DECIZIE Nr.
1087 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 si art.
9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 665 din 6 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Lemon Design" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr.
20/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosarul cauzei, autorul excepţiei a depus o cerere
prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării
unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate, iar Curtea respinge cererea autorului excepţiei.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art.
6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 ca neîntemeiată, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Cu privire la excepţia ce priveşte
prevederile art. 8 şi 9 din aceeaşi ordonanţă, se solicită respingerea acesteia
ca inadmisibilă, întrucât textele legale criticate nu au legătură cu
soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 20/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Lemon Design" - S.R.L, din Bucureşti
într-o cauză având ca obiect emiterea unei somaţii de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 6 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale, întrucât permit instanţei să
soluţioneze cauza, fără a-şi exercita obligaţia de aflare a adevărului,
raportându-se doar la susţinerile subiective ale creditorului şi la
înscrisurile depuse la dosar, şi fără ca pârâtul să poată solicita sau utiliza
în apărarea sa toate probele relevante prevăzute de Codul de procedură civilă.
Mai mult, aceste texte legale nu permit instanţei de judecată să îşi exercite
un rol activ pentru aflarea adevărului. Limitarea probatoriului care poate fi
administrat numai la înscrisuri încalcă flagrant prevederile art. 24 din
Constituţie. In acest fel se ajunge la favorizarea creditorului în detrimentul
debitorului.
Se susţine că art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 este neconstituţional, întrucât nu prevede decât o singură cale de atac
la îndemâna debitorului, cale de atac care este judecată de aceeaşi instanţă
care avea competenţa soluţionării în primă instanţă a fondului cauzei.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise
depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 şi art. 9 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare. Textele legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): „Art- 1- - (1) Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea
dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor
depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost
prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de
plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile
şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen
potrivit înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se
va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire.";
- Art. 8: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la
art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10
zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(3) abrogat
(4) Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă.
Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă.";
- Art. 9: „(1) Ordonanţa de admitere în tot sau în
parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în
anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.
(2) La cererea creditorului ordonanţa prevăzută la
alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă cererea în
anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă
irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu
formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Astfel
învestită, ordonanţa constituie titlu executoriu, care se eliberează
creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul
de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau ale unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, ale art.
126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 129 privind folosirea căilor
de atac. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
I. Excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte
prevederile art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este
inadmisibilă, aceste texte legale neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
Astfel, art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 se referă la
procedura acţiunii în anulare, respectiv la învestirea cu formulă executorie a
ordonanţei privind somaţia de plată, texte care nu se aplică în stadiul
procesual în care se află cauza. Invocarea neconstituţionalităţii acestora se
va putea face doar în faza acţiunii în anulare sau în faza de încuviinţare a
executării hotărârii respective.
II. Prin numeroase decizii, instanţa de contencios
constituţional s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art.
1 alin. (1) şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 în raport cu critici
identice. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 244 din 20 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie
2007, Decizia nr. 1.043 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 813 din 28 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.388 din 16
decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886
din 29 decembrie 2008, prin care Curtea, respingând excepţia de
neconstituţionalitate, a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie
o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii
civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor.
Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de
probă, utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi
lămuririle date de părţi. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţă, această
procedură se aplică doar în cazul „creanţelor certe, lichide şi exigibile ce
reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
[...]". Intrucât ordonanţa cuprinzând somaţia de plată, ce urmează a fi emisă
de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani
rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada
acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor
juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din
dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele
având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.
Neintervenind elemente noi de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor
menţionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de faţă.
Rezultă, prin prisma celor de mai sus, că nu sunt
încălcate nici prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie şi nici cele ale art.
6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Cu privire la celelalte prevederi constituţionale
invocate, se constată că autorul excepţiei se limitează strict la a le enumera,
fără să motiveze pretinsa contrarietate dintre acestea şi textele legale
criticate, iar Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei spre a motiva
critica acestuia.
In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 urmează să
fie respinsă ca inadmisibilă, iar cea vizând art. 1 alin. (1) şi art. 6 din
aceeaşi ordonanţă, ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi ale art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Lemon Design" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr.
20/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 6 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly