DECIZIE   Nr. 1088 din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 849 din 11 decembrie 2007

Ioan Vida                                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Petre Ninosu                                    -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Ion Tiucă                                          - procuror

Daniela Ramona Mariţiu                  - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Carmen Rodica Boca în Dosarul nr. 4.607/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 3 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.607/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Carmen Rodica Boca.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, se apreciază că prin textul de lege criticat, care prevede două modalităţi de dizolvare a societăţii comerciale, se creează „o diferenţiere între proprietatea asociatului care efectiv desfăşoară o activitate comercială şi cea a altor asociaţi care nu desfăşoară activităţi comerciale", dar care au posibilitatea să solicite, în orice moment, retragerea lor din societate sau dizolvarea acesteia. Consecinţa unor asemenea măsuri luate asupra societăţii comerciale constă în „încălcarea gravă şi ireparabilă a proprietăţii" asociaţilor, nesocotindu-se astfel art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitor la ocrotirea proprietăţii private, indiferent de titular. De asemenea, se arată că dispoziţiile de lege criticate „restrâng libertatea comerţului şi creează un cadru nefavorabil pentru valorificarea potenţialului comercial", contravenind normelor constituţionale prevăzute de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a). Se apreciază că „scopul legii trebuie să fie acela de a asigura desfăşurarea activităţii societăţii comerciale, nu acela de a asigura nefuncţionalitatea acesteia" şi că „lichidarea unei societăţi [...] constituie un mijloc de limitare gravă a libertăţii comerţului şi a cadrului instituţionalizat de exercitare a actelor de comerţ". Autorul excepţiei mai susţine că textele de lege atacate înfrâng şi prevederile art. 45 din Constituţie, prin aceea că „se încalcă liberul acces la o activitate economică, la liberă iniţiativă şi la exercitarea acestor libertăţi în structura societăţii existente".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială arată că scopul acestei reglementări este asigurarea exercitării cu bună-credinţă şi în interesul societăţii comerciale a drepturilor fiecărui asociat şi a administratorului societăţii, ceea ce este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 şi ale art. 135 din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate nu pot fi apreciate ca nesocotind prevederile art. 45 din Legea fundamentală, deoarece instanţa învestită cu o cerere de excludere urmează să verifice tocmai dacă exercitarea drepturilor în cadrul societăţii comerciale s-a făcut sau nu în condiţiile legii.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excluderea unui asociat în situaţiile în care acesta săvârşeşte fapte potrivnice intereselor societăţii reprezintă, pe de-o parte, o sancţiune aplicată asociatului şi, pe de altă parte, o măsură pentru protejarea societăţii şi, implicit, de apărare a intereselor celorlalţi asociaţi. Reglementarea situaţiilor în care un asociat poate fi îndepărtat din societate se justifică prin faptul că funcţionarea societăţilor vizate de dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 are la bază caracterul fiduciar, strânsa legătură dintre asociaţi, pierderea încrederii cu privire la unul dintre ei putând perturba activitatea societăţii. Având în vedere că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, conţinutul şi limitele sale fiind stabilite prin lege, se apreciază că excluderea asociaţilor în situaţiile prevăzute de textul de lege criticat se justifică prin necesitatea protejării intereselor societăţii şi ale asociaţilor ei. De asemenea, se arată că textul de lege criticat, întrucât urmăreşte asigurarea continuării activităţii societăţii, nu numai că nu încalcă dispoziţiile art. 45 şi art. 135 din Constituţie, ci este o expresie a acestora.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 44 din Constituţie, măsura de excludere a asociatului din societatea cu răspundere limitată are ca scop tocmai apărarea patrimoniului societăţii comerciale al cărei obiect de activitate nu se poate realiza prin rea-credinţă sau neînţelegere între asociaţi. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 45 şi art. 135 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul cuprins: „(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:

[...] c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82;

d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la economia României.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 431 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.140 din 2 decembrie 2004, a statuat că într-o economie de piaţă, guvernată de regulile concurenţei loiale, ale liberului acces la activitatea economică şi ale liberei iniţiative, statul, urmând mecanismul propriu unui stat de drept, social şi democratic, nu poate să susţină şi să protejeze o societate comercială neviabilă, al cărei obiect de activitate este perturbat în realizarea sa prin lipsa de diligentă, reaua-credinţă sau neînţelegerile grave dintre asociaţi. Este în interesul general al societăţii, dar şi o consecinţă firească a mecanismelor economiei de piaţă ca astfel de participanţi la activitatea economică să nu constituie subiecţi faţă de care statul trebuie să-şi asume îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar asupra lor să-şi producă efectul normele juridice referitoare la încetarea activităţii în una dintre modalităţile prevăzute în acestea. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate reprezintă tocmai expresia prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, întrucât prin reglementarea celor două modalităţi de dizolvare a unei societăţi comerciale sunt respectate exigenţele principiului economiei de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Textul de lege criticat este în deplin acord şi cu prevederile art. 45 din Constituţie, care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă, precum şi exercitarea acestora în condiţiile legii. Nu se poate susţine că unei persoane juridice de drept privat, aflată în stare de dizolvare, îi este obstaculat accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligaţia să respecte acest drept, iar nu obligaţia de a menţine în viaţa economică o societate comercială prin eforturi publice. De altfel, dreptul oricărei persoane de a desfăşura o activitate economică este liber, statul garantând doar accesul neîngrădit la libera iniţiativă, precum şi exercitarea acesteia.

Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. c) şi d)din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Carmen Rodica Boca în Dosarul nr. 4.607/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu