DECIZIE Nr. 109 din 13 martie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin.
(4) si ale art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari prin Legea nr. 295/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 247 din 10 aprilie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 4 alin. (4) si ale art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 295/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "MEDIA
PRO" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 10.045/2002 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public considera textul de lege criticat ca
fiind constitutional, invocand in acest sens si jurisprudenta Curtii
Constitutionale (Decizia nr. 72/2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002), prin care exceptia cu acelasi
obiect a fost respinsa ca fiind neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 10.045/2002,
Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (4) si ale art.
6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, aprobata prin Legea nr.
295/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "MEDIA PRO" -
S.R.L. din Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele de
lege criticate contravin art. 24 din Constitutie, intrucat, daca este de
inteles ratiunea legiuitorului pentru care a instituit procedura necontencioasa
a judecarii cererii de emitere a somatiei de plata si a limitat mijloacele de
proba la inscrisuri, in considerarea solutionarii in regim de celeritate a
cauzelor comerciale, aceeasi limitare determina o flagranta incalcare a
dreptului la aparare pentru debitor in faza procesuala a actiunii in anulare a
somatiei de plata, cand sarcina probei ii incumba. Se mai arata ca limitarea
mijloacelor de proba doar la inscrisuri nu constituie un impediment pentru
creditor, care, daca nu isi poate valorifica dreptul de creanta pe calea
procedurii somatiei de plata, are la dispozitie calea dreptului comun. In ceea
ce il priveste pe debitor insa, acesta poate fi supus executarii silite fara
a-si putea formula apararile de fond, care ar fi putut dovedi, eventual, chiar
o stingere a creantei. Mai mult, o solutie nefavorabila data debitorului in
actiunea in anulare, datorata imposibilitatii de a-si proba sustinerile, nu
permite invocarea art. 10 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001,
potrivit caruia, prin contestatia la executare debitorul poate formula aparari
de fond impotriva titlului executoriu. Autorul invoca in sustinerea exceptiei
prevederile art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, conform
carora orice persoana are dreptul, in deplina egalitate, de a fi audiata in mod
echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial, precum si
dispozitiile art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale.
Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala apreciaza ca textele de lege
criticate nu incalca dreptul la aparare al debitorului in faza procesuala a
actiunii in anulare prin limitarea mijloacelor de proba numai la inscrisuri,
intrucat procedura reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 este o
procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, caracterizata, in
principal, de celeritate.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, incheierea de
sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului,
precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul arata ca solutiile adoptate de judecator in cadrul procedurii
prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 au caracter vremelnic si sunt
supuse cailor de atac. Conform dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2), impotriva
ordonantei cu somatie de plata debitorul poate formula cerere in anulare care
se solutioneaza de instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in
prima instanta, iar rezolvarea definitiva a litigiului se face dupa normele
dreptului comun, fiind asigurate astfel toate cerintele unui proces echitabil,
precum si toate conditiile pentru exercitarea lui. Se mai arata ca sustinerea
potrivit careia dispozitiile legale criticate ar incalca prevederile
conventiilor internationale este lipsita de temei. In concluzie, exceptia de
neconstitutionalitate este considerata ca fiind neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
4 alin. (4) si ale art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somatiei de plata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 295/2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.
Ulterior sesizarii Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate, ordonanta a
fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
142/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 804 din 5
noiembrie 2002, conservandu-se solutia legislativa anterioara. Textele de lege
au urmatorul continut:
- Art. 4 alin. (4): "In citatie se va face mentiunea ca pana cel mai
tarziu in ziua fixata pentru infatisare debitorul poate sa depuna intampinare,
precum si actele ce pot contribui la solutionarea cererii.";
- Art. 6 alin. (1): "Daca nu a intervenit inchiderea dosarului in conditiile
art. 5, judecatorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a
explicatiilor si lamuririlor partilor, ce i-au fost prezentate potrivit art.
4."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 24, conform carora:
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, sunt invocate si prevederile internationale cuprinse in:
- Art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public
si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si
impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii
drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]";
- Art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "Orice
persoana are dreptul, in deplina egalitate, sa fie ascultata in mod echitabil
si public de un tribunal independent si impartial, care va hotari fie asupra
drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in
materie penala indreptata impotriva ei."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca limitarea
probelor exclusiv la inscrisuri, in cadrul procedurii somatiei de plata,
restrange in mod neconstitutional dreptul la aparare al debitorului, cu
prilejul exercitarii de catre acesta a cererii in anulare impotriva ordonantei
care contine somatia de plata. Astfel, in motivarea criticii sale autorul exceptiei
pleaca de la premisa ca limitarea probelor, in sensul aratat, opereaza si in
ceea ce priveste judecarea cererii in anulare a ordonantei prin care s-a admis
cererea creditorului privind declansarea procedurii somatiei de plata. Or,
sustine acesta, daca creditorul, in cazul in care i s-ar respinge cererea, are
posibilitatea de a formula o actiune in pretentii, potrivit dreptului comun,
debitorul caruia i s-a respins cererea in anulare nu mai are nici o cale de a
evita executarea silita, in conditiile aplicarii art. 10 alin. (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001. Potrivit acestor dispozitii, invocarea unor
aparari de fond impotriva titlului executoriu, pe calea unei contestatii la
executare, este prohibita daca debitorul a atacat ordonanta de admitere a cererii
creditorului cu cerere in anulare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, drept
urmare a modificarii Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 prin Legea nr. 295/2002,
art. 4 a suferit o modificare esentiala. In actuala sa forma acesta prevede ca
in toate cazurile judecatorul, investit prin cererea creditorului, dispune
citarea partilor pentru oferirea de explicatii si lamuriri. Procedura
dobandeste astfel un evident caracter oral si contradictoriu. Chiar daca textul
care ii confera aceste trasaturi - alin. (2) al art. 4 din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001, astfel cum a fost modificat prin legea de aprobare - este eliptic,
in sensul ca omite sa precizeze cum pot fi probate explicatiile si lamuririle
la care face referire, el nu contine insa nici o dispozitie expresa de limitare
a mijloacelor de proba exclusiv la inscrisuri. In lipsa unei asemenea
dispozitii, urmeaza a-si gasi aplicarea dreptul comun, asa cum prevede art.
11^1 din aceeasi ordonanta a Guvernului.
Tot astfel, prin instituirea, in cadrul art. 10 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 5/2001, a interdictiei debitorului de a invoca, pe calea
contestatiei la executare, aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca,
in prealabil, a atacat ordonanta de admitere a cererii creditorului cu cerere
in anulare, legiuitorul a avut in vedere faptul ca respectivul debitor a avut
posibilitatea de a invoca asemenea aparari cu acel prilej. Asa fiind,
instituirea unei atare interdictii apare justificata si de inteles, legiuitorul
urmarind sa inlature posibilitatea unor eventuale abuzuri, constand in
reiterarea unor aparari de fond, pe calea contestatiei la executare, dupa ce
acestea fusesera invocate cu prilejul cererii in anulare si fusesera respinse.
In consecinta, Curtea considera ca, reglementand o asemenea interdictie,
legiuitorul nu a inteles, asa cum apreciaza autorul exceptiei, ca, pe aceasta
cale, sa il lipseasca pe debitor de beneficiul unei cai de atac al carei cadru
de reglementare ii confera posibilitati sporite de a-si proba drepturile, din
cauza ca a utilizat o alta cale de atac, supusa unei reglementari mai
restrictive sub acest aspect. De altfel, daca s-ar accepta o astfel de
interpretare, ar trebui sa se conchida ca cererea in anulare impotriva
ordonantei care contine somatia de plata nu mai are nici o utilitate practica,
fiind evident ca nici un debitor, avand a opta intre cele doua cai de atac, nu
ar avea de ce sa aleaga o cale mai defavorabila.
Fata de cele aratate, Curtea constata ca dispozitiile art. 4 alin. (4) si
ale art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 sunt in concordanta cu
prevederile constitutionale privind dreptul la aparare, precum si cu
reglementarile internationale cuprinse in art. 6 alin. 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul
persoanei la un proces echitabil, si in art. 10 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (4)
si ale art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 295/2002, cu modificarile si completarile ulterioare,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "MEDIA PRO" - S.R.L. din
Bucuresti in Dosarul nr. 10.045/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia
comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 martie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu