DECIZIE Nr.
1082 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 704 din 21 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Alin Constantin Ciobanu în Dosarul nr. 9.3'l2/302/CV/2009
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 9.312/302/CV/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice". Excepţia a fost ridicată de Alin
Constantin Ciobanu într-o cauză privind soluţionarea
unui recurs formulat într-o acţiune având ca obiect anularea unui proces-verbal
de contravenţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate, stabilind competenţa teritorială a judecătoriei în a cărei rază
teritorială a fost constatată fapta pentru judecarea plângerii împotriva
procesului-verbal de contravenţie, afectează liberul acces la justiţie şi
egalitatea în drepturi şi răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, deoarece obligă
contestatorul care nu locuieşte în raza acestei instanţe la cheltuieli cu
deplasarea. Apreciază că instanţe egale în grad există şi în raza domiciliului
contestatorului, iar poliţia rutieră dispune de un aparat care presupune o
structură identică în toate unităţile administrativ-teritoriale, astfel încât
să nu fie împiedicat accesul la justiţie al contestatorului. Arată că, în alte
materii ce vizează acţiuni în justiţie împotriva statului sau instituţiilor
sale, legea prevede reguli de competenţă teritorială alternativă, astfel că
dispoziţiile de lege examinate operează o discriminare sub acest aspect, precum
şi, pe de altă parte, între contestator şi unitatea de poliţie rutieră din care
face parte agentul constatator.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că textul de
lege criticat nu contravine prevederilor Constituţiei. Reglementarea
competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect
plângerile contravenţionale este menită să dea expresie garanţiilor
constituţionale pretins încălcate, prin asigurarea administrării, cu
celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit menţiunilor din încheierea de sesizare şi potrivit
motivării scrise a autorului excepţiei, dispoziţiile „art. 118 alin. (5)"
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.
Faţă de criticile de neconstituţionalitate formulate,
Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie prevederile
art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
modificate prin art. I pct. 57
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Acest
text de lege are următorul conţinut:
- Art. 118 alin. (1): „Impotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în
termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de
competenţă a fost constatată fapta."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textele de lege menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 -Accesul liber la justiţie şi ale art.
23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 118
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la
critici de neconstituţionalitate asemănătoare cu cele invocate în prezenta
cauză, prin Decizia nr. 640 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 355 din
31 mai 2010. Cu acel prilej, Curtea a statuat că reglementarea competenţei
teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile
împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări
ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este menită
să dea expresie garanţiilor constituţionale, prin asigurarea administrării, cu
celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte
sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Alin
Constantin Ciobanu în Dosarul nr. 9.312/302/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean