DECIZIE   Nr. 1077 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 698 din 16 octombrie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Valentina Bărbăţeanu            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Madhat A. J. Al Maqousi în Dosarul nr. 3.026/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti si care formează obiectul Dosarului nr. 761 D/2009 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 762D/2009 şi nr. 763D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Gholamhossein Abbasifard şi Kutaiba Abbas Khudair în Dosarul nr. 3.353/4/2008 şi, respectiv Dosarul nr. 2.525/4/2008 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Se prezintă doamna Alexandra Gotea şi domnul Dalati Bassam, interpreţi autorizaţi de limba persană şi, respectiv, arabă, solicitaţi pentru a asigura traducerea în cauzele strigate.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis Curţii note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedura civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 762D/2009 si nr. 763D/2009 la Dosarul nr. 761 D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 februarie 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.026/4/2008, nr. 3.353/4/2008 şi nr. ' 2.525/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţiile au fost ridicate de Madhat A. J.AI Maqousi, Gholamhossein Abbasifard şi Kutaiba Abbas Khudair în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.

In motivările excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate în ceea ce priveşte riscul de a fi supus la tratamente sau pedepse inumane ori degradante, ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare, şi „permit interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante".

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului'şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt in deplină concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate il constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut:

- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 -„Protecţia subsidiară:

(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia'acelei ţări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante

[...]

In opinia autorilor excepţiilor, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat, în repetate rânduri, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, prin prisma aceloraşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale ca şi în prezenta cauză şi analizând critici de neconstituţionalitate similare, iar prin mai multe decizii, dintre care pot fi menţionate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 363 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.277 din 28 martie 2009, sau Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru motivele acolo reţinute. In cauza de faţă nu au intervenit elemente noi care sa justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel că soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi argumentele pe care acestea s-au sprijinit îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Madhat A. J. Al Maqousi, Gholamhossein Abbasifard şi Kutaiba Abbas Khudair în dosarele nr. 3.026/4/2008, nr. 3.353/4/2008 şi, respectiv, nr. 2.525/4/2008 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu