DECIZIE Nr.
1084 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 665 din 6 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Aurel
Mocăniţă în Dosarul nr. 784/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât se solicită
interpretarea legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 784/233/2008, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, excepţie ridicată de Aurel Mocăniţă într-o cauză având ca obiect
săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate creează discriminări
între situaţia celui faţă de care prejudiciul este determinat în mod concret
cel mult până la primul termen de judecată şi a celui faţă de care un atare
prejudiciu nu a fost încă determinat. Se susţine că, în acest fel, se creează
posibilitatea ca prejudiciul pentru care o persoană a fost trimisă în judecată
să fie ulterior precizat de către partea civilă, în sensul majorării acestuia
şi, prin urmare, persoana respectivă nu va putea acoperi integral prejudiciul
cauzat până cel târziu la primul termen de judecată, ceea ce duce la încălcarea
art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Judecătoria Galaţi apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată din moment ce
acoperirea prejudiciului se face integral, astfel cum acesta a fost indicat în
dosarul cauzei, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecăţii până la
primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial la
României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, având următorul cuprins:
„(1) In cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune
fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al
judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă
integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta
săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în
aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi
recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează
în cazierul judiciar."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea Constituţională constată că în repetate rânduri s-a pronunţat cu privire
la constituţionalitatea textului criticat în raport cu critici identice.
Astfel, prin deciziile nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, şi nr. 802 din 3
iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1
august 2008, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să aprecieze atât
pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a
faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această
faptă.
Totodată, principiul egalităţii în drepturi nu implică
tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui
regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin
infracţiunea săvârşită este expresia firească a principiului constituţional
menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi
regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie
diferenţiat.
De asemenea, pentru a evita discriminările ce se pot
naşte între inculpaţi cu privire la aplicarea textului art. 10 alin. (1) din
lege în funcţie de data primului termen de judecată, în acord cu Decizia nr.
932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 42 din 19 ianuarie 2006, primul termen de judecată poate fi considerat
cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent
de faza în care se află judecarea procesului penal.
Neintervenind elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele
cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de cele de mai sus, se reţine că învinuitul
sau inculpatul, după caz, are posibilitatea să achite integral prejudiciul
cauzat fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecăţii până la primul
termen de judecată. Cuantumul prejudiciului cauzat este cel care rezultă din
actele dosarului, şi anume din rechizitoriu sau din actele financiar-contabile
existente la dosar. Nu se poate susţine că prejudiciul cauzat ar avea un
cuantum variabil în funcţie de pretenţiile pe care le avansează partea civilă
la diferite termene de judecată şi de modalitatea de calcul a acestora pe care
o adoptă partea civilă. De asemenea, se reţine că stabilirea in concreto a
prejudiciului cauzat aparţine în faza de urmărire penală procurorului de caz.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Aurel
Mocăniţă în Dosarul nr. 784/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly