Decizia Nr.109 din 09.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Veronica Văran şi Eleonora Simona Lup în Dosarul nr. 6.703/30/2009 al Judecătoriei Timişoara şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.307D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează asupra notelor scrise depuse de autoarea excepţiei Veronica Văran la dosarul cauzei, prin care solicită admiterea acesteia.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând, în acest sens, că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra textului de lege examinat, prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.703/30/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Veronica Văran şi Eleonora Simona Lup într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că textul de lege criticat contravine normelor constituţionale prin aceea că nu recunoaşte judecătoriei personalitate juridică şi o subordonează judiciar tribunalului. Se susţine că noţiunea de „personalitate juridică“ este sinonimă, în planul persoanei fizice, cu cea de „capacitate civilă de folosinţă“, sau cu cea de „capacitate de a avea drepturi şi obligaţii civile“; or, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului „a făcut din această personalitate obiectul unui drept universal şi imprescriptibil.“ Ca atare, autoarele excepţiei apreciază că „judecătoria (...) nu ne poate respecta personalitatea juridică şi ocroti interesul legitim, fiindcă ea însăşi, ca entitate, nu dispune de o astfel de capacitate.“Judecătoria Timişoara consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, de vreme ce lipsa personalităţii juridice a judecătoriei nu afectează statutul judecătorilor acestei instanţe, stabilit prin Legea nr. 303/2004.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt constituţionale. Acestea nu instituie nicio discriminare pe considerente arbitrare între judecătorii care îşi desfăşoară activitatea la judecătorii, faţă de cei de la instanţele ierarhic superioare, fiind vorba, în esenţă, de modul de organizare, prin lege, a instanţelor judecătoreşti şi de stabilirea unor reguli de funcţionare a acestora. Astfel, regulile de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti sunt adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124-126 din Constituţie, care cuprind principiile generale potrivit cărora se organizează instanţele judecătoreşti şi se realizează justiţia, legiuitorul constituant lăsând la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanţelor judecătoreşti.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: „(1) Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1“.Normele din Constituţie pretins încălcate sunt următoarele: art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la valorile şi principiile pe care se fundamentează statul român, ale art. 2 alin. (2) privind interdicţia de exercitare a suveranităţii în nume propriu, ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului“, ale art. 21 alin. (1) care garantează oricărei persoane accesul liber la justiţie, ale art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi“, ale art. 73 alin. (3) care enumeră domeniile reglementate prin lege organică, ale art. 124 - „Înfăptuirea justiţiei“, ale art. 126 alin. (1), (2) şi (5) referitoare la instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind principiul priorităţii tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare obligatorii faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, respectiv obligaţia Parlamentului, a Preşedintelui României, a Guvernului şi a autorităţilor judecătoreşti de a garanta ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi a celor ce decurg din principiul priorităţii amintit mai sus. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia „Fiecare are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică, oriunde s-ar afla“.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 855 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că statutul judecătorilor este reglementat la nivel constituţional în art. 125, dispoziţii care fac parte din titlul III „Autorităţile publice“, cap. VI „Autoritatea judecătorească“, secţiunea 1 „Instanţele judecătoreşti“ (art. 124-130). Potrivit art. 125 din Legea fundamentală, judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. La nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004, potrivit căreia judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali.Aşadar, Curtea a constatat că statutul judecătorilor, astfel cum este reglementat la nivel constituţional şi infraconstituţional, este acelaşi, indiferent de instanţa judecătorească în cadrul căreia aceştia îşi desfăşoară activitatea. Totodată, s-a mai reţinut că hotărârea judecătorească nu poate fi influenţată de gradul instanţei judecătoreşti unde îşi desfăşoară activitatea judecătorul care a pronunţat-o, astfel cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, considerând că hotărârea pronunţată de judecătorie ar fi marcată de lipsa de personalitate a instanţei.Având în vedere că în prezenta cauză au fost formulate critici de neconstituţionalitate asemănătoare, raportate la aceleaşi norme fundamentale, cele reţinute de Curte cu prilejul pronunţării deciziei de mai sus îşi menţin valabilitatea.În plus, faţă de susţinerile autoarei excepţiei Veronica Văran, formulate în notele scrise depuse la dosarul cauzei pentru şedinţa de judecată, referitoare la relaţia dintre personalitatea juridică a fiinţei umane, pe de o parte, şi, respectiv, lipsa de personalitate juridică a instanţei şi lipsa răspunderii juridice a judecătorului, pe de altă parte, Curtea constată că nu le poate reţine. Faptul că legea care reglementează organizarea judiciară - Legea nr. 304/2004, lege organică - prevede, la art. 38 alin. (1), că judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, nu este de natură a afecta atributul personalităţii juridice, drept recunoscut, potrivit art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fiecărui persoane. Lipsa personalităţii juridice a instanţei de judecată vizează caracterul administrativ al activităţii instituţiei, actele juridice emise de aceasta în exercitarea atribuţiei sale definitorii, aceea de a spune dreptul, conservând trăsăturile caracteristice actelor jurisdicţionale. Totodată, judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul judecătoriei li se aplică, şi sub aspectul răspunderii juridice şi al sancţiunilor, aceleaşi reglementări ca şi celorlalţi judecători de la celelalte instanţe, fără nicio deosebire determinată de lipsa personalităţii juridice a judecătoriei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Veronica Văran şi Eleonora Simona Lup în Dosarul nr. 6.703/30/2009 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi