DECIZIE Nr.
1084 din 14 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 786 din 25 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskâs Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs" -
S.R.L, din Suceava în Dosarul nr. 1.208/86/2008 al Tribunalului Suceava -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.208/86/2008, Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură
civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea
Comercială „Frederick Furs" - S.R.L, din Suceava într-o cauză civilă având
ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine
că dispoziţiile de lege criticate, în forma anterioară Legii nr. 219/2005, sunt
neconstituţionale, întrucât numai printr-o sentinţă penală se poate stabili un
fals, în condiţiile în care penalul are autoritate de lucru judecat faţă de
civil.
Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal nu şi-a
exprimat opinia, „pentru a nu se antepronunţa".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă,
modificate prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins: „Revizuirea
unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum
şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate
cere în următoarele cazuri: [...] dacă un judecător, martor sau expert, care a
luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune
privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris
declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost
sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă
neglijenţă în acea cauză;".
Prin Decizia nr. 66/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
142 din 25 februarie 2008, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile
art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din
Codul de procedură civilă textul în conformitate cu care „[...] în cazul în
care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face
printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe
cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La
judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii",
sunt neconstituţionale.
Cu privire la obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică textul art.
322 pct. 4 din Codul de procedură civilă în forma avută înainte de intrarea în
vigoare a Legii nr. 219/2005, formă care - în ceea ce priveşte teza a doua -
coincide cu cea din momentul de faţă, ca urmare a publicării Deciziei Curţii
Constituţionale nr. 66/2008 şi ca urmare a faptului că dispoziţiile constatate
ca fiind neconstituţionale şi-au încetat efectele juridice la 45 zile de la
publicarea acestei decizii, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie.
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 42 alin. (2)
privind interzicerea muncii forţate şi ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi la cele ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 66/2008, atât
în doctrină, cât şi în practica instanţelor s-a pus întrebarea ce se poate face
în situaţiile în care intervine un impediment legal care face imposibilă
pronunţarea unei hotărâri penale pentru stabilirea acestor infracţiuni.
Soluţia, preconizată de literatura juridică şi însuşită în jurisprudenţa, era
ca stabilirea săvârşirii infracţiunilor să se facă de către însăşi instanţa de
revizuire, prin aplicarea sistemului probator de drept comun în materie, care
se va administra în cursul revizuirii.
Curtea reţine că ipoteza la care se referă textul de
lege criticat este aceea în care nu se mai poate pronunţa o hotărâre penală
pentru stabilirea infracţiunii de fals. Ca atare, susţinerile autorului
excepţiei, potrivit cărora stabilirea infracţiunilor respective ar trebui să se
facă numai de către o instanţă penală, altfel încălcându-se dreptul la un
proces echitabil, sunt neîntemeiate.
Dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură
civilă constituie norme de procedură care dau expresie prevederilor art. 126
alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul este liber să
stabilească competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată,
evident cu respectarea celorlalte prevederi şi principii constituţionale.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind
încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta este
neîntemeiată, deoarece textul de procedură criticat se aplică, în egală măsură,
tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, iar cu privire la
dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că acestea
instituie interzicerea muncii forţate şi nu au legătură cu cauza de faţă.
De asemenea, Curtea constată că nici prevederile art.
53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispoziţiile de lege
criticate, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau
al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza
prevăzută de norma constituţională pretins a fi încălcată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Frederick Furs" - S.R.L, din Suceava în Dosarul nr.
1.208/86/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean