DECIZIE Nr.
1093 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si ale art. 11 alin. (2)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 865 din 18 decembrie 2007
Ioan Vida -preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi ale art.
11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Crina Mihailuc în Dosarul nr. 1.874/45/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauză ce
constituie obiectul Dosarului nr. 931 D/2007 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin
apărător Mihaela Tereza Rimbu, cu delegaţie depusă la dosar, şi partea Dinu Faliboca, lipsind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.074DD/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, ridicată de Cristina Mican în Dosarul nr. 440/186/2006 al Curţii de
Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.173D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie ca în dosarul precedent, excepţie
ridicată de Ion Erceanu în Dosarul nr. 363/54/2007 al Curţii de Apel Craiova -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul de Stat
în Construcţii, prin Inspectoratul Teritorial în Construcţii Craiova, prin
consilierul juridic Gabriela Dună, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea parţială dintre
obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele
susmenţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.173D/2007 si nr.
1.074D/2007 la Dosarul nr. 931 D/2007, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul părţilor prezente.
Doamna avocat Mihaela Tereza Rimbu precizează, pentru
autorul excepţiei Crina Mihailuc, că, urmare a modificărilor legislative
intervenite asupra Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ulterior
ridicării excepţiei în faţa instanţei de judecată, criticile de
neconstituţionalitate iniţial formulate au rămas fără obiect.
Partea Dinu Faliboca menţionează că nu are alte
susţineri faţă de cele anterior prezentate.
Partea Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin
Inspectoratul Teritorial în Construcţii Craiova, solicită, prin consilier
juridic, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că,
ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost
modificată si completată prin Legea nr. 262/2007. Astfel, dispoziţiile art. 8
alin. (1) din lege nu au suferit modificări de natură a schimba soluţia
legislativă anterior consacrată, astfel că, dată fiind constituţionalitatea
acestora, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. In ce priveşte
prevederile art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, arată ca în prezent
acestea conţin norme juridice cu conţinut diferit faţă de cel iniţial criticat,
de natură a îndepărta obiectul criticilor de neconstituţionalitate formulate,
astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992, solicită
respingerea acestei excepţii ca devenită inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 mai
2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.874/45/2006, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8
alin. (1) şi ale art. 11 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia
a fost ridicată de Crina Mihailuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea
unui recurs împotriva unei decizii prin care, în temeiul art. 11 alin. (1)şi
(2) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în contencios administrativ a fost
respinsă ca tardiv introdusă.
Prin încheierile din 14 iunie 2007 si 23 mai 2007, pronunţate
în dosarele nr. 440/186/2006 şi nr. 363/54/2007, Curtea de Apel Cluj -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel
Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11
alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţiile
au fost ridicate de Cristina Mican şi Ion Erceanu în cad/uf unor cauze de
contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având
un conţinut asemănător, se arată, în esenţă, că termenul de decădere de un an,
calculat de la data emiterii actului administrativ unilateral, în care terţii
pot ataca acel act în instanţă, este de natură să îngrădească exercitarea liberului
acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, fără ca raţiuni ce ţin
de principiul siguranţei şi stabilităţii raporturilor juridice să justifice
limitarea impusă de lege.
Actul administrativ unilateral, nefiind supus condiţiilor de publicitate, nu
este opozabil terţilor, astfel că aceştia sunt în imposibilitate de a-şi
exercita dreptul la acţiune într-un termen de un an de la data emiterii lui,
existenţa lui fiind cunoscută doar ca urmare a producerii unor efecte
vătămătoare.
In plus, în Dosarul nr. 1.074D/2007 autorul excepţiei
susţine că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 contravin şi principiului neretroactivităţii legii civile,
consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece momentul emiterii
actului administrativ individual, de la care începe să curgă termenul de decădere de un an, „nu este în
niciun fel circumstanţiat de lege", fiind posibil, în consecinţă, ca
„actul administrativ să fie emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.
554/2004".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază ca
dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ si fiscal susţine că
dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „sunt neconstituţionaie,
dacă se admite că momentul calculului termenului de un an începe de la data
emiterii actului administrativ", încălcând, în aceste condiţii,
prevederile art. 21 alin. (2), art. 52 şi ale art. 126 alin. (6) din
Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios
administrativ şi fiscal opinează în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ
nr.554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In ce priveşte dispoziţiile art. 11
alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acestea asigură posibilitatea neîngrădită a
celor interesaţi de a se adresa justiţiei, însă în formele şi modalităţile
instituite prin lege. Totodată, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a
Drepturilor Omului statuează in sensul că stabilirea unor condiţionări pentru
introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o'încălcare a dreptului de
liber acces la justiţie şi la un proces echitabil, aceste termene reprezentând
restricţii admise, asupra cărora statele dispun de o anumită marjă de
apreciere. In acelaşi sens este si jurisprudenta în materie a Curţii
Constituţionale, de exemplu, deciziile nr. 123/2006, 534/2006 si 531/2007.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările
ulterioare, sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege a devenit inadmisibilă,
întrucât textul de lege nu mai este în vigoare în forma iniţial criticată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului
şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154
din 7 decembrie 2004. Ulterior invocării excepţiei, textele de lege criticate au fost modificate prin art. I pct. 10, respectiv pct. 16 din Legea nr. 262/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 510 din 30 iulie 2007, astfel că, în prezent, dispoziţiile art. 8 alin. (1)
şi ale art. 11 alin. (2) au următoarea redactare:
- Art. 8 alin. (1): „(1)
Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim
printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la
plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut
la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ
competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea
pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se
poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră
vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen
sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin
refuzul de efectuare a une! anumite operaţiuni administrative necesare pentru
exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
- Art. 11 alin. (2): „(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi
introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an
de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii
cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 - „Egalitatea în drepturi", ale art.
21 - „Accesul liber la justiţie", ale art. 52 - „Dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică", ale art. 53
- „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi" şi ale art. 126 alin. (6)
privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative, precum
şi ale art. 6 - „Dreptul la un proces
echitabil", ale art. 13 - „Dreptul la un
recurs efectiv" şi ale art. 18 - „Limitarea folosirii restrângerii drepturilor" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine următoarele:
Textele de lege supuse controlului de
constituţionalitate au fost modificate, ulterior sesizării Curţii
Constituţionale, prin dispoziţiile art. I pct. 10 şi pct. 16 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si
completarea Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004.
Aşadar, în ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (1)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că
modificările introduse prin art. I pct. 10 din Legea nr. 262/2007 nu au schimbat soluţia legislativă
iniţial conţinută şi criticată de autorul excepţiei. Acesta susţine, în esenţă, că textele de lege
criticate îngrădesc în mod nejustificat accesul liber la justiţie, întrucât
instituie un termen de cel mult un an în care terţii pot ataca în instanţă un
act administrativ unilateral considerat ilegal, termen care curge de la data
emiterii actului administrativ unilateral atacat, în condiţiile în care actul
atacat nu este opozabil terţilor din momentul emiterii lui, iar atunci când
vătămarea s-a produs, acţiunea devine tardivă.
Or, Curtea constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul acţiunii judiciare în faţa
instanţei de contencios administrativ şi constituie, aşadar, transpunerea în
planul legii organice a prevederilor art. 52 din Constituţie, cu privire la
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Ca atare, critica de
neconstituţionalitate formulată, referitoare la încălcarea art. 21, 51, 52 şi
53 din Constituţie, precum şi ale art. 6 şi ale art. 18 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este vădit
neîntemeiată.
De altfel, Curtea a mai examinat constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 faţă de aceleaşi texte
constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi prin Decizia nr. 638 din 3
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, a statuat,
pentru argumentele acolo reţinute, că acestea sunt în concordanţă cu normele
Legii fundamentale.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea observă că, în urma
modificărilor introduse prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007, soluţia legislativă iniţial
criticată a suferit modificări substanţiale. In actuala redactare, textul de
lege stabileşte ca dată de referinţă pentru calcularea termenului de decădere
de un an data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii
cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz, fiind
eliminată soluţia, criticată de autorul excepţiei, ca acest termen de un an să
se calculeze prin raportare la data emiterii actului administrativ atacat.
Intrucât textul de lege iniţial criticat a căpătat,
prin modificările aduse, o altă configuraţie juridică, iar critica de
neconstituţionalitate a rămas, ca atare, fără obiect, Curtea, în temeiul art.
29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, urmează să respingă excepţia de
neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Crina Mihailuc în Dosarul nr.
1.874/45/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege,
excepţie invocată de Crina Mihailuc în Dosarul nr. 1.874/45/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de
Cristina Mican în Dosarul nr. 440/186/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Ion Erceanu în
Dosarul nr. 363/54/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi