 1, art. 86 2 si art. 149 alin. 1
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 89 din 5 februarie 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 861, 862 şi art. 149 alin. 1 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Clamparu şi Ovidiu
Constantin Pop în Dosarul nr. 1.803/R/2006 al Tribunalului Sibiu - Secţia
penală.
La apelul nominal răspund, pentru autorii excepţiei,
apărătorii aleşi, cu delegaţii la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Doamna avocat Domnica Antoniuc pune concluzii pentru
autorul Ovidiu Constantin Pop şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 861 şi 862 din Codul de procedură penală,
invocand argumente similare cu cele din notele scrise.
Domnul avocat Ion Gherghişan pune concluzii pentru
autorul Ioan Clamparu şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, arătand că în practica judiciară
aplicabilitatea acestora naşte probleme de natură să afecteze în principal
libertatea individuală.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 21 iulie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.803/R/2006, Tribunalul Sibiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 861,862 şi art. 149 alin. 1 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Ioan Clamparu şi Ovidiu Constantin Pop în dosarul de
mai sus avand ca obiect soluţionarea unei cauze
penale.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (5) referitoare la durata totală
a arestării preventive în cursul urmăririi penale, ale art. 24 referitoare la Dreptul
la apărare, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art.
20 referitoare la Tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale
art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitoare la Restrangerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum
şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Referitor la dispoziţiile art. 149 alin. 1 din Codul de
procedură penală se susţine că, întrucat prevederile
art. 23 alin. (5) din Constituţie privind durata
maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu disting după cum
măsura a fost luată în prezenţa ori în lipsa inculpatului, reglementarea
legală, potrivit căreia în cazul arestării în lipsă durata arestării preventive
curge de la data punerii în executare a mandatului,
contravine atat textului constituţional invocat, cat şi dispoziţiilor privind dreptul la
apărare. In acest sens se arată că este vădit contrar Constituţiei ca un mandat
de arestare emis în lipsa inculpatului să nu fie verificat periodic sub
aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Referitor la dispoziţiile art. 861 şi 862 din Codul de procedură penală se susţine că acestea contravin
prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece este suprimat principiul egalităţii
armelor, acuzatul fiind lipsit de posibilitatea efectivă de a pune, în cadrul
unui proces contradictoriu, întrebări martorului protejat. In felul acesta,
dreptul la apărare este practic anihilat. Art. 861 din Codul de procedură penală contravine şi dispoziţiilor art. 13
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece nu prevede o cale de atac rapidă şi eficientă în faţa
unui judecător în cazul în care apărarea contestă modul de acordare a regimului
juridic al martorului protejat al acuzării, cu trimitere concretă la
credibilitatea acestuia şi legitimitatea depoziţiei sale.
In sfarşit, autorul excepţiei
critică alin. 1, 2 şi 3 ale art. 862 din Codul de procedură penală, deoarece
audierea martorului anonim de la distanţă, prin intermediul mijloacelor tehnice
video şi audio, se face numai în prezenţa procurorului, excluzand orice referire la apărător şi la
drepturile acestuia.
Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art.
149 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale
invocate, restrangerile
reclamate de autorii excepţiei fiind în acord cu art. 53 din Legea
fundamentală.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate, instituind măsuri de protecţie a datelor de identificare a martorului într-un proces
penal şi modalităţi speciale de ascultare a acestuia, nu aduc atingere
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aplicandu-se tuturor celor aflaţi în situaţia
reglementată de ipoteza normei juridice.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu contravin
drepturilor constituţionale invocate şi se încadrează în limitele stabilite de
art. 53 din Legea fundamentală.
In ceea ce priveşte critica de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, Avocatul
Poporului arată că acestea nu numai că nu înfrang dispoziţiile art. 23 alin. (5) şi (6) din Constituţie, ci
constituie o aplicare a acestora.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 861 cu denumirea marginală - Protecţia datelor de identificare a
martorului, ale art. 862 cu denumirea marginală - Modalităţi speciale de ascultare a
martorului şi ale art. 149 alin. 1 cu denumirea marginală - Durata
arestării preventive, din Codul de procedură penală, care, aşa cum au fost
modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006,
au următorul conţinut:
- Art. 861: „Dacă
există probe sau indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a
martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţă ar fi
periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei
persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu declare aceste date,
atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în faţa organului
judiciar.
Această măsură poate fi dispusă de către procuror în
cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii de instanţă, la cererea
motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane
îndreptăţite.
Datele despre identitatea reală a martorului se
consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului
care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz,
la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de
maximă siguranţă. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea,
precum şi de cel care a dispus măsura.
Documentele privind identitatea reală a martorului
vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în
condiţii de strictă confidenţialitate.
In toate cazurile, documentele privind identitatea
reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul,
prin ordonanţă sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat că a
dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a
martorului.
Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o
altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 862 alin. 5,precum şi declaraţia
martorului, consemnată în cursul judecăţii şi semnată de procurorul care a fost
prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată,
potrivit art. 862alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în
măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul
probelor existente în cauză.
Pot fi audiaţi ca martori cărora li s-a atribuit o
altă identitate şi investigatorii sub acoperire.
Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi
experţilor.";
- Art. 862: „In situaţiile prevăzute în art. 861, procurorul sau, după caz,
instanţa de judecată poate încuviinţa ca martorul să fie ascultat fără a fi
prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală ori în sala în
care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice
prevăzute în alineatele următoare.
La solicitarea organului judiciar sau a martorului
ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un
consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor,
care are obligaţia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de
care a luat cunoştinţă în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia să
aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenţa unui
consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.
Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei
reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încat să nu poată fi recunoscut.
In cazul judecăţii, părţile şi apărătorii acestora
pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile
alin. 1-3. Intrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2.
Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente
judecării cauzei sau pot conduce la
identificarea martorului.
Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile
arătate în alin. 1-31, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă
integral în formă scrisă.
In cursul urmăririi penale, se întocmeşte un
proces-verbal în care se redă cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se
semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de
organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei.
Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi
de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special,
în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă.
In cursul judecăţii, declaraţia martorului va fi
semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de
judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de martor, fiind
păstrată în dosarul depus la instanţă, în condiţiile prevăzute în alin. 5.
Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia
martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al
instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în
condiţiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrările efectuate
în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale
instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi va fi păstrat în aceleaşi
condiţii.
Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2
se aplică în mod corespunzător. ";
- Art. 149 alin. 1: „Durata arestării inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate
depăşi 30 de zile, afară de cazul cand ea este prelungită în condiţiile legii. Termenul curge de la
data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în
cazul cand arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare
a mandatului de arestare."
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
I. Dispoziţiile art. 861 şi 862 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional sub aspectul unor critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece pană în prezent nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
II. In ceea ce priveşte
critica referitoare la art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit
căruia pentru arestarea în lipsă termenul maxim iniţial de 30 de zile pentru
care se poate dispune această măsură se calculează de la data punerii în
executare a mandatului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Textul Constituţiei are ca finalitate limitarea în timp
a măsurii arestării preventive. Această problemă nu se poate pune însă decat atunci cand persoana împotriva căreia
s-a dispus luarea măsurii preventive a fost efectiv arestată, iar nu şi atunci
cand se află în libertate,
întrucat într-o asemenea
situaţie nu se poate reţine încălcarea vreunui drept.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 861, art. 862 şi art. 149 alin. 1
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Clamparu şi Ovidiu
Constantin Pop în Dosarul nr. 1.803/R/2006 al Tribunalului Sibiu - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru