DECIZIE Nr.
1090 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 848 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Mini Trans Serv" - S.R.L. din Bucureşti
în Dosarul nr. 1.775/312/2007 al Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 1.775/312/2007, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Mini Trans Serv" - S.R.L. din
Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53 din
Constituţie, deoarece competenţa de soluţionare a plângerii formulate împotriva
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei revine
judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar nu
altei instanţe, de exemplu cea de la domiciliul părţii. De asemenea, se
consideră a fi încălcate şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) şi I) din Constituţie, întrucât prin textul de
lege criticat se reglementează probleme ce privesc contenciosul administrativ
şi procedura de judecată prin alt act normativ decât o lege organică.
Judecătoria Slobozia arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că textul de lege criticat asigură tocmai posibilitatea
contravenientului de a se plânge instanţei judecătoreşti împotriva
procesului-verbal de contravenţie, stabilind competenţa judecătoriei în a cărei
circumscripţie a fost săvârşită contravenţia de a soluţiona o astfel de
plângere. Stabilirea competenţei pe criteriul locului săvârşirii faptei
reprezintă opţiunea legiuitorului în conformitate cu dispoziţiile art. 126
alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". De asemenea, se apreciază că soluţionarea plângerii împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii de
către instanţa de la locul săvârşirii faptei nu reprezintă o îngrădire a
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ci este o normă referitoare la
competenţa instanţelor judecătoreşti, în deplină conformitate cu prevederile
art. 21 şi art. 53 din Constituţie.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie al
persoanelor interesate, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea
plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei. In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în raport
cu prevederile art. 53 din Constituţie, se arată că textul criticat nu aduce
nicio restrângere exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001, cu următorul cuprins: „Plângerea împreună cu dosarul
cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost
săvârşită contravenţia."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi
art. 73 alin. (3) lit. k) şi I) referitoare la
categoriile de legi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că argumentele formulate în susţinerea acesteia vizează, în esenţă,
aspectul referitor la competenţa teritorială de soluţionare a plângerii
contravenţionale, reglementată prin art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. In opinia autorului,
această competenţă ar trebui să revină altei instanţe decât judecătoriei în a
cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cât priveşte această critică, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, a
reţinut că textul de lege criticat nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al
persoanelor interesate, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea
plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea
legiuitorului, fiind în conformitate
cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi
procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Totodată, prin Decizia nr. 81 din
8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a
statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementează regimul juridic al
contravenţiilor, procedura aplicabilă acestuia fiind una specială, derogatorie
de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ.
Domeniul contravenţional, spre deosebire de
contenciosul administrativ, nu se regăseşte printre cele strict şi limitativ
prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cărora legiferarea
are loc numai prin lege organică.
De asemenea, Curtea constată că nu se poate reţine
pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu s-a
constatat existenţa vreunui drept sau a vreunei libertăţi care să fi fost
restrânse prin dispoziţiile de lege criticate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Mini Trans Serv" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.775/312/2007 al
Judecătoriei Slobozia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu